Organizarea şi producerea de furaje începe acum!

Tocmai de aceea, cel puţin pentru producerea de furaje, ar fi mai înţelept să alegem momentul la timpul prezent, şi să acţionăm cu mai multă rapiditate şi eficienţă, ţinând seama de următoarele aspecte:

• spre deosebire de toate celelalte culturi agricole, plantele furajere şi culturile de pajişti se seamănă foarte timpuriu primăvara, deoarece, aproape toate aceste specii, au temperatura minimă de germinaţie a seminţelor în jur de 1oC;

• semănatul cu o întârziere de cel mult două săptămâni faţă de perioada optimă, cauzează o răsărire neuniformă a plantelor, o îmburuienare exagerată, o scădere drastică a densităţii plantelor şi, în final, toate acestea duc la compromiterea culturilor;

• o cultură furajeră semănată la momentul optim, în primele zile de desprimăvărare, poate constitui o garanţie că va asigura o producţie mai mare şi de calitate ridicată, chiar şi în condiţiile unei perioade de secetă, pe timpul verii;

• din datele probabile ale vremii rezultă că primăvara va debuta, în multe zone agricole, cu ploi şi chiar exces de umiditate, ceea ce va influenţa activităţile de pregătire a solului în vederea semănatului.

Structura optimă de culturi furajere

După o lungă activitate în domeniul producerii şi conservării furajelor (cercetare, învăţământ, practică agricolă, şi în relaţie directă cu d-voastră, fermierii), îmi permit să vă atrag atenţia, în continuare, cu câteva sfaturi practice de care ar trebui să se ţină seama în orice gospodărie sau fermă de creştere a animalelor:

Inventarierea culturilor “pe rădăcină”, respectiv a celor perene (lucernă, trifoi, ghizdei, sparcetă, pajişti semănate) şi a culturilor furajere semănate în toamna anului trecut (borceaguri, rapiţa, raigrasul aristat, triticalele), având în vedere următoarele aspecte: densitatea plantelor, uniformitatea culturilor, suprafeţele cu goluri, starea fitosanitară (atac de boli, dăunători).

Această verificare urgentă vă dă posibilitatea să mai puteţi acţiona pentru refacerea unor neajunsuri constatate, ca de exemplu:

• în cazul în care se constată că o cultură de leguminoasă perenă (lucernă, trifoi) are o densitate scăzută, sub 200-300 plante/m2 şi prezintă multe goluri, vă recomand să nu întoarceţi cultura, ci să-i prelungiţi durata de folosire, prin supraînsămânţare cu o cultură de graminee perenă (golomăţ, păiuş de livezi, timoftică).

Această lucrare trebuie executată cât mai devreme, în orice “fereastră” din luna februarie, direct cu semănătoarea, perpendicular pe rândurile de plante de leguminoase, fără prelucrarea terenului, urmată de o tăvălugire (de preferinţă cu tăvălugul inelar sau cu pinteni, pentru îngroparea superficială a seminţelor);

• dacă o cultură de raigras aristat, de triticale, de grâu sau de orz, are o densitate mică (sub 500 plante/m2 la raigras şi sub 400 plante/m2 la cereale), acestea pot fi “înnobilate” cu o leguminoasă anuală sau perenă, astfel:

-    în cultura de raigras aristat se introduce trifoiul roşu (10-12 kg/ha), prelungindu-se durata de folosire cu încă 2-3 ani;
-    în culturile cerealiere de toamnă, se seamănă măzărichea sau mazărea de primăvară (80-100 kg/ha), în momentul în care solul este destul de reavăn pentru a se introduce sămânţa la adâncimea de 2-3 cm;
-    în ambele situaţii se impune, după supraînsămânţare, tăvălugirea terenului.
Alegerea unei structuri optime de culturi furajere, constituie o obligaţie majoră pentru fiecare crescător de animale care-şi produce furajele. În stabilirea acestei structuri, ar trebui să se ţină seama de următoarele aspecte:

• condiţiile de climă şi de sol, specifice zonei în care vă desfăşuraţi activitatea, deoarece plantele furajere au un anumit grad de favorabilitate;

• alegerea culturilor furajere se face în funcţie de categoriile de animale existente în fermă şi de cerinţele furajere specifice ale acestora;

• acordarea unei atenţii speciale în alegerea soiurilor şi hibrizilor, care prezintă o serie de particularităţi favorabile pentru fermier: durată diferită de vegetaţie, rezistenţă la factorii naturali nefavorabili (secetă, ger, boli, dăunători), capacitate de producţie şi calitate diferită etc.

Exemplificare

Pentru a exemplifica aceste restricţii impuse, vă voi prezenta o structură de culturi furajere pentru zona de deal, cu soluri cu grad mai redus de fertilitate (mai aride), în condiţiile unei ferme pentru creşterea taurinelor. În acest caz, se recomandă o structură simplă, care prezintă un raport energo-proteic optim (60:40%), formată din următoarele culturi furajere:

1. Borceag de primăvară (semănat pe 20% din suprafaţă), cu următoarea componenţă de specii: măzăriche de primăvară sau mazăre furajeră (100-120 kg/ha) cu ovăz sau orzoaică de primăvară (50 kg/ha). În locul ovăzului poate fi folosit grâul sau triticalele, deoarece interesul pentru aceste culturi, în acest caz, îl reprezintă furajul, şi nu sămânţa.

2. Trifoiul roşu sau ghizdeiul (pe 20% din suprafaţă), semănat în cultură pură sau cu o graminee perenă (timoftica sau păiuşul de livezi). Introducerea, în aceste condiţii, a lucernei, constituie un risc foarte mare, deoarece această specie are nevoie de soluri fertile, cu reacţie neutră (pH=6,5).

3. Pajişte semănată (în proporţie de 30% din suprafaţa aferentă bazei furajere), formată dintr-o structură complexă de specii de graminee şi leguminoase perene, destinată atât păşunatului direct cu animalele, cât şi pentru realizarea fânului, semifânului sau a semisilozului (exemplu: păiuş de livezi 12 kg/ha + 15 kg/ha raigras peren + timoftică 5 kg/ha + trifoiu roşu 3 kg/ha + trifoi alb 2 kg/ha + ghizdei 3 kg/ha).

4. Porumb siloz (în proporţie de 30% din suprafaţă) din hibrizi semitardivi, cu destinaţie specială pentru însilozare.

DOAR SEMINŢE DE CALITATE!

Multe dintre neîmplinirile practicilor agricole ale fermierilor sunt puse pe seama materialului biologic folosit la înfiinţarea culturilor, respectiv al calităţii seminţelor. Din acest punct de vedere, spre deosebire de alte culturi, plantele furajere, din cauza dimensiunilor mai mici ale seminţelor, a neuniformităţii fructificării şi coacerii acestora în timpul producerii de seminţe, indicii de calitate (puritate şi germinaţie) constituie, de cele mai multe ori, cauzele principale ale nerealizării unei culturi furajere uniforme, cu densitate optimă a plantelor şi fără goluri.

Astfel, semănatul unor seminţe cu germinaţie mai scăzută de 60-70% (şi când diferenţa de germinaţie nu este corectată prin creşterea corespunzătoare a cantităţii de sămânţă la semănat) duce, în scurt timp, la compromiterea culturii respective. În acest caz, orice intervenţie tehnologică ulterioară, dacă nu se aplică la momentul potrivit, este prea târzie.

Din punct de vedere tehnologic, o sămânţă de bună calitate (cu germinaţie de peste 85% şi puritate de aproape 100%), constituie veriga principală care garantează reuşita culturilor furajere.

VALORIFICAREA PAJIŞTILOR

În condiţiile ţării noastre, rămân în continuare suprafeţe foarte mari de pajişti permanente (naturale) nefolosite, care presupun o investiţie tehnologică mai puţin costisitoare din partea fermierului, mai ales în condiţiile în care multe dintre aceste terenuri au intrat deja în sistemul de acordare a unor facilităţi financiare. În acest sens, cea mai bună metodă de valorificare este concesionarea de către crescătorul de animale, pe o perioadă mai mare de timp, a unor suprafeţe de pajişti naturale, pe care să poată aplica un sistem tehnologic special de lucrări de întreţinere şi folosire.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009