Întreţinerea caprelor în perioada de stabulaţie

Chiar dacă caprele sunt mai puţin pretenţioase la condiţiile de întreţinere, datorită temperamentului vioi şi a curiozităţii proverbiale, activitatea zilnică a crescătorului va deveni un calvar în condiţiile în care adăpostul nu a fost pregătit corespunzător. Alegerea materialelor de construcţie se face în funcţie de preţ şi de rezistenţă, pentru a nu fi deteriorate uşor, dar în acelaşi timp să asigure bunăstarea animalelor.

Izolaţia adăpostului

Proiectarea adăpostului se face astfel încât acesta să fie cât mai etanş pentru a evita infiltrarea apei prin acoperiş, pereţi crăpaţi, ferestre sau uşi insuficient consolidate.

Scopul stratului izolator este să împiedice formarea condensului. Acoperişul trebuie să fie suficient de înalt, iar materialul folosit la izolarea uşilor şi ferestrelor să nu iasă în evidenţă şi să atragă atenţia caprelor.

Acestea pot mesteca, consuma sau izbi pereţii şi uşile producând pagube construcţiei şi deteriorând izolaţia. În raza de acţiune a caprelor se vor utiliza materiale care sunt distruse mai greu ca ciment, metal sau lemn de esenţă tare.

Se recomandă a se evita utilizarea în izolaţia adăposturilor a materialelor plastice pentru că acestea nu permit trecerea vaporilor de apă şi favorizează formarea condensului.

Pardoseala

Rolul acesteia este foarte important deoarece materialul din care este construită influenţează starea de sănătate a caprelor şi prin confortul asigurat producţia de lapte obţinută.

Pardoseala din lemn poate fi călduroasă şi uscată numai dacă este curată şi etanşă. Prinderea scândurilor se va face cu şuruburi nu prin cuie. Principalul inconvenient este că, în timp, lemnul putrezeşte.

Pentru a evita acest lucru se poate folosi un aşternut absorbant. Paiele de ovăz tocate sunt printre cele mai utilizate materialele. Acestea pot absorbi până la 170 kg apă la 4,5 kg paie uscate. Dacă am utiliza paiele întregi capacitatea de absorbţie scade la 127 kg/4,5 kg. Paiele de grâu sau orz nu sunt la fel de bune ca cele de ovăz.

Cu rezultate satisfăcătoare se pot folosi şi rumeguşul sau talaşul rezultat din prelucrarea lemnului. Grosimea aşternutului trebuie să fie de 7-10 cm. Împrospătarea se va face ori de câte ori este nevoie cu un nou strat gros de cel puţin 3 cm, în caz contrar, aşternutul se va umezi foarte repede.

Pardoselile din pământ, pietriş sau nisip sunt uşor de întreţinut. Excesul de urină se infiltrează în sol şi sunt necesare cantităţi mici de aşternut pentru a asigura confortul în perioada de iarnă. Se va acorda atenţie în special pardoselii din pământ deoarece în perioada călduroasă caprele scurmă la suprafaţă pentru a ajunge la umezeală. Ele se culcă în aceste gropi pentru că sunt mai răcoroase. Periodic se va verifica pardoseala şi gropile vor fi acoperite.

Pentru a împiedica caprele să sape din nou în acelaşi loc, înainte de a acoperi groapa, se pune puţină apă pentru ca pământul să fie umed. Caprelor nu le place umezeala şi nu vor mai scurma. În acest mod se asigură timpul necesar pentru tasarea pământului şi refacerea pardoselii.

Utilizarea lemnului, pământului, nisipului sau pietrişului se recomandă pentru fermele cu efective mici care vor putea fi supravegheate uşor.

Pardoseala din beton este mai rece şi mai dură decât variantele prezentate anterior. Deoarece urina nu se poate infiltra prin beton, sunt necesare cantităţi mari de aşternut. Nu este un mare dezavantaj în condiţiile în care aşternutul se află la discreţie şi dispunem de teren arabil pe care putem să-l fertilizăm cu gunoiul rezultat. Fecalele provenite de la capre sunt sub formă de crotine şi nu conţin multă apă.

Astfel, pardoseala poate fi menţinută uscată prin adăugarea zilnică a unui strat subţire de aşternut. Pentru ca urina să nu se acumuleze în stratul inferior este necesar ca pardoseala să aibă o uşoară pantă ca lichidul să poată fi colectat în bazine special destinate acestui scop. Aşternutul se evacuează odată cu încălzirea vremii. Dezinfecţia suprafeţelor din beton este relativ uşoară.

În zilele călduroase caprele preferă betonul fără aşternut, ceea ce poate provoca probleme de sănătate ca afecţiuni ale aparatului respirator sau ale pielii. O soluţie mult mai bună ar fi ca peste beton să fie construită o platformă sau grătare din stinghii de lemn (5x10 cm) dispuse la o distanţă de 2 cm una de alta.
Pardoseala de beton se recomandă a fi utilizată în adăposturile din fermele cu efective mari de capre.

Spaţiu de cazare

Recomandările standard sunt de 1,5 până la 2,25 m2/animal. Dacă se dispune de spaţiu de mişcare (padoc, 2,4 m2/capră adultă), iar adăpostul este utilizat doar pentru odihnă se alege suprafaţa minimă necesară pentru adăpostirea caprelor pe timp nefavorabil.

Se mai prevăd suprafeţe pentru: boxa de fătare 2-2,25 m2 (una la 30 de capre), boxa de izolare 2,5 m2 (preferabil separată de clădirea în care sunt întreţinute caprele), boxa ţapilor 2,5 m2/mascul (situată la o distanţă de cel puţin 15 m de standul de muls si de tancul de păstrare a laptelui) şi boxa de creştere a iezilor 2 m2/12 iezi în prima lună de viaţă respectiv 4 m2 în luna a doua. În perioada fătărilor se va asigura suprafaţa maximă recomandată având în vedere că în cele mai multe cazuri fiecare capră fată 2 iezi.

Spaţiul necesar doar pentru animale este doar un aspect. Este nevoie de un excedent de spaţiu care permite accesul îngrijitorului pentru acţiuni ca furajarea, adăugarea aşternutului etc.
Un efectiv mic de animale poate fi muls în adăpost. Când numărul de animale este mai mare este indicat mulsul mecanic pentru a creşte productivitatea muncii. Această activitate se va efectua într-o sală alăturată adăpostului.

Locul de muls trebuie să fie curat şi nu se admite prezenţa prafului sau a mirosului puternic care poate duce la alterarea calităţii laptelui. În aceeaşi cameră sau în alta alăturată pot fi păstrate ustensilele pentru prelucrarea primară (pasteurizare) sau echipamentul de răcire.

Adiacent adăpostului se va construi o cameră în care să poată fi depozitate uneltele necesare muncii zilnice. Se va amenaja un compartiment unde să fie păstrate ustensilele folosite la curăţirea copitelor, individualizare, ecornare, medicamentele, substanţele utilizate la dezinfecţie, piesele de schimb pentru utilaje, unelte pentru reparaţii etc.

Spaţiul de stocare a furajelor poate fi redus dacă acestea sunt cumpărate periodic. În cazul în care le producem în fermă sau vor fi cumpărate în cantităţi mari trebuie stocate în magazii. Pentru a evita transportul furajelor pe distanţe mai mari şi în consecinţă creşterea timpului de furajare aceste magazii vor fi construite cât mai aproape de adăpost. Stocarea grăunţelor în vrac necesită suprafaţă adiţională comparativ cu depozitarea în saci sau containere.
Bălegarul se poate scoate pe o platformă fiind necesar un volum de 0,5 m3/capră adultă.

Porţile

Porţile şi sistemul de închidere a acestora sunt foarte importante pentru siguranţa întreţinerii caprelor. Uşile şi porţile vor fi confecţionate din materiale dure şi trebuie consolidate deoarece caprelor le place să urce cu picioarele din faţă pe toate obstacolele mai înalte decât solul aflate în spaţiul de întreţinere, iar porţile sunt locurile lor favorite.

Instalarea se va face astfel încât poarta sau uşa să se deschidă spre exterior. Lărgimea uşilor trebuie să fie suficient de mare pentru a putea pătrunde cu uneltele sau utilajele care sunt folosite la furajare sau curăţarea adăpostului.

Se recomandă utilizarea uşilor şi porţilor glisante chiar dacă sunt mai greu de construit.
Gardurile padocului vor fi construite suficient de înalt pentru a împiedica caprele să sară afară, zăvoarele uşilor şi porţilor se aleg astfel încât să nu poată fi deschise de capre.

Montarea zăvoarelor se face pe cât posibil în exteriorul uşilor. Se recomandă utilizarea zăvoarelor care pentru deschidere sau închidere trebuie mânuite în 2 sau mai mulţi timpi. Caprele învaţă uşor să deschidă zăvoarele simple datorită obiceiului de a explora oral toate obiectele cu care vin în contact.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005