2010: De la oieri adunate

Prima confruntare cu piaţa, cu ocazia sărbătorilor de Paşti, a adus o notă de optimism: mieii s-au vândut la un preţ bun (9-10 lei/kg în viu), preţ care, ulterior, a scăzut mai puţin decât în alţi ani, pentru mieii grei situându-se toată vara şi toamna între 6,8 şi 8 lei/kg în viu.

Brânza de oaie a avut şi ea o cotă de piaţă mai bună, mai puţin brânza telemea (12-18 lei/kg), mult mai apreciate fiind brânza de burduf în diferite variante (25-30 lei/kg) şi caşcavalul de oaie (30-35 lei/kg).

Subvenţia, de la 5 la 10 euro/ovină

După numeroase discuţii şi confruntări ale preşedinţilor de asociaţii ale oierilor cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii, cu greu, s-a ajuns în vară la varianta ca oierii să primească 5 euro/ovină eligibilă. Această variantă a provocat nemulţumiri şi proteste în rândul crescătorilor.

Preşedinţii de asociaţii judeţene, în frunte cu conducerea Federaţiei Romovis, au făcut nenumărate drumuri la MADR, dar nivelul subvenţiei a rămas neschimbat.

Abia în 30 octombrie, la expoziţia de ovine de la Bistriţa, actualul ministru al agriculturii a anunţat că nivelul subvenţiei pe oaia eligibilă va creşte la 10 euro, veste care a provocat un entuziasm general în rândurile oierilor şi le-a mai descreţit frunţile.

Această ajustare majoră a adus o gură de oxigen în rândul crescătorilor de oi care, în mare majoritate, nu cultivă cereale şi au fost nevoiţi să cumpere grăunţele la preţuri duble, în toamna anului 2010, faţă de 2009.

Identificarea, în coadă de peşte

Pe tot parcursul anului trecut s-a încercat găsirea unei soluţii juste şi pentru identificarea ovinelor.
Ordonanţa de urgenţă nr. 23/24.03.2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, în loc să promoveze o soluţie practică şi eficientă, a lăsat rezolvarea în “coadă de peşte”, cu o soluţie pur românească, adică, de identificarea ovinelor să se ocupe atât medicii veterinari de liberă practică, cât şi asociaţiile crescătorilor de ovine şi caprine.

În acest context trebuie spus că, în toate ţările UE, identificarea ovinelor o fac în 48 de ore proprietarii de oi, eventual pentru începători intervin cadrele tehnice ale asociaţiilor.

Noua lege a păşunilor se lasă aşteptată

Aprige discuţii şi nemulţumiri în masă a provocat problema concesionării păşunilor, proprietatea statului român, mai ales pentru deţinătorii de taurine şi de ovine.

Date statistice arată că circa 70 la sută din păşunile României sunt proprietate a statului român şi administrate de consiliile locale, situaţie atipică în UE.

În foarte puţine cazuri, primarii şi consilierii au concesionat aceste păşuni oierilor pe un termen mai lung (5-10 ani) şi la preţuri rezonabile şi aici diferenţa s-a văzut, păşunile au fost curăţate, fertilizate, unele chiar supraînsămânţate, iar oile s-au „bucurat” de condiţii mai bune şi au fost mai productive.

La începutul toamnei, s-a iniţiat un proiect de “Lege pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor” aflat încă în dezbatere, care ar putea rezolva legal problema păşunilor.

Acest proiect prevede, în esenţă, scoaterea la licitaţie, concesionarea suprafeţelor de pajişti pe o perioadă de minim 10 ani şi o bună administrare a acestor pajişti.

Oierii români - printre fruntaşii Europei

Anul 2010 a adus o poziţie fruntaşă României sub aspectul efectivelor de ovine, demnă de invidiat de multe state europene. În patru ani, efectivele de ovine în multe ţări europene au scăzut, iar în România au crescut treptat, plasând ţara noastră în Europa de pe locul 6 în anul 2006, pe a treia poziţie, în 2010. Cu mândrie precizez că, în afară de creşterea ovinelor, dintre sectoarele importante ale agriculturii României un loc fruntaş în Europa mai deţine doar viticultura (locul 5).

Acest succes al sectorului autohton de creştere a ovinelor pe o piaţă europeană, tot mai avidă pentru produse din carnea şi laptele de oaie, obligă atât crescătorii, cât şi Guvernul României să caute soluţii pentru promovarea, dezvoltarea şi eficientizarea acestui sector.

Societatea românească, în ansamblu, a dispreţuit şi dispreţuieşte încă oieritul, iar oierii, aceşti eroi ai naţiunii române, care dorm mai mult sub cerul liber, riscându-şi deseori viaţa, sunt de cele mai multe ori etichetaţi ca retrograzi şi necizelaţi de cei neavizaţi.

Am ferma convingere că în România avem cei mai pasionaţi crescători de oi din Europa, care respectă munca, omenia, tradiţiile seculare şi au cel mai bogat folclor.

2011 - ANUL NOILOR PROVOCĂRI

Anul 2011 aduce în faţa crescătorilor o nouă provocare majoră: îndeplinirea normelor de biosecuritate şi bunăstare la ovine şi caprine pentru a primi un sprijin substanţial, aşa cum s-a acordat anul trecut pentru fermele de porci şi păsări care au respectat normele europene.

La acest capitol, marea majoritate a oierilor români nu stau bine. Din timp, prin frecventarea unor cursuri, aşa cum au fost cele promovate de Consiliul Judeţean Alba, prin proiecte tip, dar şi cu ajutoare substanţiale din partea statului român se poate îndeplini cu succes şi acest obiectiv.

De maximă urgenţă este şi elaborarea unui act normativ care să clarifice printr-o soluţie corectă identificarea şi înregistrarea ovinelor şi caprinelor.