Exploatarea mixerelor pentru formularea amestecurilor furajere unice

Pe lângă alegerea mixerului, prezentată în numărul din octombrie, utilizarea de zi cu zi a acestuia trebuie făcută cu atenţie. Factori ca: ordinea de umplere, durata amestecării, modul de amestecare, umiditatea furajelor folosite, întreţinerea şi calibrarea cântarului (dacă mixerul este dotat cu acest dispozitiv), pot influenţa în mare măsură uniformitatea amestecului furajer unic.

Atunci când vorbim despre uniformitatea amestecului, se iau în considerare două tipuri de variaţie: variaţia între şarje, atunci când se folosesc aceleaşi ingrediente, şi variaţia în cadrul unei şarje. Variaţia dintre şarje este controlată prin urmărirea caracteristicilor furajelor şi folosind formularea corectă şi cântărirea. Variaţia din cadrul unei şarje se controlează prin amestecarea corectă a ingredientelor.

Variaţia dintre şarje

Să luăm în considerare o raţie de bază simplă, formată din cinci ingrediente (fără a socoti amestecul de minerale): siloz de porumb, siloz de lucernă, porumb boabe, şrot de soia şi gozuri de grâu.
Există 15 motive pentru care conţinutul în energie a amestecului să nu fie acelaşi cu cel calculat pe hârtie.

Deoarece concentraţia energetică a amestecului este o medie ponderată, bazată pe substanţa uscată a ingredientelor, erorile de greutate a celor cinci ingrediente, conţinutul în substanţă uscată a celor cinci ingrediente şi conţinutul de energie a celor cinci ingrediente contribuie la incertitudinea amestecului final.

În urma unor cercetări, Buckmaster şi Muller, 1994, au ajuns la concluzia că variaţia concentraţiei nutritive între şarje este influenţată, în cea mai mare măsură, de concentraţia nutritivă a furajelor care compun amestecul.

Din practică, este clar că, pentru a menţine amestecul furajer unic în parametrii formulaţi pe hârtie, este necesară determinarea frecventă a caracteristicilor chimice şi fizice ale furajelor.

Umiditatea furajelor variază, uneori considerabil, de la o săptămână la alta (uneori chiar de la o zi la alta). Pe măsură ce creşte umiditatea furajului, calităţile chimice ale raţiei se diluează. De exemplu, silozul de lucernă contribuie în proporţie ridicată la conţinutul în proteină a amestecului furajer unic (AFU).

Dacă amestecul este formulat pe bază de greutate, luând în considerare o umiditate presupusă a silozului de lucernă, atunci raţia nu va avea suficientă proteină. Mai mult, concentraţia energetică a amestecului poate fi mai mare, datorită creşterii proporţiei altor ingrediente.

Dacă se întâmplă ca ingestia să fie limitată de cerinţa de energie a animalului şi nu de gradul de saţietate, atunci consumul de proteină scade, atât datorită consumului mic de substanţă uscată, cât şi datorită conţinutului mic de proteină a amestecului.

În acest caz, dacă nu se face corectarea AFU în momentul amestecării, conţinutul de proteină, precum şi raportul energo-proteic al raţiei, se dezechilibrează substanţial.

Variaţia în cadrul şarjei

Variaţia în cadrul aceleaşi şarje trebuie minimizată, pentru ca fiecare îmbucătură de amestec pe care o ia vaca din iesle să reprezinte, cu adevărat, raţia administrată. Durata amestecării, modul de amestecare şi ordinea umplerii mixerului, reprezintă variabilele cheie pentru a controla variaţia din cadrul şarjei.

Există recomandări diferite de amestecare pentru fiecare tip şi dimensiune de mixer.
În cazul în care nu există recomandări specifice pentru un anumit mixer, atunci se poate lua în considerare următorul protocol de lucru:

• umple mixerul fără ca acesta să fie pornit;
• dacă doreşti tocarea fânului sau a silozului, pune mai întâi în mixer grăunţele şi furajele de dimensiuni mici;
• introdu apoi furajele cu dimensiuni mari (fibroase, suculente);
• amestecă timp de 5-8 minute, dar mai bine este să numeri rotaţiile;
• opreşte mixerul;
• cel mai bine ar fi să administrezi imediat amestecul.

Raţionamentul pentru acest protocol este acela de a minimiza reducerea particulelor de furaj în timpul amestecării, şi de a asigura o uniformizare completă a raţiei. Există multe situaţii în care acest protocol nu oferă soluţia optimă, în funcţie de tipul mixerului, raţia care trebuie formulată, localizarea categoriilor furajere care compun raţia, distanţa până la iesle etc.

Observaţii

În unele cazuri, mixerul este astfel construit încât să realizeze şi micşorarea particulelor de furaj. În aceste situaţii, urmăriţi cu atenţie mărimea particulelor la furajul administrat în iesle, pentru a asigura un furaj de bună calitate. Dacă mixerul realizează şi tocarea furajelor, atunci evitaţi amestecarea, pentru un timp prea îndelungat al furajelor.

Pentru a demonstra că pentru diferitele tipuri de mixere există recomandări diferite, vă prezint câteva recomandări în schemă.

Asigurarea calităţii

S-a observat că fermele care obţin cele mai bune rezultate din folosirea AFU sunt cele care măsoară, amestecă, verifică şi urmăresc zilnic raţiile formulate. De obicei, se întâlnesc două tipuri de sisteme: cu circuit deschis şi cu circuit închis.

Sistemele cu circuit deschis nu au nici un fel de reacţie de răspuns atunci când se implementează. Nu se verifică dacă raţia administrată a fost bună, ci se presupune că a fost bună. În cazul sistemelor cu circuit închis există o cunoaştere a raţiei care se administrează în realitate. Dacă raţia administrată nu este similară cu cea formulată, atunci se face ajustarea ei. Din păcate, în multe ferme sistemul de furajare cu

AFU este un sistem cu circuit deschis.
Sistemul cu circuit închis (efectuarea modificărilor pe baza rezultatului) va consuma mai mult timp, dar reprezintă singura cale prin care te poţi asigura că lucrurile sunt făcute cum trebuie indiferent de persoana care operează mixerul.

În cazul folosirii sistemului cu circuit închis la furajarea AFU, trebuie urmărită calitatea raţiei administrate. Acest lucru se poate face prin observarea resturilor vizibile din amestec, cum ar fi: seminţele, boabele de soia, boabele întregi de porumb sau bucăţile de ciocălăi de porumb.

Calitatea raţiei administrate se poate verifica şi prin observarea resturilor de substanţe chimice, cum ar fi sarea. Conceptul de rest observabil este foarte util pentru evaluarea variaţiei din cadrul unei şarje.

Prin prelevarea de probe de amestec de-a lungul ieslei (de la începutul descărcării, de la mijloc şi de la sfârşitul descărcării) se poate identifica unele inconsistenţe de amestecare.

Verificarea compoziţiei chimice a AFU poate să fie scumpă, astfel că fermierii preferă să evalueze în laborator doar compoziţia chimică a ingredientelor. Însă, atunci când cheltuielile cu furajele reprezintă peste 50% din costurile de producţie, nu este indicat să se facă economii prin determinarea compoziţiei chimice a AFU.

Altă modalitate de închidere a circuitului în cazul sistemului de administrare AFU este cântărirea resturilor, pe lângă cântărirea ingredientelor. Prin cântărirea resturilor (care nu trebuie să fie niciodată zero!!!) din raţia administrată, se poate verifica ipoteza de consum de la care s-a plecat atunci când s-a formulat raţia.

Cunoscând că ingestia nu este ceea ce credeai sau ceea ce ar fi trebuit să fie, avem un punct de plecare pentru a reface raţia conform consumului real, pentru ca animalele să primească cerinţele zilnice de nutrienţi.

Experimentarea în fermă

Un grup de cercetători americani au sugerat că, atât proiectarea mixerului cât şi alimentaţia vacilor de lapte, reprezintă o artă şi nu o ştiinţă (Kammel şi colab., 1995). Se pare însă, că această afirmaţie este din ce în ce mai puţin adevărată. Deoarece analizele statistice sofisticate şi determinările costisitoare utilizate în cercetarea ştiinţifică adesea nu au aplicabilitate practică, se pot efectua experimente în fermă de tipul „priveşte şi ia o decizie”.

În funcţie de tipul de mixer şi de fluxul materialului în interiorul acestuia, locul în care se introduc ingredientele în mixer sau ordinea încărcării pot afecta uniformitatea amestecului şi distribuţia particulelor de furaj în masa AFU. Prin schimbarea unui singur factor de influenţă şi printr-un număr mic de încercări (fă de cel puţin trei ori acelaşi lucru), poţi observa diferenţe semnificative ale raţiei rezultate.

Dacă, de obicei, mixerul este pornit atunci când încarci ingredientele, încearcă să nu îl porneşti până nu pui toate ingredientele. Dacă amesteci timp de zece minute (sau 150 de rotaţii) încearcă să reduci amestecarea la jumătate, să vezi dacă se schimbă ceva.

Dacă crezi că mărimea particulelor de furaj se reduce foarte mult în timpul amestecării, atunci umple mixerul, în proporţie de 70%, numai cu o categorie de furaj (de exemplu siloz de porumb), porneşte mixerul şi amestecă o durată de timp, ca şi cum ar fi o raţie completă.

Măsoară distribuţia particulelor de furaj şi compară dimensiunea silozului original cu cel amestecat. Este important să faci mai multe repetiţii. Este de dorit ca la interpretarea rezultatelor să te consulţi cu un specialist.

O variantă de amestecare a unui singur furaj este aceea prin adăugarea unei cantităţi de apă în mixer şi apoi amestecarea furajului unic. Un indicator al uniformităţii amestecului îl poate reprezenta determinarea umidităţii probelor de furaj amestecat, din diferite colţuri ale mixerului sau prelevarea probelor de la gura de evacuare a mixerului, la intervale diferite de timp.

În concluzie...

Alege un mixer astfel încât să poţi realiza eficient şarje de diferite mărimi. Să cunoşti fluxul de material din mixer şi să controlezi ordinea de introducere precum şi durata amestecării pentru a obţine cel mai uniform amestec, în timpul cel mai scurt.

Urmăreşte umiditatea ingredientelor. Închide circuitul de control al sistemului de administrare a furajelor de tip AFU, prin măsurarea caracteristicilor fizice şi chimice ale AFU rezultat, aşa cum este el administrat în iesle. Gândeşte-te să faci experimente simple în fermă pentru a te ajuta să înţelegi modul de funcţionare a mixerului tău.

RECOMANDĂRI PENTRU MIXERE

Mixer cu un singur melc vertical

• Întâi se introduce silozul sau fânul
• Se amestecă timp de 3-4 minute pentru a-l toca până la mijlocul balotului
• Se menţine mixerul în funcţiune, în timp ce se încarcă celelalte ingrediente
• Se amestecă şi toacă timp de 8-12 minute

Mixer cu role

• Întâi se introduc lichidele
• Apoi se pun ingredientele, în cantităţi mici
• Se porneşte mixerul cu viteză redusă, în timp ce se încarcă
• Se amestecă timp de 3-4 minute după umplere

Mixer cu patru melci orizontali

• Ingredientele, în cantitate mică se introduc fie la început fie la sfârşit
• Se adaugă fân tocat
• Mixerul va fi pornit intermitent în timpul încărcării
• Se amestecă timp de 2-8 minute după umplere.

Articol publicat în revista Ferma 10(54)/2007