Ziua verde a cartofului

Iniţiatorul istoric al simpozionului, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov şi Federaţia Naţională Cartoful din România (FNCR) au fost principalii organizatori.

Din grupul organizatorilor au mai făcut parte: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc (SCDC), firmele Romion Agri & Co SRL Zăbala, Solfarm SRL Sfântu Gheorghe, Agrowest SRL Cernat, Biofarm SRL Târgu Secuiesc şi Agrico M SRL Târgu Secuiesc, care au şi găzduit expunerile tematicii simpozionului: „Cartoful - materie primă pentru industrializare”.

Ruptura dintre cercetare şi producţie, adâncită de nepăsarea Guvernului

S-a remarcat, încă o dată, că în judeţul Covasna cartoful este unul din motoarele economiei locale. Investiţiile realizate sau în curs de realizare sunt deosebite atât la nivelul tehnologiei din câmp, dar mai ales la nivelul depozitării şi prelucrării cartofului.

Managementul culturii este o preocupare permanentă, modernă, de perspectivă. Firmele importante au viziuni clare. Investiţile demonstrează că, cel puţin în Covasna, cartoful poate să aibă un viitor bun.

Din păcate, singura Staţiune de Cercetare din zonă, încă activă - SCDC Târgu Secuiesc - nu beneficiză de sprijinul Statului pentru a fi la nivelul de competenţă al producătorilor privaţi. Expunerea directorului Staţiunii, dr. ing. Luiza Mike, a fost tulburătoare.

Deşi se poate lăuda cu realizări deosebite în ultimii ani prin crearea de soiuri noi, de tehnologii şi proiecte, lipsa investiţiilor şi ignoranţa Guvernului - amânarea discutării Legii cercetării, pierderea terenului agricol, nefinanţarea poiectelor, salarii necompetitive s.a. - pot duce, aproape inevitabil, la falimentul, în primul rând moral, al acestei instituţii.

Directorul INCDCSZ, dr. ing. Sorin Chiru, a confirmat lipsa de preocupare a Guvernului în acest sector, dar şi-a exprimat optimismul că nu e prea târziu să se intervină, mai ales că unele proiecte sunt sprijinite şi de instituţii Europene. Problema de fond este însă această ruptură între cercetare şi producţie: firmele private se dezvoltă în paralel cu alte metode, importă tehnologie, soiuri, know-how, pe când cercetarea a rămas la stadiul anilor ‘90.

Depozitul societăţii Biofarm, cu tehnologie vestică de monitorizare a factorilor de păstrare asistată de calculator, instalaţiile de prelucrare şi de ambalare de aici sunt, parcă, din altă ţară. La fel şi tot ce s-a văzut la Agrico M SRL, unde investiţiile moderne au căpătat o amploare deosebită, bine corelate cu capacitatea de producţie. Această firmă este o adevărată bijuterie de tip occidental. Solafarm SRL excelează în tehnologia de producţie, câmpurile de cartof arată excepţional, promiţând randamente superioare.

Romulus Oprea, managerul firmei Romion Agri &Co şi preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cartof din Covasna a încântat participanţii cu colecţia de soiuri şi cu noua sa investiţie în depozitul de cartof.

Din partea procesatorilor de cartof a fost remarcată prezenta firmei Intersnack Braşov, una din puţinele firme specializate care sunt mereu alături de fermieri cu imputuri, tehnologie şi contracte de preluare a producţiilor. Faptul că această firmă îşi dezvoltă capacităţile de producţie este o mare speranţă pentru fermierii din zonă.

TEIUL LUI BERINDEI

Pe 8 iulie a avut loc ediţia a XXXIV a Simpozionului Naţional „Ziua Verde a Cartofului” cu tema „Cartoful - materie primă pentru industrializare”. Simpozionul s-a ţinut la Covasna. Este a doua ediţie de când domnul prof. Dr. doc. St Matei Berindei (1922-2010) nu a participat. De un an şi jumătate a trecut în nefiinţă.

E vară iar. Iunie te îmbată cu mireasma câmpului de clorofilă efervescentă amestecată cu parfumurile florilor şi cu aburul cald al ţărânei mângâiate de binefăcătoarele ploi. Mirosul acesta este unic şi poate că mulţi nu-l pot percepe sau nu-l pot defini. Dar teiul înflorit?... De la mijlocul lui iunie, delicatele flori dezmiardă simţurile trecătorului şi ale harnicelor albine....

A înflorit şi teiul meu. În fiecare an, de vreo 20 încoace, Profesorul meu mă suna cu taxă inversă din Cabintele Academiei, încă din mai, să mă întrebe dacă a înflorit teiul. Teiul meu e în mijocul câmpului, e curat şi protejat de alţi arbori care-l feresc de praful stârnit de vânt sau de trecerea vreunui tractor. Profesorul l-a văzut şi mi-a zis că n-a mai simţit până atunci o mireasmă mai pură şi mai suavă ca a teiului meu. De atunci, îi culegeam flori pentru ceaiuri odihnitoare de iarnă. Acesta era tributul meu de când fusesem unul dintre doctoranzii Profesorului.

Într-un an, prin 1994, mă hotărâsem să nu-mi mai continui lucrarea de doctorat. Simţeam că nu voi putea face faţă atâtor exeperienţe, studii, examene, deplasări la Academie, Institut. Eram în luna mai şi Profesorul meu m-a căutat: „Nu te-am sunat să te întreb dacă a înflorit teiul. Te-am sunat să-ţi spun că ţi-am trimis o scrisoare. Te rog să-mi răspunzi repede”. Am primit în câteva zile epistola. Scrisă pe foaie dictando, pe patru pagini.

„Tinere, doctoratul nu e o afacere, ştiu că te preocupă şi alte activităţi, dar îţi spun un lucru. Poate că vreodată, în viaţă, vei dori să intri la un spectacol, la un restaurant sau la o gală, în care se va cere ţinută obligatorie, cu frac şi papion. Şi tu nu vei avea papionul la tine. Doctoratul e ca un papion, ca o cravată...”.

A doua zi mi-am făcut temele, l-am sunat şi mi-am reprogramt unul din examenele restante. Apoi am cules floarea de tei şi am plecat la Academie. Şi tot aşa, în fiecare an.

Anul acesta, florile deja s-au scuturat. Teiul mă îmbia să-i culeg rodul care stătea să cadă. N-am mai cules pentru că nu m-a mai sunat Profesorul... Nu realizasem până acum că, deja, teiul meu nu mai era al meu. Oamenii din fermă îi spuneau de mult Teiul lui Berindei.

Atenţie la mana cartofului!

Phytophtora infestans (mana cartofului) este o boală extrem de periculoasă, care poate să producă pagube de până la sută la sută. La unele soiuri predispuse la infecţie, mana ar putea distruge cultura în numai două săptămâni.

Ciuperca infectează toate părţile plantei, atât cele aeriene cât şi cele subterane. Mai întâi apar pete pe frunze, la început ca nişte picături de transpitraţie abia definite. Apoi apare miceliul alb pufos la marginea petelor pe partea inferioară a foliolei.

Pe partea superioară, petele transpun o culoare gri-maronie, apoi maro închis, de formă neregulată, dar bine conturată. Pe tulpini petele sunt mult alungite. Sporii nu se pot dezvolta decât în prezenţa apei. Ciclul de la spori la infecţia vizibilă durează 4-6 zile, la o temperatură de 15-20 °C. La mai mult de 25 °C, ciuperca îşi încetineşte evoluţia, iar la peste 28 °C, stagnează.

Cum putem determina apariţia manei?

Simptome aparent similare pot să apară şi din alte motive: alte boli, deficienţe de nutriţie, lovituri mecanice. Dacă pe frunze se observă pete maronii, dar fără puf alb, luaţi câteva foliole pe care le puneţi într-o pungă de plastic în care adăugaţi câteva picături de apă călduţă.

Dacă după 24 de ore, la temperatura camerei, pe partea inferioară a frunzei apare puful alb, înseamnă că aveţi mană.

Stopată prin tratament sau prin evoluţia condiţiilor climatice, boala poate să rămână la nivelul foliajului, afectând parţial producţia prin diminuarea suprafeţei foliare. Scăpată însă în dezvoltare, mana se transmite tuberculilor prin lenticele, aceştia devenind moi în exterior, de culoare brună şi cu un miros specific, respingător, de putrefacţie. Utilizaţi imediat în consum, o parte din tuberculi se poate valorifica, dar dacă se depozitează pentru consum târziu, există riscul ca infecţia să distrugă toată producţia.

Prevenirea e cel mai bun tratament

Tratamentele cele mai eficiente sunt cele preventive, cu fungicide de contact pe bază de cupru, mancozeb s.a.. Numai că acestea trebuie efectuate „la acoperire”, respectiv cu frecvenţa specificată în prospectul produsului. Adică 12-15 tratamente în toată perioada de vegetaţie.

Deocamdată, dispunem şi de produse sistemice, curative, care au o perioadă de acţiune mai lungă (10-12-14 zile), iar unele produse, cu mai multe substanţe active, au un efect curativ destul de eficient.
Oricum, un fermier care se respectă nu poate să nu-şi proiecteze bugetul culturii fără 6-8 tratamente împotriva manei.

Condiţii prielnice bolii

Ultima perioadă a lunii iunie a.c. s-a caracterizat prin nişte condiţii ideale pentru infecţia cu mană: temperaturi moderate şi umiditate excesivă. Este foarte important să se efectueze aceste tratamente alternativ, cu produse diferite, pentru a evita crearea rezistenţei diferitelor rase de mană la un anumit produs.

Luna iulie este hotărâtoare în păstrarea sănătăţii şi vigorii plantei pentru a obţine o producţie bună şi de calitate. Să nu uităm că în această perioadă sporurile de recoltă sunt cele mai semnificative. În condiţii optime de tehnologie şi de climă se poate acumula zilnic o producţie de 1000-1200 kg/ha.