Comportamentul alimentar al vacilor în lactaţie

Astfel, alimentaţia vacilor de lapte reprezintă toate acele elemente tehnologice şi biologice care, adăugate la raţia alcătuită conform normelor de nutriţie, determină ingerarea de către vaci a unei cantităţi de nutrienţi suficiente pentru sinteza producţiei de lapte la capacitatea ei genetică.

Sistemul de cazare şi accesul la furaje

În cazul sistemului de cazare liberă a vacilor, în grupe tehnologice (din ce în ce mai frecvent întâlnit în ţara noastră la crescătorii de vaci de lapte), unul dintre elementele biologice ce trebuie luate în considerare la furajare este comportamentul acestora.

• Deşi cazarea liberă permite mişcarea în voie a vacilor şi reducerea semnificativă a cheltuielilor cu forţa de muncă comparativ cu cazarea legată, acest tip de întreţinere în adăpost poate determina o competiţie mai mare la iesle, ceea ce poate compromite starea de sănătate şi producţia.

Cazarea modernă a vacilor, în grupuri tehnologice, este guvernată de organizarea socială a animalelor care exercită un impact major asupra comportamentului alimentar.

• Atunci când păşunează, vacile îşi sincronizează comportamentul, astfel încât majoritatea animalelor dintr-un grup consumă hrana, rumegă şi se odihnesc în acelaşi timp. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul vacilor cazate în grup în adăposturi, în special în ceea ce priveşte comportamentul alimentar. Astfel, deplasarea unei vaci spre iesle stimulează şi alte vaci să consume hrană.

Stadiul lactaţiei şi exploatarea animalului

În afara acestei sincronizări sociale, comportamentul alimentar al vacilor mai este influenţat şi de stadiul lactaţiei şi de factorii de exploatare.

În raport cu stadiul lactaţiei, vacile aflate în repaus mamar petrec cca. 87 minute în faţa ieslei, durată care scade la cca. 62 de minute după fătare. În mod normal, imediat după fătare, concentraţia energetică a raţiei este mult mai mare decât în perioada de repaus mamar, aşa că reducerea timpului petrecut în faţa ieslei poate fi o consecinţă şi a schimbării raţiei.

După fătare, însă, durata de timp petrecută de vaci la iesle creşte cu cca. 3 minute pe zi, ceea ce demonstrează necesarul tot mai mare de nutrienţi ai vacilor pentru a susţine producţia de lapte aflată în creştere.

Vacile de lapte, furajate la discreţie cu un amestec furajer unic, consumă hrana în cca. 7 tainuri, cu o durată totală de minim 6 ore pe zi.

Prezenţa vacilor la iesle este influenţată de momentul administrării furajului, de împingerea furajului în iesle şi de muls. Cercetările au demonstrat în mod clar existenţa unui comportament diurn de furajare. Cea mai intensă activitate de furajare s-a observat în jurul momentului de administrare a hranei şi la întoarcerea de pe platforma de muls.

De regulă, atât administrarea furajelor cât şi mulgerea au loc în aceleaşi momente ale zilei, astfel încât este greu de spus care dintre aceste operaţiuni tehnologice au un efect mai puternic stimulativ pentru deplasarea vacilor către iesle.

Studii mai aprofundate au arătat că atunci când administrarea furajelor se face la 6 ore după muls, creşte durata zilnică de furajare cu 12 la sută. Această schimbare s-a realizat prin reducerea timpului de consum al furajelor în prima oră după muls şi creşterea semnificativă a timpului de furajare în prima oră după administrarea furajelor.

Această modificare a comportamentului alimentar nu a influenţat comportamentul de odihnă a vacilor, durata totală de odihnă fiind aceeaşi, ceea ce indică faptul că vacile reduc foarte mult timpul petrecut inactiv în aşteptarea administrării furajelor sau pentru a avea acces la iesle.

În concluzie, administrarea furajelor proaspete are un impact mai mare în stimularea vacilor să se ridice şi să se hrănească decât întoarcerea de la muls. Mai mult, cu cât frecvenţa de administrare este mai mare, cu atât creşte durata totală zilnică de furajare a vacilor şi se reduce tensiunea socială între vaci.

Într-un număr viitor vom discuta despre factorii legaţi de modul de organizare a accesului vacilor la furaje şi cum influenţează aceştia capacitatea animalelor de a ingera cantităţile de furaje necesare susţinerii producţiei de lapte.

ATENŢIE LA NEATENŢIE!

În ultimul timp, concentrându-se prea mult pe alcătuirea şi compoziţia raţiilor, crescătorul de vaci pierde din vedere comportamentul animalelor şi influenţa acestuia aspra accesului vacilor la furajele din raţie.

Vacile de lapte depind complet de capacitatea şi cunoştinţele fermierului de a le furniza suficientă hrană şi apă pentru a asigura creşterea, productivitatea, starea de sănătate şi bunăstarea animalelor.