„Creştem vaci sută la sută naturale!”

Franz Bucher este cetăţean german, de profesie inginer electrician. Fără să aibă nici o pregătire de specialitate în domeniul creşterii animalelor, visul său de-o viaţă a fost să aibă, într-o bună zi, propria fermă zootehnică. Florina, soţia lui este de loc din Giurgiu, dintr-o localitate situată la 3 kilometri de oraş şi a avut animale în gospodăria familiei.

Franz a venit în vizită în România la nişte prieteni şi i-au plăcut oamenii şi locurile. S-a gândit din ce în ce mai serios că aici ar fi foarte posibil să-şi realizeze visul. A cunoscut-o pe Florina, care i-a împărtăşit pasiunea pentru creşterea animalelor şi de aici până la ce au realizat împreună n-a mai fost decât un pas...

Primele vaci au ajuns la Tormac

În 2003 au înfiinţat firma Agro-Bucher, cu sediul în localitatea timişeană Şag şi punct de lucru la Tormac, o comună învecinată, unde au găsit teren disponibil şi unde şi-au stabilit şi domiciliul. Firma are obiect principal de activitate creşterea animalelor pentru reproducţie, fiind specializată pe bovine din rasa de carne Galloway. "La început a fost un hobby, dar pe parcurs s-a transformat în afacere.

Soţul şi-a dorit dintotdeauna să aibă o fermă. Nu suntem crescători profesionişti, dar tot ce facem facem din pasiune. Franz a participat la câteva seminarii în Germania, dar în rest toate informaţiile de care avem nevoie ni le asigurăm citind publicaţii de specialitate şi consultându-ne cu medicul veterinar cu care colaborăm", spune Florina.

Primele animale - patru vaci gestante şi două juninci - le-au achiziţionat în 2006, din Germania. A fost destul de greu, pentru că această rasă, deşi foarte productivă şi căutată de fermieri în Europa de Vest, la noi nu este cunoscută. Nu existau nici măcar informaţii în limba română. A fost primul import de Galloway în România. Au fost probleme cu transportul, fiindcă era înainte de aderarea la UE, iar animalele au stat foarte mult în vamă, fără apă, ceea ce probabil a şi dus la două avorturi în primul an.


Click pe poză pentru a citi descrierea rasei Galloway


De ce Galloway?

"Principalul criteriu când am ales rasa ce urma să o exploatăm a fost unul estetic: am vrut vaci de carne, de culoare neagră şi genetic fără coarne, iar Galloway s-a încadrat perfect. Aşa că le-am adus în România... În plus, sunt şi foarte uşor de întreţinut. Nu sunt pretenţioase, stau tot timpul libere, pe păşune, se hrănesc doar cu fân şi apă la discreţie, fără cereale, siloz sau borhoturi.

Vara trebuie să le asigurăm umbră pe păşune, din cauza culorii care atrage razele soarelui. În rest... putem spune că avem vaci sută la sută naturale!", spune Franz.

Vacile Galloway nu se mulg. Viţeii rămân lângă mamă şi sunt alăptaţi până la vârsta medie de 7 luni şi 100 de kilograme, când îi înţarcă singure. Viţeii masculi sunt păstraţi în efectiv pentru reproducţie. Monta este exclusiv naturală, cu taur pe păşune. "Chiar dacă însămânţările sunt naturale, respectăm cu sfinţenie tot ce ţine de genetică şi recomandările specialiştilor.

Am un caieţel în care îmi notez toate montele şi încă de la început am adus doi tauri diferiţi, iar primele vaci au fost montate cu un alt taur, din Germania. Avem un efectiv de 19 capete acum. Toate animalele au nume, noi aşa le strigăm pe fiecare", spune fermierul de la Tormac.

În ceea ce priveşte calitatea cărnii, comparativ cu alte rase specializate, la Galloway este complet lipsită de fibre şi nu are grăsime.

Masculii se comercializează în vederea sacrificării la greutatea de 450 de kilograme, pe care o ating în jurul vârstei de 20 de luni, iar femelele la 400-450 kilograme, când au, în medie, 28 de luni. Majoritatea produşilor sunt masculi.


Dacă la alţii se poate, la noi sigur nu!

"Intenţionăm să mărim efectivul dar pe cât posibil cu forţe proprii, fără să apelăm la credite. De la primul import, din 2006 şi până în prezent, am investit 40 de mii de euro numai pentru vaci. Şi nu am câştigat practic nimic pentru că până azi, când a venit primul nostru client, nu am vrut să vindem din efectiv. Ne-am gândit să încercăm aici, în România, desfacerea produşilor. Ar fi mai simplu...

La noi însă, din păcate, nu există încă o cultură a cărnii de vită, iar vânzările la nivel naţional merg destul de greu. La un moment dat ne-am gândit să sacrificăm animalele într-un abator autorizat şi să vindem noi carnea. În Germania acest sistem de comercializare a cărnii la poarta fermei se practică foarte mult. În România nu se poate...", spune cu regret Florina.

Cei doi soţi au hotărât să crească în continuare bovine Galloway din rasă pură, dar pentru diversificarea producţiei s-au gândit şi la un plan de hibridări cu rase de lapte. Au şi făcut o încercare, iar anul trecut în 28 noiembrie s-a născut în fermă primul viţel hibrid Galloway - Bălţată românească. Nu intenţionează să se axeze pe producţia de lapte, pentru că sunt binecunoscute problemele din acest sector, ci mai degrabă să crească viţei cu laptele obţinut în fermă, în vederea îngrăşării.


Greu cu păşunea...

Fermierii noştri deţin 34 de hectare, din care 20 în proprietate, iar restul le-au închiriat de pe unde au putut. Aproape patru hectare au reuşit, cu mari greutăţi să închirieze de la primăria Tormac. În traducere, s-au lovit şi ei de veşnica problemă cu primăriile când vine vorba de concesionat păşune. Însă din cele patru hectare, doar unul este practic păşune şi trei fâneaţă.

"E o mare problemă, chiar şi când vrei să închiriezi măcar pentru un an păşune. Când mă gândesc că vine luna mai şi îmi expiră contractul cu primăria... Mai avem trei hectare în vale, unde ducem vara vacile la păşunat. Lucrăm o parte din teren, pe care îl cultivăm cu ghizdei cultură pură, care este o plantă rezistentă şi se pretează foarte bine la zona aceasta", spune Florina.


“Microbul” s-a transmis deja la generaţia următoare

Pentru că Franz încă nu se descurcă să comunice atât de bine în limba română, soţia este cea care se ocupă de toate problemele administrative ale firmei. Cei doi soţi au trei copii, doi băieţi şi o fetiţă, Ana-Maria. Mezina familiei, deşi are numai 10 luni, este de pe acum atrasă de vaci şi de utilaje, pentru că poveştile pe care i le spune tatăl nu sunt despre zâne şi pitici, ci despre... agricultură.

Aşa că, mărturiseşte Florina, s-a zis cu visul ei de a avea în fiica ei un ajutor în gospodărie, pe viitor. În rest, viaţa familiei se învârte în jurul fermei: "acum putem spune că am reuşit să ajungem pe linia de plutire, dar ne-a fost foarte greu. Am pornit practic de la zero, chiar şi casa o construim pe măsură ce mai punem un ban deoparte. Tot banii pe care i-am avut, i-am investit în animale. La un moment dat trăgeam puţin în jos, mai ales că nici nu aveam experinţă".

De treburile fermei se ocupă cei trei bărbaţi ai casei. Băiatul cel mare, care e deja în clasa a VIII-a, e decis să meargă la Liceul Agricol, în ciuda opoziţiei părinţilor: "am vrut să-l îndrumăm spre altceva, pentru că în domeniul acesta se mişcă tare greu lucrurile. Dar până la urmă, stau şi mă gândesc că agricultura va merge... Trebuie să meargă...", spune Florina.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3 (70) - martie 2009