Pregătirea şi monta oilor

Pregătirea oilor începe cu înţărcarea şi scoaterea reformelor (oi în vârstă de peste 7 ani, cu boli cronice, nărăvaşe, cu producţii scăzute etc.), rămânând oile apte pentru reproducţie. Acesta se supun unui regim nutriţional aparte, întrucât cerinţele lor nutriţionale depind mai ales de greutatea lor corporală şi de necesitatea reconstituirii rezervelor corporale de grăsime în perioada de toamnă, când furajele se găsesc din abundenţă, la cele mai scăzute costuri, şi sunt variate ca şi sortimente.

Cele mai bune rezultate la reproducţie se obţin dacă oile sunt supuse unui regim nutritiv de refacere a rezervelor corporale de grăsime cu 4-6 săptămâni înainte de montă, pentru a influenţa favorabil activitatea de reproducere.

Siteme de montă naturală

• Practicarea montei naturale libere prin întreţinerea berbecilor (1/30 oi) împreună cu oile pe toată durata campaniei de montă, fără perioade de odihnă, asigură o bună fecunditate (cca 90%) în primele trei săptămâni, după care fecunditatea scade treptat, ajungând la sfârşitul campaniei de montă la 40-50%.

Rezultatele mai slabe de la sfârşitul sezonului de montă pot avea drept cauză majoră epuizarea fiziologică şi sexuală a berbecilor, în urma montelor efectuate şi a luptelor de ierarhizare. Astfel, berbecii cu coarne, cei mai viguroşi, în vârstă de 4-5 ani, devin dominanţi şi efectuează un număr mult mai mare de monte comparativ cu masculii fără coarne şi/sau tineri care stau la marginea turmei.

• Monta naturală liberă cu grupe de rotaţie este practicată de către crescătorii staţionari, care au posibilitatea refacerii berbecilor. În acest sens, grupul de berbeci ales pentru o turmă (1/25 oi) se împarte în două: o grupă care montează în turmă 3-7 zile şi o grupă în refacere, cu berbeci întreţinuţi în boxe individuale şi hrăniţi stimulativ cu masă verde, fân şi concentrate la discreţie.

Prin acest sistem de montă berbecii din turmă sunt tot timpul în condiţie de reproducţie, asigurând o fecunditate potenţială de 92-95%.

• Monta naturală în harem se utilizează de către crescătorii cu efective de oi mai mici (100-150 oi), asigurând un berbec la un grup de 40-60 oi care vor păşuna separat pe parcele îngrădite. Această metodă are avantajul că se cunoaşte originea produşilor, dar nu se poate aplica într-un efectiv mare.

Fecunditatea este bună pe toată durata sezonului de montă, oscilând între 90 şi 95%.

• Monta naturală dirijată cu efectuarea încrucişărilor de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) asigură cea mai ridicată fecunditate (93-98%). Oile în călduri se depistează cu ajutorul berbecilor încercători şi apoi se repartizează berbecilor pepinieri după o serie de criterii de potrivire a perechilor.

Monta naturală dirijată la mână se realizează prin intervenţia crescătorului, care imobilizează oaia pentru montă sau o introduce într-o boxă unde se găseşte berbecul nominalizat şi aşteaptă până montează oaia.

Acest sistem necesită un consum mare de muncă pentru depistarea, aducerea în boxe şi eliberarea oilor, dar se obţin indici de reproducţie superiori şi totodată se cunoaşte şi originea produşilor. Metoda se practică îndeosebi la rasa Karakul.

• Monta naturală dirijată în harem se recomandă pentru oile de rasă Ţurcană, care sunt vioaie şi sperioase şi se lasă mai greu montate în prezenţa crescătorului. Berbecii stau în boxe mari (3x3 m), unde se introduc zilnic 1-4 oi pentru fiecare berbec. În dimineaţa următoare, oile se lasă în turmă şi se depistează alte oi în călduri, cu ajutorul berbecilor încercători.

Inseminarea artificială (IA)

Inseminarea artificială asigură avantaje genetice deosebit de importante, însă cu riscul unei fecundităţi mai scăzute.

Studiile efectuate pe parcursul a şapte ani pe patru mii de oi de rasă Merinos, au demonstrat că fecunditatea oilor inseminate cu spermă brută a fost bună, oscilând între 80-90% şi semnificativ mai mică, doar 45-75%, în cazul oilor inseminate cu spermă proaspătă diluată.

Încercările de folosire a spermei conservate prin refrigerare (fecunditate 34%) sau congelare (fecunditate 13% la mioare şi 16% la adulte) s-au soldat cu rezultate nesatisfăcătoare, până la acceptabile (50%).

NECONFORMITATE CU COP-UL

Dintre cele şase sisteme de montă prezentate, primele două (liberă şi liberă cu grupe de rotaţie) necesită un consum redus de forţă de muncă şi permit realizarea unor performanţe de reproducţie bune, dar prin necunoaşterea datei montei oilor, a părinţilor şi a momentului fătării nu se pot utiliza în cadrul Sistemului de control (COP) şi, în consecinţă, nici pentru încadrarea efectivelor în Patrimoniul Genetic al României.

FURAJARE STIMULATIVĂ

Dacă resursele furajere au fost insuficiente sau de calitate mai redusă, rezultatele obţinute în sezonul de montă pot fi ameliorate numai prin utilizarea furajării stimulative. În condiţii de producţie, aceasta se obţine prin păşunatul oilor 4-5 ore pe zi pe pajişti otăvite, trifoliene, lucerniere, mirişti înverzite de mazăre, ovăz, orz, grâu, în alternanţă cu păşunatul pe mirişti de porumb bogate în resurse energetice.

Perioada de supraalimentaţie trebuie începută cu 2 săptămâni înainte de montă şi continuată încă cel puţin 3 săptămâni după instalarea gestaţiei. Variaţiile cantitative şi calitative mari în alimentaţia oilor în această perioadă trebuie evitate, pentru a reduce la minim mortalitatea embrionară.

Efectele aplicării acestei tehnici sunt maxime pentru oile cu stare medie de întreţinere şi mult mai slabe pentru oile grase şi foarte slabe.