AGRICULTURA D.S.O.

La Mulţi Ani, oameni buni!

Se spune că la agricultură şi la fotbal toată lumea se pricepe! Spre deosebire de altele, acesta este, evident, un dicton neadevărat şi înşelător. Pentru că forţa economică a agriculturii noastre nu sperie pe nimeni, iar rezultatele internaţionale ale fotbalului nostru sunt mediocre. Adevărul este că la agricultură şi la fotbal toată lumea doar crede că se pricepe. Pentru că destul de mulţi dintre semenii noştri au o părere prea bună despre ei înşişi.

La ultimul curs pe care ni l-a ţinut, în anul 1988, domnul profesor Ionescu, la specialitatea Topografie, acesta ne-a spus că, după examen, putem uita toate formulele pe care ni le-a predat. Numai să nu uităm cartea în care le găsim. Dar ne-a scris pe tablă, cât era tabla de mare: D.S.O. Aceasta este formula pe care ne-a sfătuit să nu o uităm toată viaţa, pentru că nu o găsim în nici un manual. Această formulă înseamnă: Descurcă-te Singur şi Onorabil!

A te descurca singur şi onorabil îţi dă un sentiment de siguranţă confortabil, care se transmite şi celor din jurul tău. Numai că pentru a putea să te descurci singur trebuie să ai cunoştinţe şi teoretice, şi practice.

Să ştii despre ce este vorba! Trebuie să identifici corect problema şi să ştii să combini mijloacele şi resursele de care dispui pentru a o rezolva. Acest lucru nu este posibil pentru cei care au trecut prin viaţă ca măgarul prin ceaţă. Cu toate că şi despre asemenea persoane se spune că „s-au descurcat!”

Însă, pentru ca lucrurile să meargă bine într-un grup social foarte complex cum este o naţiune, trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii:

- să fie cât mai mulţi indivizi care să poată aplica formula D.S.O.;
- să se creeze condiţiile necesare pentru ca aceştia să poată lucra în echipă.

E nevoie de un cadru general potrivit pentru ca aceste două condiţii să se manifeste. Credeţi că F.C. Barcelona a ajuns să fie astăzi ceea ce este numai pentru că are jucători geniali sau numai pentru că are un antrenor excepţional? Nici una din cele două condiţii nu este suficientă!

F.C. Barcelona este echipa care încântă iubitorii de fotbal pentru că managementul echipei a pus împreună jucători geniali şi un antrenor excepţional! Toţi plătiţi foarte bine, întrucât au de unde. Pentru că împreună aduc profit. Unul mult mai mare decât al altor echipe care joacă şi ele acelaşi joc, cu aceeaşi minge şi după acelaşi regulament.

Deci, cum poţi să ai oameni care să se descurce singuri şi onorabil? Cred că la această întrebare avem un singur răspuns...

Observăm pe aproape toate şoselele parcele pe care sunt amplasate loturi demonstrative - zic eu, o denumire golită de conţinut. Multe dintre aceste sole poartă numele de lot demonstrativ, dar nu mai demonstrează nimic. Reprezintă doar o înşiruire de soiuri sau hibrizi.

Oarecum similar, cine a pus pentru prima dată numele „Ministerului Educaţiei şi Învăţământului” cred că a avut în vedere profunzimea şi importanţa celor două componente distincte: educaţia şi învăţământul, care au rămas până astăzi la fel de importante, numai că au fost golite de conţinut, ajungând să fie două simple cuvinte. Fără absolut nici o aluzie la vreuna dintre persoanele care au stat vremelnic în fotoliul directorial al instituţiei respective. Cu toate că, şi acolo (şi în alte locuri similare) este nevoie de o persoană D.S.O.!

Pentru a face performanţă în agricultură, nu este suficient să ai pământ bun, tractor nou şi sămânţă bună. Pe lângă acestea, mai trebuie şi pricepere adevărată. După cum nu este suficient să ştii, mai trebuie să ai şi cu ce! Iar o echipă cu jucători bine pregătiţi şi bine conduşi poate învinge orice adversar! „O turmă de oi conduse de un leu poate învinge o turmă de lei conduşi de o oaie”. Ce poate face, atunci, o turmă de lei conduşi de un leu?

Românii au plecat în Spania la cules de căpşuni, în Grecia la cules de lubeniţe, în Germania pe şantiere de construcţii sau să îngrijească persoane vârstnice. Din cauza sărăciei, s-au împrăştiat în lume. Mulţi dintre români au plecat ca simpli muncitori pentru munci pe care/în condiţii în care muncitorii locali au refuzat să le facă. La noi au venit occidentalii cu scopul de a deschide diverse afaceri. Românii au plecat ca slugi, străinii au venit ca stăpâni.

Chiar dacă unii îşi investesc ajutorul de somaj luat din ţara lor.
Până acum şi chiar în această perioadă ni se demonstrează că extinderea UE a avut ca scop găsirea de noi colonii, şi nu de noi parteneri. Dar nu este vina lor că nouă ne place să stăm în genunchi şi cu capul plecat! „Nu este prost cel care cere, ci acela care plăteşte!”

Educaţia crează mentalitatea! Desigur că educaţia este foarte importantă. Numai că educaţia a ajuns să se facă după interes. Ca nu cumva, prin educaţie, să fie formaţi adversari! Pentru că un om educat îşi pune întrebări. Şi poate da răspunsuri. Dar şi aici trebuie păstrat un echilibru, pentru că prea multă lipsă de educaţie va dăuna şi celor care o cultivă. Cu excepţia situaţiei în care aceştia au o mentalitate de hârciog: nouă ne ajunge!

Am auzit de prea multe ori că nici la alţii nu este mai bine sau că şi alţii au probleme. Chestiuni care nu alină foamea, dar nici nu aduc o haină în spate, ci care doar pot justifica nepriceperea sau neputinţa. Nu contează cum e la alţii! Contează ca noi să avem intenţii bune, să demonstrăm asta şi să facem ceea ce depinde de noi. Începând cu cel care cere asta! Or, la noi s-au înmulţit semidocţii şi au „evoluat” în sfertodocţi.

Principala cauză a răului este că deciziile sunt luate de persoane care cred numai că se pricep. În lume, în Europa şi la noi. Astfel de persoane nici nu îşi pun problema că s-ar putea să nu se priceapă. Şi că ar fi de folos să aibă pe lângă ele persoane cu pregătire adevărată specifică. Pregătire demonstrată de practică, şi nu de deţinerea unor diplome şi certificate.

Noi facem ce au făcut alţii, însă fără a cunoaşte în detaliu motivele pentru care anumite acţiuni au fost făcute. Pentru că o decizie corectă se poate lua numai pornind de la cunoaşterea corectă a realităţii. Numai pornind de la rădăcină.

Viaţa este simplă când o înţelegi. Şi agricultura este simplă, dacă te pricepi! Cei care cred doar că se pricep o mai nimeresc din când în când. Şi tocmai această nimereală le dă curajul să persiste în a da cu oiştea-n gard.