Oierii bistriţeni mai un cuvânt de spus

Fără a epuiza, în această ediţie a revistei, subiectele abordate şi concluziile pe care le-am formulat după vizita la Bistriţa, vă voi prezenta câţiva crescători de oi pasionaţi din zonă şi, pe scurt, tipul de oaie pe care aceşti oameni îl exploatează şi de care sunt tare mândri.

Referitor la păsurile acestor crescători, parcă nimic nu îi doare mai mult lipsa unei subvenţionări reale, regulile stricte, de multe ori absurde, impuse de instituţiile statului, inexistenţa unei pieţe sigure de desfacere pentru carne, lapte şi lână. Dar de admirat este că, în ciuda piedicilor de care se lovesc în activitatea lor zilnică, oierii bistriţeni au înţeles că asocierea şi reprezentarea lor comună le poate aduce răspunsuri şi soluţii la multe dintre problemele pe care le au.

Astfel, în anul 2000, ei au pus bazele Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine din judeţul Bistriţa-Năsăud. Anul trecut, în 10 mai, asociaţia s-a afiliat la Federaţia "Romovis 10 Mai 2006", singura federaţie a crescătorilor din România legal constituită, structură care cuprinde 18 asociaţii din diferite judeţe ale ţării. Cu dată şi mai recentă, bistriţenii au fost invitaţi să adere la structurile nou-înfiinţatei Federaţii Naţionale a Producătorilor Agricoli din România.

"Oamenii sunt supăraţi şi de multe ori neîncrezători în formele asociative. Cu toate acestea, existăm datorită contribuţiei lor la tot ceea ce facem, statul nu ne ajută cu nimic. Noi, crescătorii de oi, nu avem sărbători sau zile libere. Nu ducem oile în spate, dar gândurile ne frământă şi în somn. E dureros să vezi că este cerere pe piaţă, de miel, de lapte, de produse din lapte şi că noi nu avem acces la această piaţă.

Suntem de acord că trebuie să ne modernizăm, dar să fim anunţaţi din timp asupra tuturor măsurilor care se iau, nu când deja este prea târziu să mai facem ceva", spune Ioan Câmpian, preşedintele Asociaţiei oierilor bistriţeni, sintetizând o bună parte dintre necazurile oamenilor pe care îi reprezintă.

Până la urmă lucrurile o vor lua pe un făgaş normal şi problemele îşi vor găsi rezolvarea. Desigur, e nevoie de timp, răbdare şi încă multe sacrificii. O bună parte dintre crescătorii pe care i-am cunoscut la Bistriţa sunt dispuşi să rişte şi să mai spere.

Cum s-a născut "Bălă de Bistriţa"

În mozaicul de motivaţii, tradiţii şi stiluri de creştere a oilor în judeţul Bistriţa-Năsăud, începând cu anul 1985 au fost cumpărate şi aduse în judeţ primele 200 de mioare de rasă Ţurcană, varietatea albă, tipul Bălă de Satu Mate, care şi-au demonstrat imediat superioritatea în privinţa performanţelor de producţie.

După doi ani au mai fost aduse în judeţ o sută de oi. Imediat a apărut interesul achiziţionării de astfel de berbeci pentru depozitele de stat. Şi tot aşa, crescătorii de oi din Bistriţa au prins drag de această oaie, pe care au început să o perfecţioneze, să o adapteze la condiţiile locale şi să îmbunătăţească numeric şi calitativ, prin programe de selecţie, efectivul iniţial. Aşa s-a născut oaia "Bălă de Bistriţa". În prezent, în cadrul asociaţiei, sunt în control 12 mii de capete din acest tip de oaie.

Conform rezultatelor controlului oficial realizat de specialişti din cadrul U.A.R.Z. Bistriţa, la solicitarea Asociaţiei Crescătorilor de Ovine, fecunditatea acestui tip de oaie variază între 97 şi 99%, iar prolificitatea între 106 şi 108%. Greutatea corporală medie este de 3-4,2 kg la fătare, iar la vârsta adultă are valori diferenţiate, de 60-70 kg la femele şi 90-100 kg la masculi.

Producţia medie de lână este de 3,3-4,2 kg la oi şi 6,5-7,5 kg la berbeci, cu un randament de spălare de peste 70%. Producţia de lapte este de 130-140 litri în condiţii medii de furajare şi de peste 140 litri, chiar şi până la 250 litri, în condiţii îmbunătăţite de hrănire, având în vedere o perioadă de lactaţie de 7-8 luni.
În zonele de munte, oile de rasă Ţurcană realizează cea mai bună producţie de lapte dintre toate rasele autohtone de oi, şi cu atât mai mult varietăţile ameliorate din punct de vedere morfoproductiv.

Ioan Cîrcu din Bistriţa este crescător de oi de la 15 ani. A început cu 20 de capete şi a ajuns, în prezent, la peste două sute. Nu se prea plânge de nimic, deşi greutăţi are multe. Ba că nu găseşte ciobani de încredere, ba că vecinii nu îi dau pace. La oi îl ajută soţia şi cei doi feciori. Nu a luat niciodată vreo subvenţie. Oile le ţine până la sfârşitul lui martie în gospodărie, după care le deplasează cam un kilometru la deal, unde îşi are locurile de păşunat.

Ioan Cîrcu spune că Bălă de Bistriţa este o rasă bună şi de carne şi de lapte, se adaptează uşor zonei şi e uşor de întreţinut.

Cu lacrimi în ochi, la propriu, crescătorul nostru a spus că nu va renunţa la oi orice greutăţi ar întâmpina. Are încredere în viitorul oieritului în România. Cu puţin sprijin din partea statului...

Ioan Lucesc din Buduş, decanul de vârstă al oierilor bistriţeni, are acum în gospodărie 170 de oi mame, 20 capete tineret din 2006, plus mieii din acest an. Spune că ar vinde oile, că vârsta nu îi mai permite să se ocupe de ele. Dar când e să facă târgul, se codeşte parcă şi nu îi mai vine aşa uşor să renunţe.

Cu Bălă la târgul de oi

De trei ani încoace, la sfârşit de octombrie, Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine din judeţul Bistriţa-Năsăud, în colaborare cu Oficiul de Consultanţă Agricolă, organizează la Viişoara, lângă Bistriţa, expoziţia-târg de oi "Bălă de Bistriţa". Evenimentul are o dublă însemnătate, respectiv de prezentare a celor mai valoroase exemplare aparţinătoare tipului promovat, dar şi de târg, în cazul în care se doreşte efectuarea tranzacţiilor cu aceste oi.

Sute de animale defilează la această manifestare dedicată exclusiv crescătorilor împătimiţi, care au înţeles că păstrarea tradiţiei se împacă foarte bine cu aplicarea unor tehnologii moderne de exploatare, care să le aducă profit şi uşurinţă în muncă. La ediţia din această toamnă vom participa şi noi, pentru că se anunţă o organizare de excepţie şi vom avea ocazia să vedem cum s-au adaptat ciobanii bistriţeni la rigorile primului an de "europenizare".

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007