Adenomatoza intestinală a porcilor

Adenomatoza intestinală este denumirea generică atribuită unui complex de afecţiuni intestinale ale porcului, cu aspecte destul de diferite, dar care au element comun îngroşarea pronunţată a peretelui intestinului subţire, prin proliferarea epiteliului mucos.

Din acest complex fac parte patru afecţiuni: adenomatoza intestinală propriu-zisă, enterita proliferativă hemoragică, enterita necrozantă şi ileita regională.
Boala este cunoscută de mult timp, fiind răspândită pe toate continentele, având o frecvenţă mai mare, în ultima vreme, în ţările în care porcii se cresc în sistem industrial. Boala produce pierderi prin nerealizarea sporului în greutate, şi mai puţin prin mortalitate.

Etiologie

Multă vreme s-a considerat că această boala este produsă de mai multe specii bacteriene. În prezent este precizat faptul că boala este produsă de bacteria denumită Lawsonia intracellularis, un germen parazit intracelular (în citoplasma enterocitelor), de formă bacilară (cu dimensiuni mici, de 1,5/0,35 m), Gram negativ, acido-rezistent, nesporulat.

Bacteria Lawsonia intracellularis este sensibilă la mai multe antibiotice, dar în mod practic, acestea nu-şi prea pot dovedi eficacitatea, dat fiind faptul că germenul este parazit intracelular.

Caracterele epidemiologice

La această boală sunt receptivi toţi porcii, indiferent de vârstă, dar mai frecvent fac boala porcii cu vârsta între 6 şi 20 de săptămâni.
Se consideră că transmiterea bolii se realizează pe cale digestivă, prin consum de apă şi furaje contaminate prin fecalele porcilor eliminatori de germeni.

Până nu demult incidenţa bolii a fost redusă, însă în condiţiile creşterii intensive a porcinelor, semnalările au devenit tot mai dese, în diverse ţări de pe glob.

În declanşarea bolii un rol important îl au factorii favorizanţi (reprezentaţi de transporturile obositoare, lotizările frecvente, schimbările bruşte în regimul alimentar, etc.), ce duc la scăderea rezistenţei generale a organismului la boli.

Tabloul clinic

Boala se exprimă clinic la purceii înţărcaţi după o incubaţie de 3-6 săptămâni. Starea generală a porcilor bolnavi este puţin afectată, apetitul este capricios motiv pentru care porcii nu realizează sporul în greutate.

În forma de adenomatoză intestinală porcii de regulă nu prezintă diaree, dar se constată întârzierea în dezvoltare şi refuzul hranei.

În formele enterită necrozantă şi ileită regională porcii prezintă diaree, cu fecale apoase şi slăbire pronunţată,

Forma de enterită proliferativ hemoragică se manifestă cu diaree hemoragică, cu fecale de culoare roşie, brună sau negricioasă şi anemie.

Finalitatea bolii este vindecarea, în majoritatea cazurilor, după o evoluţie care poate dura şase săptămâni, moartea putând surveni la maxim 6 la sută dintre porci.

Tabloul morfopatologic

Cadavrele au culoare palidă şi sunt deshidratate. În toate formele de adenomatoză intestinală reţine atenţia îngroşarea peretelui intestinului subţire, care cuprinde uneori şi prima treime a colonului spiralat, inclusiv cecumul. Îngroşarea peretelui intestinal este rezultatul proliferării mucoasei şi a edemului peretelui.

În forma de enterită necrozantă mucoasa intestinală afectată este acoperită cu depozite gri-gălbui.

În forma de ileită regională, se pot găsi ulcere lineare pe mucoasa ileonului, lumenul intestinal este îngustat.

În enterita proliferativă hemoragică peretele intestinal este îngroşat, conţinutul intestinal este hemoragic, de culoare roşietică în intestinul subţire şi negricioasă în colon. Suprafaţa mucoasei intestinale pare normală, fără hemoragii care să explice prezenţa sângelui în intestin. Enterita proliferativă hemoragică trebuie deosebită de dizenteria porcului, cu care se aseamănă clinic.

Diagnosticul

Se stabileşte pe baza examenului epidemiologic, clinic şi morfopatologic coroborate cu examenul de laborator, care urmăreşte evidenţierea germenilor în mucoasa intestinală, prin coloraţii specifice.

Profilaxia şi combaterea

Nu sunt cunoscute încă măsuri eficace de profilaxie şi combatere a bolii. Se recomandă să nu se facă achiziţii de animale, pentru completări de efective din ferme cu antecedente de boală şi se interzice transferul de animale din efective îmbolnăvite, în ferme sănătoase.
Antibioticele mai utilizate în prevenirea acestei boli sunt tilozina şi tiamulinul.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3(58)/2008