Gastroenterita virotică a porcului („Boala de vizitatori”)

Examenul epidemiologic
Boala se întâlneşte numai la suine. Când apare într-un efectiv indemn, porcinele de toate vârstele sunt la fel de receptive la infecţie, însă gravitatea bolii este invers proporţională cu vârsta. În special purceii, în primele 10-15 zile de viaţă, fac o formă gravă de boală, mortală în proporţie de 80-100 la sută. Receptivitatea nu este influenţată de starea de întreţinere a animalelor.
Sursele primare de infecţie sunt: porcii bolnavi, care elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile; porcii recent trecuţi prin boală, care pot elimina virusul timp de trei luni; produsele şi subprodusele de abator.
Sursele secundare de infecţie sunt: autovehicule, vizitatori, furaje contaminate; păsări sălbatice; câini, pisici, vulpi, care elimină virusul prin fecale timp de 7-15 zile după infecţie.
Contaminarea se realizează pe cale digestivă şi respiratorie.
Virusul TGE, aparţinând familiei Coronaviridae, are mare putere de difuzare în efective şi în teritoriu. Boala se caracterizează printr-o pronunţată sezonicitate, apărând obişnuit din toamnă până în primăvară. Purceii născuţi din scroafe care au trecut prin boală cu 2-3 săptămâni înainte de gestaţie, nu fac boala, datorită imunităţii colostrale.

Tabloul clinic
Perioada de incubaţie este de 1-4 zile.
La purceii sub vârsta de 10 zile, boala debutează cu vomă, urmată de diaree cu fecale gălbui-cenuşii cu miros fetid. Temperatura este normală sau sub limita fiziologică. Purceii slăbesc, se deshidratează şi mor în 2-5 zile. În primele 10 zile de viaţă mortalitatea poate atinge 100%, iar la purceii mai mari, mortalitatea scade odată cu vârsta, fiind complet neglijabilă peste vârsta de 2-3 luni.
La porcii adulţi boala evoluează asimptomatic sau se poate constata: anorexie, abatere, vomă diaree, agalaxie la scroafele lactante.

Tabloul morfopatologic
Purceii morţi sunt slăbiţi, deshidrataţi, cu pielea cenuşie, fără luciu, încreţită. În stomac se constată lapte coagulat, nedigerat, mucoasa gastrică este congestionată. Intestinul subţire este plin, cu un conţinut fluid, gălbui, urât mirositor, iar pereţii au o transparenţă crescută. Vilozităţile intestinale sunt atrofiate, în special cele din segmentele jejun şi ileon.

Diagnosticul
De obicei, diagnosticul de TGE poate fi stabilit numai pe baza datelor epidemiologice, coroborate cu manifestările anatomoclinice.
Confirmarea poate fi făcută prin bioprobă pe purcei sugari în vârstă de până la 7 zile. La aceştia simptomele apar după 24-48 de ore.
Ca metode de laborator, pentru confirmarea diagnosticului se practică reacţia de seroneutralizare, testul Elisa şi imunofluorescenţa.
Un examen simplu, dar cu mare valoare de diagnostic, constă în punerea în evidenţă a vililor intestinali cu ajutorul unei lupe. Atrofia, adică scurtarea până aproape la dispariţie, a vilozităţilor, pe toată întinderea jejunului, pledează pentru TGE şi exclude alte infecţii digestive ale porcinelor. Examenul se va face la purcei în vârstă de până la 10 zile, aflaţi în primele 3 zile după infecţie.

Profilaxia şi combaterea
Profilaxia TGE trebuie axată pe măsuri generale, vizându-se în principal evitarea introducerii virusului în unitate prin intermediul surselor primare sau secundare. Datorită faptului că TGE se transmite foarte uşor, ea a mai fost denumită şi “boala de vizitatori”.
Cu toate că au fost încercate numeroase tipuri de vaccinuri, atât vii cât şi atenuate, rezultatele obţinute nu au fost pe măsura aşteptărilor deoarece anticorpii umorali, nu asigură protecţia faţă de infecţia digestivă cu virusul TGE;
Metoda care asigură o protecţie totală la purceii nou născuţi este administrarea orală la scroafele adulte, cu cel puţin 2-3 săptămâni înainte de fătare, de virus TGE dintr-o suspensie de conţinut intestinal recoltat de la purcei sugari care au murit recent din cauza TGE. Această metodă nu se utilizează decât în caz de necesitate.
Dacă boala a apărut se declară oficial şi se instituie carantina de gradul II. SE iau măsuri pentru: izolarea funcţională a fermei; intensificarea regulilor de filtru sanitar; interzicerea scoaterii de porcine din unitate sau introducerii de porcine din alte unităţi; dezinfecţii curente (sodă caustică 2-3%) şi alte măsuri care contribuie la evitarea difuzării virusului în afara unităţii. De asemenea, se iau măsuri pentru distrugerea corectă a cadavrelor, depozitarea corectă a gunoiului şi a purinului, şi dezinfecţia acestora.
Boala se consideră stinsă şi măsurile de carantină se ridică după trei luni de la ultimul caz de vindecare, tăiere sau moarte din cauza TGE şi efectuarea dezinfecţiei finale.