Fânul în hrana viţeilor înţărcaţi: limitat sau la discreţie?

În mod tradiţional se recomandă ca, după înţărcare, viţeilor să li se administreze fân în cantităţi din ce în ce mai mari, pentru a dezvolta capacitatea rumenului, în special în cazul viţelelor de reproducţie din rasele de lapte care, atunci când vor fi adulte, trebuie să fie în măsură să ingereze cantităţi însemnate de furaje voluminoase.

Bazându-se pe această recomandare sau pur şi simplu din neştiinţă, crescătorii de taurine uită, de cele mai multe ori, să mai administreze şi furaje concentrate (grăunţe) viţeilor înţărcaţi, iar dacă le administrează, acestea sunt fie de proastă calitate, fie insuficiente.


Practica americană

Într-un articol mai vechi din revista Ferma (nr.4/2003, p. 31) am prezentat importanţa hrănirii viţeilor sugari cu furaje concentrate şi a amânării introducerii în raţie a fânului asupra dezvoltării funcţionale a rumenului.

Iată că un studiu realizat de Ministerul Agriculturii din SUA (USDA), în anul 2007, arată că, în Statele Unite, vârsta medie la care fânul se introduce în alimentaţia viţeilor este de 25 de zile, în fermele mai mici, şi de 40 de zile, în fermele mari. După înţărcare, cantitatea de furaje concentrate administrată zilnic este de circa 2,27-2,72 kg, iar fânul se dă la discreţie.


Experimente comparative

Într-un articol recent publicat în revista americană „Professional Animal Scientist” de către un grup de cercetători condus de T.M. Hill, autorii demonstrează că chiar şi după înţărcare trebuie să acordăm atenţie cantităţii de fân consumate de viţei, pentru a putea obţine performanţele de creştere dorite.

Cercetările americane s-au efectuat prin două experimente şi au avut ca scop elucidarea influenţei cantităţii de fân de slabă calitate şi a concentraţiei de proteină brută (PB) din raţie asupra performanţelor de creştere a viţeilor masculi din rasa Holstein.

Iată care sunt, pe scurt, rezultatele acestor experimente, suficiente pentru a vă convinge că viţeii, mai ales cei din rasele de lapte şi mixte, au nevoie imediat după înţărcare mai mult de furaje concentrate, decât de fân.

• În primul experiment s-au utilizat 96 de viţei masculi înţărcaţi, cu masa corporală de 79 kg, împărţiţi în patru loturi, fiecare lot primind câte o raţie după cum urmează:

R1 - amestec de grăunţe şi fân (4,5% din raţie) cu 13,5% PB, administrate la discreţie;
R2 - amestec de grăunţe şi fân (4,5% din raţie) cu 16,5% PB, administrate la discreţie;
R3 (se utilizează frecvent în fermele de creştere a taurinelor din ţara noastră) - 2,27 kg grăunţe pe zi cu 13,5% PB şi fân de iarbă, la discreţie;
R4 - 2,27 kg grăunţe pe zi cu 16,5% PB şi fân de iarbă, la discreţie.

Vă prezentăm rezultatele în ordinea descrescătoare a performanţelor viţeilor; R2: 910 g spor mediu zilnic (smz); R1: 771 g smz; R4: 635 g smz; R3: 544 g smz.

Comparând raţiile 2 şi 1, constatăm că sporul mediu zilnic este mai mare la viţeii care au primit un amestec cu 16,5% PB, comparativ cu cei care au primit un amestec cu numai 13,5% PB. Acelaşi lucru observăm comparând şi raţiile 4 şi 3.

În cazul raţiilor 2 şi 3, observăm că R2: amestec de grăunţe şi fân cu 16,5% PB, administrat la discreţie, au asigurat 910 g smz, iar R3: 2,27 kg grăunţe cu 13,5% PB plus fân de iarbă, administrat la discreţie, au asigurat 544 g smz.

Concluzia: dacă administrăm viţeilor după înţărcare, la discreţie, o raţie alcătuită din concentrate bogate în proteină, limitând consumul de fân, obţinem un spor mediu zilnic cu 67% mai mare.

• În al doilea experiment s-au verificat 96 de viţei masculi înţărcaţi, din rasa Holstein, cu masa corporală medie de 80,1 kg, împărţiţi în patru loturi, cărora li s-au administrat patru raţii diferite, având un conţinut similar de PB, de 16,5%, după cum urmează:

R1 - amestec de grăunţe şi 5% fân de iarbă tocat, administrate la discreţie;
R2 - amestec de grăunţe şi 15% fân de iarbă tocat, administrate la discreţie;
R3 - amestec de grăunţe şi 5% coji de seminţe de bumbac, administrate la discreţie;
R4 - amestec de grăunţe şi 15% coji de seminţe de bumbac administrate la discreţie.

Rezultatele arată că nu au existat diferenţe semnificative între cele patru raţii, cu toate că porţiile cu fân de iarbă au adus un spor mediu zilnic mai mare decât raţiile cu coji de seminţe de bumbac. Sporul mediu zilnic la cele patru loturi de viţei s-a situat între 862 g şi 1043 g.


CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

• Limitarea cantităţii de fân administrate viţeilor are efecte benefice asupra performanţelor de creştere. Ţineţi minte că prea multe furaje de volum, aşa cum este fânul, reduce consumul voluntar de hrană al animalelor cu capacitate ruminală limitată.

• Administraţi o cantitate suficientă de proteină viţeilor înţărcaţi, pentru a profita de capacitatea mare de creştere a celor de vârstă tânără.

• Pentru viţeii înţărcaţi este bine să amestecaţi grăunţele sau granulele de furaj combinat care au concentraţie mare de proteină cu fânul tocat grosier, pentru a obţine un furaj unic care să nu conţină mai puţin de 16,5% proteină brută.

• Atunci când se administrează la discreţie un amestec de grăunţe şi de fân, proporţia de 5% până la 15% fân poate determina sporuri satisfăcătoare de creştere la viţei.

• Utilizarea unor cantităţi prea mari de furaje concentrate (grăunţe) în perioada de creştere de 4-6 luni conduce la îngrăşarea viţeilor, ceea ce are efecte negative, mai ales asupra viţelelor din rasele de lapte şi mixte, care vor produce o cantitate mai mică de lapte pe viaţa productivă.


ŞTIAŢI CĂ ...

• Fânul administrat la discreţie poate să ţină de foame viţeilor, dar nu determină performanţele de creştere dorite;

• Cojile seminţelor de bumbac sunt recunoscute ca având o valoare nutritivă foarte mică şi un conţinut ridicat de celuloză care nu poate fi digerată în rumen.