Acasă la crescătorii de oi din Sardinia

Fruntaşă la producţia de lapte

În Europa, Italia conduce în topul ţărilor producătoare de lapte de oaie, aici fiind exploatate peste 5 milioane oi de rasă Sardă, specializate pentru producţia de lapte, dintre care cele mai multe se cresc în insula Sardinia.

Preţul mai bun pentru laptele de oaie procesat şi în special la brânzeturi, a convins anul acesta mulţi crescători români să caute căi mai rapide de creştere a producţiei de lapte. Recomandăm hibridarea oilor din rasa Ţurcană cu berbeci de rasă Sardă sau chiar creşterea oilor Sarde în ferme separate.

Pe această bază am decis să efectuez o vizită în Sardinia, pentru a analiza la faţa locului cu fermierii locali şi specialiştii, condiţiile de creştere şi riscurile la boli ale oilor Sardă.

Agricultură "ca la carte"

În 17 octombrie am plecat din Timişoara şi, după ce am ajuns în Italia, prima impresie formidabilă mi-a lăsat-o agricultura din nordul Italiei, provincia Lombardia, zona Brescia - Piacenza. Aici, în valea Padului, pe un teren fertil, sunt cele mai performante ferme de vaci, porci, păsări şi chiar oi.

Toate terenurile agricole erau lucrate ca la carte, dar cele mai impresionante sunt culturile de lucernă şi de porumb.
Seara, la Genova, ne-am îmbarcat pe un vapor de pasageri şi am ajuns a doua zi dimineaţa la Porto Tores, în nordul Sardiniei.

Sardinia este o insulă cu o suprafaţă de 24.090 km² şi cu o populaţie de 1,65 milioane, ce conţine numeroase zone turistice, incluzând Costa Paradiso, Costa Smeralda şi Gennargentu. Relieful Sardiniei este dominat de dealuri stâncoase, văi şi depresiuni arabile, cu multă piatră, dar propice pentru creşterea oilor, caprelor şi cultivarea viţei de vie.

O fabrică modernă de caşcaval

Sardinia este renumită şi pentru numărul mare de oi din rasa Sardă, circa 4 milioane, care o plasează pe locul I în Europa pentru densitatea de oi la hectar şi producţia de lapte de oaie.

Primul obiectiv a fost vizitarea fabricii de caşcaval a fraţilor Pinna, din localitatea Thiesi, a doua în Europa ca volum de producţie şi export. Fabrica cu o vechime de peste 80 de ani, s-a extins în mai multe etape şi poate prelucra 300 de mii litri lapte/zi. Aici se produc o gamă largă de caşcavaluri din lapte de oaie şi capră, cu perioadă lungă de maturare, de calitate foarte bună, exportate, în principal, în SUA şi Canada.

Peste 80% din procesele tehnologice din această fabrică sunt automatizate, ceea ce asigură un grad ridicat de eficienţă economică şi condiţii de muncă mai bune pentru lucrători. Prin intermediul firmei Pinna, am discutat cu un renumit medic veterinar, care a lucrat de mult timp cu oile Sardă, despre bolile cu riscuri şi despre comportamentul acestor oi.

Pe această cale am fost informat că bolile cu risc mare ca screpia, limba albastră, visna maedi, au fost depistate şi la aceste oi, cu o frecvenţă asemănătoare cu cea întâlnită şi la alte rase de ovine performante. Mai frecvente sunt bolile parazitare, dar acestea se pot ţine sub control, prin tratamente adecvate. Oile sardă preferă o climă uscată şi mai moderată. În Sardinia doar 7-8 zile se înregistrează temperaturi sub 0°C.

La sfârşitul discuţiilor am fost asigurat că oile Sarde sunt productive, agile şi rezistente la mediu, dar în perioada de iarnă necesită adăposturi închise şi bine izolate.

Fermierii trăiesc bine

Apoi, am vizitat o fermă de 700 oi Sardă, care produce 160-200 l lapte pe oaie. Oile sunt ţinute în padoc şi primesc paie de ovăz sau fân de lolium şi un supliment de 300-400 g concentrate, fiind, la momentul vizitei noastre, în luna a 5-a de gestaţie.

Trebuie să precizez că, atunci când am ajuns în Sardinia, nu mai plouase 4 luni şi vegetaţia pe păşuni era uscată şi foarte puţină. Dar fătările la oile Sarde au loc între 15 noiembrie şi 15 decembrie, perioadă în care încep ploile şi covorul vegetal de reface. La o lună după fătare, mieii se înţarcă sau se vând şi oile se mulg la o instalaţie cu 24 de locuri, laptele este imediat răcit la 4°C şi apoi este transportat la fabrica din Thiesi.

În Sardinia, toţi crescătorii care au acces la curent electric şi mulg oile mecanic, iar în zona montană (circa 20%), mai greu accesibilă, mulsul este manual şi se merge pe produse tradiţionale.
Surprinzător pentru noi a fost preţul mic, de doar 0,62 euro/litru, la laptele livrat, dacă ţinem cont că în perioada de lactaţie se administrează zilnic la muls 0,4-0,6 kg concentrate, pe care crescătorii le cumpără la preţuri mari.

Pentru că numai după 700 oi, datorită costurilor ridicate, nu puteau să ducă o viaţă decentă, crescătorii de la ferma vizitată mai aveau 20 de taurine, 30 de porci şi trei sere de ciuperci. Veniturile obţinute din toate aceste sectoare, le permit să ducă o viaţă confortabilă, cum rar vedem pe la fermierii noştri.

Institutul pentru oile Sardă

Nu puteam să plecăm din Sardinia fără să vizităm faimosul şi impunătorul Institut de cercetare pentru oi Sarde din Bonassai. Organizat pe departamente de cercetare (bază furajeră, nutriţie, genetică, reproducţie, mecanizare, procesarea laptelui), unde activează 25 de cercetători şi 25 de cadre ajutătoare, institutul se diferenţiază de alte asemenea instituţii, prin circuitul închis în cercetare, de la baza furajeră la produse noi din lapte de oaie.

Institutul primeşte fonduri importante din partea Ministerului Agriculturii din Italia, a regiunii Sardinia şi a unităţilor de procesare.

Pe câmpurile institutului am admirat culturile furajere irigate, dintre care s-a evidenţiat cultura de cicoare, o plantă care conţine 18% PB din SU, foarte rezistentă la secetă şi consumată cu multă plăcere de oi. În urma discuţiilor cu geneticienii, am dedus că ei execută doar un control al producţiei individuale de lapte, fie dimineaţa, fie seara, şi că, pe viitor, îşi propun ca la un singur control să înregistreze ambele producţii.

Berbecii din rasa Sardă folosiţi intens la reproducţie sunt selectaţi după producţia de lapte şi rezistenţa genetică la screpie. Pe baza investigaţiilor efectuate pe un număr mare de ovine, cercetătorii au confirmat că o mare parte din berbecii şi oile performante la lapte, au o rezistenţă naturală scăzută la screpie.

În laboratorul de biotehnologii de reproducţie, cercetătorii cultivau in vitro foliculi ovarieni recoltaţi de pe ovare aduse din abatoare de la oi reformă performante, şi produceau embrioni care erau transferaţi la oi şi se obţineau miei.

Ultima oprire a fost la Universitatea din Sassari, Facultatea de Agricultură, unde, după discuţii colegiale pe teme ştiinţifice, am decis să colaborăm în viitor, în special pe teme legate de calitatea grăsimilor nesaturate (CLA) din laptele de oaie.

Articol publicat în revista Ferma nr. 10(54)/2007