Zahărul dulce-amar al sfeclei din România

Prin Ordinul MADR nr. 221/30.09.2010 privind aprobarea cotelor de producţie de zahăr din sfecla de zahăr în anul comercial 2010-2011 pentru societăţile comerciale producătoare de zahăr acreditate, în conformitate cu Regulamentele CE, România a primit o cotă de 104.688,8 tone zahăr, cu aproximativ 5000 tone mai puţin decât cota negociată la aderare şi cu mai puţin de 1/5 din consumul naţional anual de zahăr. Reducerea cotei s-a făcut la cererea UE, iar Fabrica de zahăr Oradea a dat curs voluntar renunţării la cotă.

Astfel, cele patru fabrici procesatoare rămase au primit următoarele cote în 2010: Zahărul Oradea - 28.651,4 tone; Zahărul Luduş - 33.391,4 tone; Fabrica de Zahăr Bod - 18.406,0 tone; S.C. Agrana România, Sucursala Roman - 24.240,0 tone.

Speculă în floare pe piaţa comunitară a zahărului

Diferenţa de zahăr necesar pieţei interne se importă din ţările CE, iar zahărul intracomunitar, neincluzând în preţ TVA, este firesc să fie mai ieftin şi să constituie o sursă importantă de speculaţii. Mai mult, există informaţii că aproximativ 250.000 tone din consumul intern se vinde fără acte la preţ de 2,3-2,5 lei/kg, în condiţiile în care preţul zahărului din import este de aproximativ 1,8-1,9 lei/kg (450 euro/tonă), iar la poarta fabricilor din România produsul se vinde cu 530 euro/tonă, inclusiv TVA (2,2-2,3 lei/kg).

În luna iulie a.c. exista oferta de zahăr în portul Constanţa (provenienţa lui fiind incertă) la preţ de 1,4-1,5 lei/kg. Fabricile de zahăr oferă producătorilor de sfeclă zahăr la sac de 50 kg pentru plata arendei la preţul de bursă, care, de cele mai multe ori este mai mare decât preţul de supermarket pentru zahărul ambalat la punga de un kilogram.

Ce înţelegem din toate aceste cifre şi necorelaţii? Că piaţa zahărului supusă regulilor UE a scăpat de sub control şi că există sigur un grup privilegiat de speculatori la nivel Comunitar.

Lipsa rentabilităţii scoate sfecla de zahăr din producţia românească

„În ţările UE s-a stabilit un preţ unic garantat al sfeclei de calitate standard (16% conţinut în zahăr), care pentru 2010 s-a fixat la valoarea de 26,3 euro/tonă. Acest preţ este obligatoriu şi pentru ţara noastră.

Însă, din cauza creşterii substanţiale a preţurilor la motorină, îngrăşăminte, pesticide, seminţe etc., un fermier care obţine o producţie sub 45 tone/ha nu-şi va putea acoperi costurile de producţie şi va lucra în pierdere. De aceea, apelăm şi pe această cale la Ministerul Agriculturii să facă tot posibilul să majoreze cuantumul sprijinului intern pentru a salva această cultură şi industria zaharului din sfeclă”, spune Ioan Gherman, preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România.

Preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr Roman (ACSZR), Vasile Balcan, ne declară că suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr în acest an în zona Fabricii de Zahăr Roman, singura care şi-a menţinut activitatea aici, este de circa 7000 ha, suprafaţă care va asigura circa 250-260 mii tone sfeclă de zahăr.

„Campania de recoltare a început pe data de 27 septembrie şi va fi finalizată în jurul datei de 20 noiembrie. Deşi zona Romanului şi judeţele învecinate au o veche tradiţie în cultivarea sfeclei de zahăr, din cauza dispariţiei subvenţiei pe produs, a diminuării cu 50% a subvenţiei pe suprafaţă şi a scăderii an de an a preţului la sfecla de zahăr, există pericolul ca în anul 2011 să avem o suprafaţă cultivată foarte mică, mulţi producători agricoli anunţând că în condiţiile actuale nu vor mai cultiva sfeclă de zahăr”, ne-a precizat acesta.

ACSZR şi Federaţia de profil au făcut numeroase intervenţii în sensul găsirii de soluţii pentru a menţine această cultură valoroasă şi a asigura producerea de zahăr pentru consumul intern chiar şi în cuantum de 25% din necesarul naţional, prin cota stabilită de CE, dar din păcate, nici Ministerul Agriculturii, nici cel de Finanţe nu au înţeles importanţa culturii de sfeclă de zahăr pentru România.

„Dacă se pun în aplicare reglementările de reducere a subvenţiei la sfecla de zahăr, pe lângă descurajarea masivă a fermierilor de a cultiva sfeclă, vom asista şi la încetarea activităţii fabricilor procesatoare, pe fondul lipsei de materie primă.

Acest fapt ne va aduce în situaţia ca, în schimbul unui efort financiar de circa 5 milioane euro, cât ar reprezenta subvenţia, să ajungem în situaţia de a deveni dependenţi exclusiv de importuri de zahăr, în valoare de circa 300 milioane euro, lucru care, până la urmă, poate afecta siguranţa naţională”, a mai spus Vasile Balcan.

Producţii bune, datorită comasării suprafeţelor şi a tehnologiilor performante

În schimb, reprezentanţii societăţii Agrana SA - Sucursala Roman, Gebhard Muller - Preşedinte Directorat, şi Alpar Pichler - şef Departament Agricol, susţin că sfecla de zahăr în Moldova are o perspectivă destul de frumoasă, pentru 2010 estimându-se o recoltă bună. „Anul acesta, cultivatorii de sfeclă au crescut suprafaţa cu 10%, ajungând la mai mult de 7600 ha. Din păcate, în această vară unele hectare au fost nimicite de inundaţiile mari din regiunea Moldovei.

În general, vremea ploioasă din cursul perioadei de cultivare a permis ca rădăcinile de sfeclă să se dezvolte bine. Deci, fermierii experimentaţi aşteaptă o recoltă cu randament de peste 50-60 tone/ha. Însă, din cauza ploii şi a vremii instabile cu zile mai puţin însorite, conţinutul de zahăr din rădăcinile de sfeclă nu este prea mare. Prin urmare, este de aşteptat un conţinut mai mic de zahăr. Aceasta este de fapt situaţia la sfeclă în toate ţările europene”, ne-au declarat reprezentanţii societăţii.

Agrana a început recoltarea pe data de 27 septembrie, iar procesarea în fabrică, pe data de 03 octombrie. La recoltare sunt folosite 14 combine moderne. Pe câmp, materia este depozitată sub formă de silozuri numai pe termen scurt, iar apoi este preluată de o maşină specială, care o curăţă de impurităţi şi o încarcă în camioanele (circa 150) comandate de Fabrică. Agrana foloseşte două astfel de utilaje speciale de încărcare, tip Ropa Maus.

Recoltarea şi livrarea sfeclei se fac timp de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Astfel, Agrana pune în aplicare unul dintre cele mai bune sisteme logistice de recoltare şi de livrare a sfeclei din Uniunea Europeană, potrivit preşedintelui Directoratului companiei.

Logistica modernă a Fabricilor de zahăr şi tehnologiile performante de cultivare a sfeclei în România au fost invocate şi de Preşedintele Federaţiei, Ioan Gherman: „în ultimii 2-3 ani, s-a produs o concentrare a suprafeţelor cultivate cu sfeclă, astfel că în acest an au rămas numai 1362 de cultivatori, cu o suprafaţă medie de 16,7 ha. Aceşti fermieri s-au dotat cu utilaje moderne, aplică o tehnologie apropiată ţarilor performante (Franţa, Germania s.a.), investiţiile sunt făcute pe termen lung şi se doreşte o perspectivă clară şi eficientă”.

Numai că, în lipsa susţinerii financiare din partea guvernanţilor români, producătorii români n-au şanse de supravieţuire pe piaţa europeană.

CUI SERVEŞTE ÎNGROPAREA INDUSTRIEI AUTOHTONE A ZAHĂRULUI?

În anul 2009, cultivatorii de sfeclă din România nu au beneficiat de subvenţia de 30 lei pe tonă de sfeclă, aşa cum hotărâse Guvernul României, cu toate că în urma demersurilor şi protestelor cultivatorilor, Ministerul Agriculturii şi Ministerul de Finanţe au promis plata acestor sume. „Precizăm faptul că subvenţiile acordate fermierilor români la cultura sfeclei de zahăr sunt mult mai mici decât cele acordate de celelalte ţări comunitare.

Aşa că, neachitarea urgentă a banilor datoraţi pune în pericol realizarea suprafeţelor planificate pentru anul viitor şi implicit nerealizarea cotei naţionale de zahăr cu repercursiuni deosebit de grave sociale şi economice, România pierzând astfel cota de zahăr alocată de UE, fiind obligată să importe şi acel mai puţin de un sfert din consumul intern. Efortul valutar anual s-ar putea cifra la circa 291 milioane euro”, a avertizat Ioan Gherman.

Pe de altă parte, ţările mari producătoare de zahăr impută lipsa de performanţă (randament la hectar) a fermierilor români. Însă, nici fermierii lor nu au ajuns peste noapte la acest nivel. Se pare că nu răbdarea le lipseşte acestor coloşi ai zahărului, ci teama de competiţie.

De la negocierea cotei şi până la stimularea substanţială a reducerii producţiei de zahăr din sfeclă e o poveste dubioasă în care guvernanţii noştri ori au fost păcăliţi, ori au intrat în culisele oneroase ale nebănuitului gust amar al zaharului European.