Hrănirea caprelor în perioada de gestaţie

Sub aspectul modificărilor fiziologice şi a cerinţelor nutriţionale, gestaţia la capre se împarte în două perioade: gestaţie timpurie (luna I-a, a II-a şi a III-a) şi gestaţie avansată (luna IV şi a V-a).

Gestaţia timpurie

În perioada gestaţiei timpurii, embrionul se dezvoltă liber în cavitatea uterină, în primele trei săptămâni, după care începe implantarea în mucoasa uterină.

Reducerea severă şi bruscă a regimului de alimentaţie va antrena mortalitatea embrionilor, în special la caprele cu gestaţie multiplă. Pierderile prin mortalitate embrionară pot atinge valori ridicate, situându-se între 20 şi 30%.

Pe toată durata primei luni de gestaţie se recomandă menţinerea nivelului de alimentaţie din perioada de montă. De fapt, consumul voluntar de hrană al caprelor se menţine la nivelul lunii precedente.

În luna a doua şi a treia de gestaţie, fetuşii cresc foarte puţin (în 60 de zile de la 5 g la 600 g) şi ca urmare cerinţele corespunzătoare acestei creşteri sunt neglijabile, iar capacitatea de ingestie este încă ridicată. Această fază corespunde cu lunile octombrie-decembrie când caprele încă mai au la dispoziţie resurse furajere ocazionale, bogate şi de calitate bună. Excepţie fac caprele întreţinute în zona montană, unde este posibil ca zăpada să acopere suprafeţele de pajişti sau alte resurse furajere. În această primă perioadă de gestaţie, caprele îşi reconstituie aproape în totalitate rezervele corporale de grăsime.

Subalimentaţia animalelor pe o perioadă mai lungă de timp cauzată, în general, de timpul nefavorabil, are repercusiuni negative mai ales la caprele prolifice, dar efectele negative nu sunt atât de puternice ca în prima lună de gestaţie.

La polul opus, supraalimentaţia este la fel de nocivă. Caprele prezintă un volum redus al compartimentelor pregastrice, dar un apetit ridicat, în primele luni de gestaţie acumulând cantităţi mari de grăsime. Spre deosebire de alte specii de animale de fermă, care depun depozite externe (subcutanate) de grăsime, la capre acestea se formează intern, restricţionând volumul aparatului digestiv. În ultima lună de gestaţie, iedul şi mai ales iezii (gestaţie multiplă) apasă asupra compartimentelor, în special asupra rumenului, reducând şi mai mult volumul de "prelucrare" a furajelor ingerate. Ca urmare, caprele, în special cele cu gestaţii multiple, nu pot ingera suficient furaj prin care să-şi asigure cerinţele de energie şi substanţe nutritive, chiar şi în condiţiile în care proporţia de concentrate este maximă. Ultima soluţie rămâne consumul rezervelor de grăsime, cu consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii (cetonemie), a dezvoltării iedului şi a producţiei viitoare de lapte.

Perioada de gestaţie avansată

Această perioadă este cea mai dificilă, întrucât fetusul sau fetuşii cresc foarte rapid, iar capacitatea de ingestie scade treptat.

Gestaţia avansată se regăseşte în lunile decembrie-ianuarie, când caprele sunt deja în stabulaţie, iar crescătorii sunt mai puţin dispuşi să asigure o furajare la nivelul cerinţelor, neavând siguranţa că perioadele de stabulaţie nu se vor prelungi la începutul primăverii peste limitele normale (1-20 aprilie).

Cu toate aceste aspecte negative, crescătorii de caprine care urmăresc obţinerea de producţii performante, trebuie să evite subalimentaţia îndelungată a caprelor, deoarece efectul imediat este mobilizarea masivă a rezervelor de grăsime, cu următoarele efecte negative:

• reducerea greutăţii şi a viabilităţii iezilor la naştere;
• apariţia toxinemiei de gestaţie la cele mai bune capre;
• reducerea până la limită a rezervelor de grăsime, fapt ce influenţează puternic negativ producţia de lapte după fătare.

Pentru a limita la minim aceste neajunsuri, în condiţiile scăderii consumului voluntar de hrană al caprelor, se recomandă scădea treptată a cantităţilor de furaje grosiere şi de volum, în paralel cu creşterea cantităţilor de fân de bună calitate şi concentrate. Nu trebuie uitate brichetele minerale, prin care să se pună la dispoziţia caprelor, la libera alegere, macro şi microelemente deficitare în raţia asigurată.

Caprele cu o stare de întreţinere mediocră (slabe) şi primiparele trebuie să fie lotizate separat pentru a fi furajate cu o raţie cu cel puţin 10% mai ridicată cantitativ.

Asigurarea necesarului de energie

După specialiştii din Australia, caprelor trebuie să li se asigure energie prin furaje după cum urmează:

• până în ziua 66 de gestaţie la nivel de întreţinere;
• după ziua 66 de gestaţie se adaugă 10% la nivelul de întreţinere;
• după ziua 90 de gestaţie se adaugă 40% la nivelul de întreţinere;
• după ziua 110 de gestaţie, nivelul de întreţinere se măreşte de 2 ori;
• după ziua 140 de gestaţie şi în timpul lactaţiei, nivelul de întreţinere se măreşte de 2,5 ori;

În esenţă, rezervele de grăsime constituite în general în perioada de pregătire pentru montă şi în primele trei luni de gestaţie, rămân relativ constante în condiţii normale de întreţinere, când cerinţele fiziologice ale caprei gestante sunt acoperite prin aportul raţiei consumate.

Pe durata gestaţiei avansate, creşterea greutăţii vii, datorată evoluţiei fetusului şi acumulării rezervelor de grăsime, este însoţită de reducerea capacităţii de ingestie, motiv pentru care furajele administrate trebuie să aibă un volum redus şi o concentraţie mare în energie şi substanţe nutritive.

NORME DE HRANĂ LA CAPRE

• După normele de hrană în vigoare în ţara noastră, pentru o capră în greutate de 50 de kg, în primele trei luni de gestaţie, trebuie să se asigure: 1 UNL (unitate nutritivă lapte), 45-50 g PDI (proteină digestibilă la nivel intestinal), 3,5 g Ca, 2,5 g P, 1,5 g Na.
  
  
• Pentru o capră în greutate de 50 de kg, gestantă cu 2 iezi, după normele de hrană oficiale, trebuie să se asigure în luna a IV-a: 1,35 UNL, 67 g PDI, 6 g Ca, 3,4 g P, 2 g Na şi în luna a V-a: 1,73 UNL, 90 g PDI, 8,5 g Ca, 3,7 g P, 2 g Na.