De la atitudinea faţă de muncă, la oportunităţile de afaceri

Bogăţia unei naţiuni este dată, în principal, de resursele naturale, de inteligenţa oamenilor care o compun şi de atitudinea faţă de muncă. În România se întâmplă tocmai invers, iar mass-media zilelor noastre promovează „elite” care nu fac parte din categoria oamenilor harnici şi eficienţi.

La sfârşitul anului 2007, toate televiziunile importante din ţara noastră se întreceau să transmită cât mai multe şi detaliate comentarii, la spectacolul „Zece pentru România” organizat de televiziunea Realitatea TV. În finală, într-o sală somptuoasă, cu public entuziast, s-au perindat câte zece personalităţi din sport, film, teatru, business, mass-media, politică etc., adică elitele intelectualităţii româneşti. Numai că din această prezentare au lipsit cu desăvârşire personalităţi din cercetare, sănătate, industrie, agricultură, adică tocmai cetăţenii României care produc bunuri materiale. Un lucru este clar şi acum. În România nu sunt preţuiţi oamenii care produc mult, bine şi eficient.
Sloganul fanariot “cine-i harnic şi munceşte, ori îi prost, ori nu gândeşte” (se referă numai la cei care produc bunuri materiale), este încă valabil şi se aplică şi la nivele înalte.
Pentru mulţi cetăţeni ar fi fost interesant să vadă şi pe cei mai harnici zece fermieri care produc nemijlocit în fermele lor, milioane de kilograme de cereale, zeci de mii de litri lapte sau sute de tone de legume şi fructe.

Comparaţie
Dacă în mass-media nu prea este loc de oamenii harnici şi eficienţi, care produc bunuri materiale, cred că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar fi fost datoare să evidenţieze an de an pe cei mai performanţi fermieri, din fiecare sector.
Cu siguranţă nu sesizam această diferenţiere, dacă nu aş fi remarcat pe alte meleaguri că atitudinea faţă de cercetători şi oamenii care produc materiale este cu totul alta. În vizita pe care am făcut-o în 2007 în Anglia am fost informat de fermierii englezi că Regina Regatului Unit, primeşte cu mare fast şi onoruri, în fiecare an, ca pe un diplomat străin, pe crescătorul de oi care asistă într-o noapte la cele mai multe fătări.
Cu siguranţă că, acei harnici crescători de oi de la noi, în acest moment, au alte griji şi nu le trece prin cap să aştepte onoruri şi stimulente materiale.

Oierii noştri „pregătesc” mieii pentru Paştele catolic
Acum, fătările de oi sunt în toi şi ei ştiu că cea mai importantă oportunitate de a vinde miei la preţuri bune este valorificarea lor, înainte de sărbătoarea de Paşte, la catolici (12 aprilie).
Pentru a avea miei de minim 12 kg (preferabil 15-18 kg) în perioada 10-17 martie, când cererea la export este mare, crescătorii de oi trebuie să organizeze furajarea suplimentară a mieilor. Prima acţiune pe care trebuie să o facă, dacă nu au făcut-o încă, este să separe oile cu un singur miel, de oile cu doi miei.
La 10-14 zile de la începutul fătărilor, se poate organiza furajarea suplimentară a mieilor sugari în funcţie de posibilităţi, fie în mielar, fie în saivan.

Hrănirea suplimentară în mielare (şcoli ale mieilor) necesită o rezervă de spaţiu de 10-20% din suprafaţa saivanului peste încărcătura optimă (oaia cu miel necesită 1,2-1,4 mp). Dacă se îndeplineşte această condiţie, în saivan se amenajează un compartiment spre un perete cu unul, doi sau trei pereţi din grătare, cu distanţa dintre gratii de 12-20 cm (cele mai bune sunt grătarele cu distanţa reglabilă în funcţie de dimensiunile mieilor), care să permită trecerea în mielar, numai a mieilor, unde să consume fân şi concentrate măcinate. În acest compartiment se pun jgheaburi sau automate pentru concentrate, jgheaburi pentru fân şi adăpători cu apă curată. În fiecare dimineaţă şi chiar seara, resturile de furaje se dau oilor mame şi se realimentează jgheaburile cu furaje proaspete, în cantităţi ceva mai mari decât în ziua precedentă.

În prima etapă (10-21 zile de la fătare) miei consumă cantităţi mici de furaj, estimate la 10-20 g concentrate (cu 18% proteină brută din: porumb 48%, orz 10%, şrot floare 12%, şrot soia 22%, tărâţe de grâu 5,5%, fosfat dicalic 1,5%, sare 1%) şi 5-10 g fân de otavă pe zi.
Consumul de furaje în etapa a doua (3-8 săptămâni de la fătare) creşte vertiginos, fiind, în medie, de 200 g concentrate (cu 16% PB din: porumb 49,5%, orz 12%, şrot floare 10%, şrot soia 16%, tărâţe grâu 10%, fosfat dicalcic 1,5%, sare 1%) şi 100-120 g fân pe zi.

În etapa a treia (8-12 săptămâni) consumul zilnic mediu se situează între 500-800 g concentrate (cu 14% PB din: porumb 52,5%, orz 15%, şrot floare 10%; şrot soia 10%; tărâţe grâu 10%, fosfat dicalcic 1,5%, sare 1%) şi 300-400 g fân.
Separarea mieilor în saivan se face în cazul în care nu dispunem de spaţiu necesar pentru mielar, sau la opţiunea crescătorului care doreşte să mulgă oile mame o dată pe zi.
Această tehnică se bazează pe formarea unor reflexe condiţionate pozitive, a mieilor sugari şi a oilor mame. La o lună după începerea fătărilor, dimineaţa devreme, înainte de furajare, oile mame se lasă să iasă în padoc una câte una (îngustând poarta de ieşire), iar mieii se reţin forţat în saivan. Imediat după ieşirea oilor, în jgheaburile curăţate de resturi se pune fân şi furaje combinate, care vor fi consumate de miei pe durata a 7-8 ore.
În acest timp, oile mame vor fi furajate, în padoc sau pe un teren liber, cu concentrate (0,3-0,5 kg), 1 kg fân sau grosiere şi 2-3 kg sfeclă sau siloz.
În jurul orei 16, oile se mulg, după care se lasă în saivan împreună cu mieii, până a doua zi dimineaţa. Seara, acestea se mai furajează cu un tain de fân (0,7-1 kg) şi grosiere (1-1,2 kg).

Prin aplicarea acestei tehnici, mieii îşi dezvoltă normal compartimentele gastrice şi se pot mulge 0,3-0,5 kg lapte pe oaie, într-o perioadă când preţurile la produsele lactate sunt cele mai ridicate.
Prin hrănirea suplimentară a mieilor, în perioada de alăptare, cu fân de otavă şi concentrate, creşte sporul mediu zilnic cu 15-30% şi se reduc pierderile, în principal la mieii gemelari. Astfel, crescătorii de oi pot obţine primăvara devreme miei cu o greutate de 15-18 kg, foarte căutaţi la export.