Atenţie: nouă boală de carantină a cartofului

Ralstonia solanacearum infectează peste 250 de specii de plante din peste 50 de familii. Ea produce o boală a ofilirii la mai multe culturi agricole importante, cum ar fi cartofi, tomate, tutun, banane, ardei, vinete şi flori. Mai mult suferă plantele dicotiledonate decât cele monocotiledonate. Motivul pentru care unele familii sunt mai susceptibile la ofilirea bacterieană este încă necunoscut.

În Europa, culturile cele mai afectate sunt cartofii şi tomatele. Pierderile sunt cauzate de reducerea randamentului pe hectar şi, de asemenea, ca urmare a măsurilor statutare luate pentru a elimina boala.

Cercetarea vizuală a simptomatologiei

Planta de cartof. În contextul climatic european se întâmplă rareori ca simptomele să fie observate pe teren, iar atunci când este cazul, acest lucru se întâmplă numai la sfârşitul sezonului. De asemenea, adesea simptomele sunt mascate de cele ale altor boli, de vătămări mecanice, de îmbătrânire sau sunt confundate cu acestea.

Aşadar, simptomele pot trece cu uşurinţă neobservate în momentul inspecţiei pe teren. Frunzele tinere infectate continuă adesea să crească, dar într-o manieră mai puţin evidentă în locurile infectate, ceea ce face ca frunzele respective să aibă forme neregulate.

Frunzele atinse de obstrucţia ţesuturilor vasculare situate mai jos pe tulpină prezintă adesea pete clorotice intercostale de culoare galbenă sau portocalie. Se întâmplă ca frunzele, şi chiar şi tulpinile, infectate să moară. Adesea, frunzele şi tuberculii scad doar în dimensiuni.

La o manifestare tipică însă, se observă că, mai întâi, frunzele tinere se ofilesc, capătă culoarea galben deschis - portocaliu, apoi brun şi se usucă, iar mai târziu întregul lujer şi chiar planta întreagă.

Secţionând tulpinile şi stolonii în zona afectată se poate constata că prin presare se elimină un exsudat mucos de culoare gri-brun, uneori crem, niciodată galben ca la alte bacterioze.

Tuberculii de cartofi. Primele simptome se caracterizează, mai ales în apropierea stolonului, printr-un aspect uşor sticlos sau translucid al ţesutului. Inelul vascular poate prezenta, la stolon, o culoare uşor mai închisă decât de obicei.

Primele simptome simplu de identificat sunt culoarea gălbuie a inelului vascular şi faptul că, în momentul în care se apasă uşor pe tubercul, din vase iasă un exsudat crem până la gri - brun de consistenţă brânzoasă. Exsudatul respectiv conţine milioane de bacterii. Poate apărea şi o înnegrire a ţesutului vascular.

Pe măsură ce infecţia progresează, ţesuturile vasculare sunt distruse, iar cortexul exterior se poate separa de cortexul interior. În stadiile avansate ale infecţiei, la suprafaţa tuberculului apar fisuri cu marginile adesea colorate în roşu brun.

În mai multe cazuri, observate recent în Europa, se constată o putrezire simultană a cortexului central şi a inelului vascular, care antrenează o infestare secundară cu găurire internă şi necroză.

O infestare fungică sau bacteriană secundară poate masca simptomele şi poate fi dificil şi chiar imposibil să se distingă simptomele avansate ale veştejirii bacteriene de simptomele altor putregaiuri ale tuberculilor. Nu trebuie excluse nici formele asimptomatice. Distinctiv este doar exsudatul bacterian eliminat din ochii şi hilul tuberculului infectat şi numai pentru specialişti.

Combatere şi prevenire

La nivel mondial nu se cunosc măsuri de combatere de nici un fel. Singura modalitate este prevenirea şi stoparea extinderii infecţiei prin respectarea măsurilor de carantină. Răspândirea este foarte facilă, în special prin sămânţă, prin samulastră, prin apă, prin echipamentele de lucru, prin dăunători - inclusiv prin nematozi şi gândacul din Colorado.

Măsurile de carantină sunt foarte dure. Prin aplicarea acestora în zonele afectate, suprafaţa cultivată cu cartof în România se va reduce semnificativ. Dar despre aceste măsuri şi alte detalii cu privire la bolile de carantină a cartofului, în numerele viitoare ale revistei.

ŞTIAŢI CĂ …

Putregaiul brun al cartofului cauzat de Ralstonia solanacearum se numără printre cele mai grave boli ale cartofului la nivel mondial şi poate produce pagube ce se ridică la 950 milioane dolari anual. În plus, această bacterie a fost listată ca fiind un agent potenţial în bioterorism în conformitate cu Agricultural Bioterrorism Protection Act of 2002.