Importanţa stabilirii momentului optim de recoltare a leguminoaselor furajere perene

Efectul asupra producţiei de furaj

În general, efectuarea cosirilor la fenofaze foarte timpurii de dezvoltare a plantelor (înainte de butonizare), repetate la intervale scurte de timp (mai puţin de 30 de zile între cosiri), conduce la obţinerea unor producţii foarte scăzute (ca urmare a reducerii vigorii plantelor) şi la scurtarea duratei de folosinţă economică.

La leguminoasele perene, producţia de substanţă uscată creşte până la mijlocul fazei de înflorire a plantelor, după care se înregistrează o scădere pronunţată a acesteia, corelată şi cu o diminuare drastică a cantităţii de proteină digestibilă.

Această situaţie se explică prin faptul că prin recoltarea în faze avansate (la înflorirea deplină) sunt înlăturaţi, prin cosire, lăstarii tineri care au început să crească (imediat după apariţia primelor flori). La aceasta se adaugă şi pierderea unei bune părţi din frunze, ca urmare a uscării sau îmbolnăvirii acestora.

Deoarece, de modul în care se efectuează recoltarea în primul an de vegetaţie depinde producţia şi longevitatea culturilor de leguminoase, se recomandă ca această lucrare să se realizeze la începutul fazei de înflorire a plantelor (la toate coasele). Dacă se respectă acest moment de recoltare, plantele vor forma un sistem radicular foarte bine dezvoltat şi bogat în substanţe nutritive, ceea ce va influenţa pozitiv producţia din anii următori şi va prelungi durata de folosinţă.

În anii următori de vegetaţie, prima cosire se va realiza la începutul butonizării plantelor, iar următoarele la intervale de 35 - 38 de zile.

La sfârşitul perioadei de vegetaţie, toamna, ultima recoltare se va efectua cu 2 - 3 săptămâni înainte de apariţia primelor îngheţuri (când temperatura coboară în apropiere de 0°C). Respectarea acestui moment optim de recoltare are mare importanţă asupra producţiei de furaj din anul următor. Astfel, dacă plantele de leguminoase acumulează suficiente substanţe de rez moment optim de recoltare are mare importanţă asupra producţiei de furaj din anul următor.

Astfel, dacă plantele de leguminoase acumulează suficiente substanţe de rezervă în rădăcini şi la baza coletului, înainte de intrarea în iarnă, se apreciază că pentru fiecare procent de zahăr reducător din rădăcini se vor realiza cel puţin 9 t/ha masă verde.

Momentul recoltării influenţează calitatea furajului

Epoca de recoltare a leguminoaselor perene este importantă nu numai pentru obţinerea unor producţii ridicate, ci şi pentru realizarea tipului de plantă din amestec din punct de vedere calitativ: plante proteice sau plante celulozice.

Prin recoltarea plantelor la începutul fazei de îmbobocire, raportul conţintului de proteină : celuloză este de 2 : 1, iar dacă recoltarea se efectuează mai târziu, în faza de înflorire a plantelor, raportul scade la 0,5 : 1, deci de peste 4 ori în favoarea conţintului de celuloză.

În urma studiilor efectuate s-a constatat faptul că prin recoltarea mai târzie a speciilor de leguminoase perene (la înfloritul deplin), are loc o creştere puternică a conţinutului de fenoli care, prin efectul lor antibactericid, inhibă dezvoltarea microorganismelor din rumen şi, ca urmare, scade capacitatea de digerare a materialului vegetal consumat de către animale.

Recoltarea târzie duce şi la o scădere pronunţată a conţinutului de fosfor, potasiu şi unele microelemente din plante.

Efectul recoltării leguminoaselor pe timp de secetă şi ploi puternice

Seceta prelungită din timpul verii duce la oprirea creşterii şi dezvoltării plantelor şi, la unele specii mai puţin rezistente, la moartea acestora. În acest interval de timp, pentru a stopa consumului inutil al substanţelor nutritive din rădăcini şi colet, se recomandă întreruperea vegetaţiei prin efectuarea unei cosiri, până la înălţimea de 3 - 5 cm de la sol. Următoarea recoltare se va efectua după un interval mai lung de timp (35 - 40 zile), respectiv la înfloritul deplin al plantelor.

După o perioadă de ploi abundente, când se înregistrează şi o cădere masivă a plantelor, este obligatorie cosirea rapidă a leguminoaselor perene, chiar dacă nu se găsesc în faza optimă de recoltare, pentru a se preîntâmpina pierderea unei părţi importante din frunze şi implicit scăderea valorii nutritive a furajului.

Momentul recoltării şi longevitatea leguminoaselor furajere perene

De modul în care se stabileşte momentul optim de recoltare  aplantelor în primul an de vegetaţie depinde şi durata de folosinţă economică a leguminoaselor perene. Astfel, în primul an, recoltarea primei coase se va efectua la începutul apariţiei primilor butoni florali, iar următoarele la intervale de 35 - 38 zile sau la începutul fazei de înflorire a plantelor, dacă toate recoltările din primul an de vegetaţie se realizează mai devreme, scade puternic longevitatea leguminoaselor, ca urmare a scăderii numărului de lăstari la unitatea de suprafaţă, a apariţiei golurilor în cultură şi a creşterii gradului de îmburuienare.

Gradul de intensivizare a tehnologiei de cultivare influenţează direct şi durata de folosinţă a leguminoaselor.

Astfel, în condiţii normale de cultivare, fără irigare, când se realizează 2 - 3 producţii pe an, cosite la intervale optime de recoltare (35 - 38 zile), longevitatea lucernei este de 5 - 6 ani, a trifoiului roşu de 3 ani, a sparcetei de 4 ani şi a ghizdeiului de 5 - 7 ani. În condiţii de tehnologie intensivă (irigată), când pe parcursul perioadei de vegetaţie se obţin mai mult de 3 cosiri, longevitatea lucernei scade la 3 - 4 ani, a trifoiului roşu la 2 ani, a sparcetei şi a ghizdeiului la 3 - 4 ani.

Înălţimea de tăiere a plantelor faţă de sol are un rol important asupra creşterii sau scăderii longevităţii leguminoaselor perene. Când tăierea tuturor cosirilor se realizează la înălţimi foarte mici, aproape de baza coletului plantelor, se înregistrează un efect depresiv asupra acestora, prin scăderea numărului de lăstari şi rărirea puternică a culturii.

De aceea, înălţimea optimă de tăiere, la toate leguminoasele furajere perene, este de 4 - 6 cm. Cosirea plantelor la înălţimi mai mari de 6 cm are efecte negative asupra capacităţii de regenerare (otăvire) a plantelor şi, în final, asupra producţiei de furaj.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004