Roirea naturală necontrolată provoacă mari pierderi productive în stupine

Începe cu aproximativ 10 zile înaintea plecării roiului, când albinele clădesc pe marginea fagurilor 10-80 botci de roire, în care matca depune ouă fecundate, iar spre seară un număr mare de albine tinere ies pe scândura de zbor şi formează aşa zisa „barbă” la urdiniş.

Pentru a putea să zboare cu roiul, matca este hrănită mai puţin, ceea ce determină o scădere a pontei. Ca urmare a diminuării numărului de ouă depuse de către matcă, consumul de polen se reduce, fapt ce determină albinele doici să acopere polenul în celule cu un strat de miere conferindu-i un aspect lucios. Cu cât se apropie timpul de roit, cu atât se înmulţesc celulele cu polen lucios.

Numai apariţia unei surse abundente de nectar poate interveni în mecanismul roirii prin declanşarea instinctului dominant al culesului. În apropierea plecării, albinele cuprinse de frigurile roitului îşi umplu guşile cu miere (50-60 mg), care va servi la construirea rapidă a fagurilor în noul adăpost.

După căpăcirea primei botci, pe timp cald şi frumos, lipsit de vânt, între orele 11-15, matca familiei împreună cu aproximativ jumătate din albine, de toate vârstele şi un număr redus de trântori, ies masiv din stup în decurs de 5-10 minute şi se revarsă pe pereţii stupului, după care zboară în masă în jurul acestuia producând un zumzet puternic, aşezându-se apoi în apropierea stupinei pe un suport înalt (ramură de copac, stâlp, zid etc.) şi formând un ciorchine (roi) în jurul mătcii, sau intră într-un stup gol.

Pe locul unde s-au aşezat albinele lucrătoare, împreună cu matca bătrână, rămân liniştite timp de câteva ore. Roiul aşteaptă până când albinele cercetaşe indică prin dansuri mobilizatoare, direcţia celui mai convenabil adăpost.

Primul roi care pleacă din familia mamă se numeşte „roi primar” şi este cel mai puternic. Din unele familii cu instinct puternic de roire, după plecarea „roiului primar”, dacă mai persistă condiţiile care au favorizat roirea (lipsa culesului de nectar, temperatura ridicată etc.), după ecloziunea primei mătci, pleacă un al doilea roi, numit „roi secundar”, iar uneori după 1-3 zile chiar şi un „roi terţiar”.

Pentru a împiedica roirea secundară şi terţiară se lasă în familia mamă numai 1-2 botci (cele mai bine conformate). Roiurile „secundare” şi „terţiare” slăbesc mult familia mamă şi se prind greu, deoarece sunt mici şi au mătcile neîmperecheate, deci uşoare, ceea ce le permite să zboare la distanţe mari.

Familiile cu predispoziţie medie la roit dau de obicei un singur roi. În aceste familii prima matcă care eclozionează produce sunete specifice la care răspund mătcile aproape de ecloziune şi astfel sunt localizate şi omorâte prin înţepare. Dacă eclozionează două sau mai multe mătci odată, între ele începe lupta şi rămâne una sau uneori nici una.

Prinderea şi îngrijirea roiului natural

De regulă, după părăsirea stupului, roiul se aşează în apropierea acestuia. Imediat după depistarea roiului ieşit, în funcţie de mărimea lui, se pregăteşte un corp de stup, în care se pun 2-3 faguri clădiţi care conţin miere şi păstură, un fagure artificial şi o diafragmă.

Dispozitivul de captare (coşniţă sau un sac de material plastic a cărui gură este fixată pe un cadru de lemn sau de metal, prevăzute cu un mâner de lemn, detaşabil, lung de 3-4 m) se fixează sub roi. Prin scurtarea crengii cu ajutorul unui cârlig din lemn, albinele împreună cu matca vor fi adunate în dispozitivul de captare, iar apoi golite în stupul pregătit.

Introducerea roiului în stup poate fi făcută şi prin urdiniş astfel: se deschide larg urdinişul stupului, iar albinele (roiul) sunt scuturate pe o pânză întinsă în faţa stupului pe pământ (fig. 3). La început albinele se îndreaptă în toate direcţiile dar apoi fiind atrase de mirosul de ceară încep să intre în stup, primele albine intrate lăsând semnale de chemare şi pentru celelalte prin bătaia aripilor şi secreţia glandei Nasonov precum şi prin semnale sonore.

Atragerea roiurilor de albine se poate face prin folosirea balsamului de Melissa officinalis, deoarece în compoziţia chimică a acestui balsam s-au identificat 23 substanţe volatile dintre care o parte sunt identice cu cele sintetizate de glanda lui Nasonov folosite în comunicarea dintre albine.
Dintr-o familie puternică se ridică o ramă cu puiet necăpăcit şi se introduce în ramele cu miere şi păstură, iar la o margine se pune un fagure artificial.

Urdinişul stupului în care a fost instalat roiul, va fi dimensionat în funcţie de puterea acestuia asigurând o deschidere de 1 cm pentru fiecare interval cu albine.
După 2-3 zile se efectuează un control sumar al roiului captat, ocazie cu care se verifică prezenţa şi activitatea mătcii.

În perioada imediat următoare se iau măsuri de întărire a noii unităţi biologice, astfel, ca la intrarea în iarnă să dispună de cel puţin 1 kg albine (cca. 10000 de indivizi) şi 12-15 kg rezerve de miere şi păstură, pentru a fi capabilă în sezonul următor să participe la valorificarea culesurilor. Roiurile insuficient dezvoltate, toamna se folosesc la întărirea altor familii.

Lucrările de îngrijire a roiurilor în cursul anului constă în:

• stimularea ouatului mătcii prin administrarea în hrănitor, din două în două zile, a 200-500 ml sirop de zahăr 1:1;

• înlocuirea mătcii epuizate biologic (ponta scăzută) cu o matcă tânără;

• introducerea periodică de rame cu puiet căpăcit luate de la familiile puternice;

• stimularea instinctului de clădit prin introducerea periodică de faguri artificiali;

• administrarea roiului în perioadele lipsite de cules, a câte 500 ml sirop de zahăr 1:1, din două în două zile.

ŞTIAŢI CĂ …

• Pregătirea familiilor de albine pentru anul apicol următor începe încă din toamna anului precedent.

• Iernează bine familiile puternice, constituite din generaţii de albine tinere al căror organism nu a suferit uzura produsă de recoltarea şi prelucrarea nectarului sau a hrănirii unei cantităţi mari de puiet, cu provizii suficiente de hrană, de bună calitate şi accesibile ghemului de iernare, precum şi cu un regim termic adecvat.

• Toamna mătcile vârstnice, slab productive, sunt înlocuite cu altele tinere, deoarece cele tinere îşi prelungesc activitatea de depunere a ouălor până toamna târziu, iar primăvara încep ouatul mai devreme.

• Perioada optimă de hrănire stimulentă de toamnă a familiilor de albine este cuprinsă în intervalul august - septembrie.

• În mod obişnuit hrănirea stimulentă de toamnă se opreşte cu aproximativ 3 săptămâni înainte de încetarea zborului albinelor, pentru ca albinele recent eclozionate să-şi poată elimina în zbor resturile nedigerate din intestin şi să se prevină apariţia diareei în timpul iernii.

• Familia de albine strânsă în ghemul de iernare nu hibernează ci îşi continuă activitatea producând căldura necesară vieţii.

• O familie de putere medie are nevoie de la intrarea în iarnă şi până la apariţia culesului de 18-20 kg miere şi de 2-3 kg păstură.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(30)/2004