Şchiopăturile la taurineşi producţia de lapte

În ultimele decenii, cercetătorii s-au axat mai mult pe relaţia dintre numărul de celule somatice din lapte şi producţia de lapte, elaborând metode eficiente de control al mastitelor. În schimb, prevenirea şchiopăturilor de diferite etiologii a fost neglijată, probabil din cauza asocierii mai dificile între şchiopături şi producţia de lapte comparativ cu asocierea producţiei de lapte cu numărul de celule somatice.

Din această cauză şi fermierii subestimează frecvenţa cu care se apar şchiopăturile în efectivele lor de vaci de lapte şi aproape niciodată nu au înregistrări referitoare la acestea.

Evaluarea gradului de şchiopătură

Cercetătorii menţionaţi anterior au efectuat studii pe un număr de 11.735 înregistrări de la 1.400 vaci, majoritatea din rasa Holstein-Friză, din şapte ferme din Marea Britanie.

Evaluarea gradului de şchiopătură s-a realizat folosind următoarea scală cu patru nivele: 0 = locomoţie bună, fără să şchiopăteze, calcă cu aceeaşi greutate pe toate cele patru membre, linia spinării este dreaptă; 1 = locomoţie imperfectă, nu şchiopătează, dar mersul are un ritm inegal, paşii sunt mai scurţi, nu se observă însă care sunt membrele afectate; 2 = locomoţie defectuoasă, şchiopătează, calcă inegal pe membre, se observă imediat membrul afectat, paşi scurţi, adesea linia spinării este arcuită; şi 3 = locomoţie defectuoasă severă, şchiopătează puternic, nu se poate ţine după vacile sănătoase sau un mers vioi al omului.

Rezultatele au arătat că, la nivelul fermei, prevalenţa şchiopăturilor (vaci cu scorul 2 şi 3) a fost de 62%, variind de la fermă la fermă între 48 şi 72%. Mai mult de 93% dintre vaci au avut scorul 2 sau 3 la cel puţin o vizită în fermă. Dintre vacile evaluate în luni consecutive, cca. 50% prezentau şchiopături cronice, 13% erau cazuri noi, 15% reprezentau cazuri vindecate şi 22% dintre vaci nu erau afectate de şchiopături.

Efectul şchiopăturilor asupra producţiei de lapte

Efectul şchiopăturilor vacilor asupra producţiei de lapte a acestora a fost observat abia după 4 luni de monitorizare. Astfel, vacile aflate la sfârşitul lactaţiei şi care au şchiopătat (scor 3) cu 4 luni înainte au pierdut câte 0,51 kg lapte/zi, cu 6 luni înainte au pierdut 0,66 kg lapte/zi şi cu 8 luni înainte au pierdut 1,55 kg lapte pe zi, comparativ cu vacile care nu şchiopătau în aceeaşi perioadă.

Acest lucru arată că fermierul nu are întotdeauna preocuparea să trateze cu urgenţă şchiopăturile care apar la vaci. De asemenea, vacile care au înregistrat cazuri severe de şchiopături în prima lună de lactaţie au produs cu 350 kg mai puţin lapte pe lactaţia normală (305 zile). Acest lucru poate fi evitat prin tratarea promptă şi eficientă a şchiopăturilor.

Interesant este faptul că producţia de lapte pe lactaţia normală a vacilor care au fost cel puţin o dată identificate ca fiind şchioape a fost semnificativ mai mare decât cea a vacilor care nu au fost niciodată şchioape. Acest fapt defineşte în mod clar şchiopăturile ca fiind o boală de producţie (tehnopatie) asociată cu producţii ridicate, care se observă cel mai adesea la vacile multipare.

În studiul menţionat, vacile care au avut cel puţin o dată şchiopătură severă (scor 3) au făcut parte dintr-o populaţie care producea cu cca. 330 kg de lapte mai mult decât vacile care nu au fost şchioape niciodată. Optzeci la sută din vacile cu şchiopături severe au avut cel puţin încă o dată şchiopătură de gradul 2, ceea ce se asociază cu o producţie de lapte mai mare cu 710 kg decât cea a vacilor care nu au fost şchioape niciodată.

Astfel, efectul net al şchiopăturilor non-persistente în perioada de început de lactaţie, la nivel de fermă, este acela că producţia de lapte pe lactaţia normală (305 zile) scade până la cea realizată de vacile care nu au fost niciodată şchioape, pierzându-se astfel beneficiul vacilor cu potenţial ridicat pentru producţia de lapte. Altfel spus, degeaba avem vaci cu potenţial ridicat din rasa Holstein-Friză, acestea nu vor putea performa la capacitatea potenţialului lor genetic dacă sunt şchioape.

În concluzie, vă recomand să urmăriţi atent modul în care se deplasează vacile în fermă şi să interveniţi prompt şi eficient pentru tratarea şchiopăturilor, în special la vacile recordiste, la care aceste afecţiuni apar mai frecvent.