Cuscuta - un mare pericol pentru culturile de leguminoase perene din România

Culturi afectate de cuscută

În ultima perioadă, în condiţiile din ţara noastră, cuscutele reprezintă specia de buruiană cea mai periculoasă pentru culturile de leguminoase furajere perene (lucernă, trifoi roşu, ghizdei, pajişti semănate în care predomină leguminoasele). Astfel, în urma studiilor efectuate, se consideră că aproape 20% din suprafaţa cultivată cu aceste specii este afectată de cuscută, cauzând o pierdere anuală pe ţară de peste 20 milioane lei noi, fără pierderile înregistrate la culturile semincere.

Pe suprafeţele de leguminoase furajere, mai ales pe cele cultivate cu lucernă, dacă nu se aplică măsuri ferme de combatere, cuscuta poate distruge aproape în totalitate plantele de leguminoase, scurtându-le durata de folosinţă cu 2-3 ani.

Înmulţirea şi răspândirea cuscutelor

În vederea realizării unei combateri eficiente a acestei buruieni este necesară cunoaşterea modului de înmulţire şi răspândire a cuscutelor. Calea cea mai largă de răspândire se realizează prin seminţe, care îşi păstrează capacitatea de germinaţie până la 12-15 ani în depozite şi până la 6-8 ani în sol, resturi vegetale sau gunoi de grajd. Deşi este o buruiană de carantină, multe suprafeţe de leguminoase perene, şi mai ales de lucernă, se seamănă cu sămânţă nedecuscutată, fără a se cunoaşte provenienţa şi valoarea biologică.

În urma sondajelor efectuate am constatat, în foarte multe cazuri, că la 1 kg de sămânţă de lucernă s-au găsit între 70000 şi 150000 seminţe de cuscută. Din acest număr mare de seminţe, ajungând în sol prin semănat, germinează în următoarea proporţie: 15-20% în primii doi ani de vegetaţie; 30-40% în anii 3-4 de vegetaţie şi 10-15% în anii următori. Prin acest mod de germinaţie, o cultură de lucernă este afectată pe toată perioada de folosinţă.

Animalele care sunt hrănite cu furaje verzi sau uscate, provenite de pe suprafeţele de leguminoase infestate cu cuscută, răspândesc seminţele de cuscută prin dejecţii, deoarece această sămânţă nu este afectată de substanţele enzimatice ale aparatului digestiv, păstrându-şi, astfel, germinaţia.

Cuscuta se înmulţeşte şi pe cale vegetativă, respectiv prin fragmentele tulpinale, ce formează o masă pâsloasă de culoare gălbuie. Aceste filamente tulpinale, care pot ajunge la lungimi de peste 5 m, încolăcesc lăstarii şi tulpinile plantelor gazdă din care, cu ajutorul unor formaţiuni haustari, îşi extrag hrana elaborată.

Creşterea filamentelor de cuscută este mult mai puternică în perioada de dezvoltare intensă a plantelor gazdă (mai ales în cazul lucernei), când lungimea acestora atinge 8-10 cm în 24 ore. Înflorirea şi fructificarea se realizeaza pe toata perioada de vară, iar seminţele formate rămân şi iernează în sol până în anii următori de vegetaţie.

Măsuri preventive

Caracteristicile agrobiologice specifice cuscutelor impun o abordare complexă a măsurilor de combatere, prin folosirea măsurilor de prevenire a infestării, cu lucrări tehnologice de combatere directă. Dintre măsurile preventive, care nu necesită cheltuieli suplimentare deosebite, se recomandă:

• Folosirea la semănatul leguminoaselor furajere perene a unor seminţe de calitate, cu buletine de analiză certificate de inspectoratele judeţene pentru controlul seminţelor, care autentifică lipsa seminţelor de cuscută. În această direcţie trebuie interzisă comercializarea seminţelor de trifoliene la care nu s-a efectuat lucrarea de decuscutare, măsură obligatorie pentru toţi producătorii de seminţe.

Producerea şi comercializarea de seminţe de leguminoase neautorizate, din ultimii 12 ani, a contribuit direct la infestarea puternică a culturilor cu această specie de buruiană de carantină, au efecte negative ce se vor resimţi şi în anii următori.

• Respectarea cu stricteţe a unui sistem de rotaţie pentru culturile de leguminoase furajere perene. Astfel, pe suprafeţele de leguminoase infestate cu cuscută, revenirea cu aceste culturi furajere se va face după un interval de timp de 5-6 ani, prin cultivarea de plante ce nu sunt parazitate de cuscută. În acest sens, în cazul unei ferme de creştere a animalelor, vă propun un asolament furajer cu următoarea structură de rotaţie a culturilor:

   Anul I: porumb boabe
    Anul II: porumb siloz
    Anul III: orz sau secară, triticale
    Anul IV: raigras aristat
    Anul V: sorg sau iarbă de Sudan, hibrid sorg x iarbă de Sudan
    Anul VI: leguminoasă furajeră perenă (lucernă, trifoi roşu, ghizdei, sparcetă)

• Pe suprafeţele de teren unde s-a constatat infestarea cu cuscută se vor efectua arături de toamnă la adâncimi mult mai mari (30-32 cm), deoarece, la o asemenea adâncime îşi pierd germinaţia.

• Gunoiul de grajd provenit de la animalele care s-au hrănit cu furaj provenit din culturile de leguminoase infestate cu cuscută, va fi păstrat în platforme separate timp de cel puţin 4-5 ani, după care va putea fi folosit numai la plantele ce nu pot fi parazitate (cuturile cerealiere).

• Pe terenurile de pajişti, mai ales cele semănate cu o proporţie mai mare de leguminoase perene, unde s-au observat vetre de cuscută, se interzice păşunatul animalelor, pentru a preveni infestarea prin seminţe şi a altor suprafeţe din apropiere.

• Se va evita amplasarea culturilor de leguminoase perene în apropierea unor culturi ce pot constitui “gazdă” pentru cuscută, cum sunt cartoful, sfecla, morcovul, inul, ceapa.

Combaterea prin lucrări directe

În cazul culturilor de leguminoase perene infestate cu cuscută, se vor aplica lucrări curative, directe, de combatere, printre care recomandăm următoarele:

• Cosirea manuală sau mecanică a vetrelor cu cuscută, urmată de adunatul materialului vegetal rezultat, îngroparea acestuia sau arderea după uscare. Folosirea acestui furaj în hrana animalelor este posibilă numai în cazul în care cuscuta nu a format seminţe.

• În cazul în care au apărut puţine vetre de cuscută, aceste suprafeţe, după cosirea şi îndepărtarea materialului vegetal infestat, se pot săpa manual pe adâncimea de 28-30 cm, după care se seamănă cu o graminee (orz, triticale, raigras aristat), în fiecare an de vegetaţie, pe toată durata de folosinţă a leguminoaselor respective.

Combaterea cu erbicide

Ca şi în cazul altor specii de buruieni de carantină şi pentru combaterea cuscutei, folosirea de erbicide, constituie măsura cu gradul cel mai ridicat de eficacitate.

Dintre erbicidele ce se pot aplica vă prezentăm următoarele: Reglone 1%, Gramoxone 1%, Pivot 0,5%, Rompiv 0,5%, Basta 20 CE 1%. Aceste tratamente se efectuează imediat ce apar filamentele de cuscută, indiferent de anul de vegetaţie al leguminoaselor. Din soluţia de erbicid preparată (de ex., dacă se doreşte să se obţină o soluţie în concentraţie de 1%, în cantitate de 100 l, se amestecă 1 l erbicid cu 100 l apă), se aplică 0,7-1,0 l soluţie pentru 1 m2 de suprafaţă infestată cu cuscută.

Această soluţie se aplică direct pe plantele de leguminoase invadate de filamentele de cuscută, prin pulverizare uniformă cu ajutorul aparatelor de stropit. Dacă tratamentul a fost bine efectuat, filamentele de cuscută sunt distruse în totatlitate, iar plantele de leguminoase, după 10-12 zile, lăstăresc din nou.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005