Toamna în cultura mare

Tot acum vom înfiinţa culturile de toamnă.

Pentru prima lună a toamnei meteorologii au prognozat că vremea va fi normală sub aspect termic şi al precipitaţiilor, în toate zonele ţării. Aceasta înseamnă că lucrările agricole se pot desfăşura în bune condiţii, prin efectuarea lucrărilor solului de calitate, fertilizarea, pregătirea patului germinativ şi semănatul la timp.

Prognoza pentru octombrie nu este foarte bună, întrezărindu-se un deficit de precipitaţii, care poate să determine lipsa apei la nivelul de introducere a seminţei în sol şi, prin aceasta, răsărirea să se producă cu dificultate.

În aceste condiţii este bine să revedem cu atenţie amplasarea culturilor de toamnă după plante care eliberează terenul devreme, astfel încât să putem pregăti patul germinativ pentru grâu şi să înmagazinăm apa necesară încolţirii seminţelor şi răsăririi plantelor.

Recoltarea florii soarelui

Calendaristic, în funcţie de mersul vremii şi de zonă, recoltarea se face în perioada august-septembrie. Întârzierea recoltării se soldează cu mari pierderi prin scuturare, cauzate de atacul de boli, de căderea plantelor etc.. Pentru a preveni pierderile de seminţe prin scuturare, recoltarea trebuie încheiată înainte ca seminţele să ajungă la umiditatea de 10-11%.

Recoltarea cu combina se face când seminţele ajung la maturitate tehnologică şi au umiditatea de 14-15%. În această fază, peste 80% din calatidii au culoare brună, iar frunzele de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate.

Lanurile ameninţate de atacul putregaiurilor se recoltează mai devreme. Pentru aceasta, se procedează la defolierea chimică cu desicantul Reglone 3-4 l/ha sau cu Glifosat 2-3 l/ha, când jumătate din plante au calatidiile galbene, iar seminţele au sub 40% umiditate. După circa zece zile de la efectuarea tratamentului, umiditatea seminţelor scade la 13% şi lanul se poate recolta.

La combină, distanţa între bătător şi contrabătător se reglează la 25-30 mm la intrare şi 12-18 mm la ieşire, iar turaţia bătătorului se reduce la 400-600 rotaţii/minut. Procedând astfel, nu vor rămâne calatidii netreierate şi se previne decojirea seminţelor. Pentru ca seminţele să fie curate şi netraumatizate sau sparte, se reglează sistemul de curăţire şi turaţia ventilatorului.

După recoltare, seminţele se curăţă de impurităţi şi se uscă, pentru a preveni scăderea conţinutului de ulei şi a deprecierii acestuia.

Acolo unde s-au folosit hibrizi adecvaţi zonei, s-a fertilizat echilibrat cu un raport NPK 1:1:1, s-a respectat o rotaţie de minim patru ani, iar densitatea culturii nu a depăşit 42.000-55.000 plante/ha, cu toate condiţiile mai puţin favorabile din acest an, recoltele sunt de peste 3000 kg/ha. În lanurile nefertilizate, în care nu s-au combătut corespunzător buruienile, cu densităţi exagerate, recoltele sunt mai mici, pe alocuri chiar sub 1000 kg/ha.

Alegerea soiurilor şi înfiinţarea culturilor

Soiurile cultivate în prezent, înregistrate în catalogul oficial, au potenţial de producţie ridicat, de 9-10 tone/ha la grâu, 8 -10 tone/ha la orz, orzoaică şi la triticale şi de peste 5 tone/ha la secară.

La alegerea soiurilor, pe lângă capacitatea de producţie, cultivatorii trebuie să mai fie atenţi la: calitatea boabelor şi rezistenţa la iernare, la cădere, la secetă, la excesul de umiditate şi la boli.

Dacă folosiţi sămânţă din recolta proprie, în mod obligatoriu aceasta trebuie analizată în laboratoarele autorizate pentru controlul seminţelor şi materialului săditor şi numai dacă obţineţi buletin favorabil puteţi să semănaţi fără risc.

Atenţie la boabele încolţite, prezente într-un procent ridicat în acest an, cu precădere la soiurile cu repaus germinativ scurt, surprinse de ploi înainte de recoltare.
Indiferent de soi, sămânţa este bună pentru semănat dacă este mare, uniformă şi sănătoasă şi dacă are puritatea biologică peste 99%, puritatea fizică peste 98%, germinaţia peste 90%.

La alegerea soiurilor este de preferat să vă orientaţi spre cele create în staţiunile de cercetare apropiate de zona în care urmează a fi semănate, acestea fiind cele mai adaptate condiţiilor specifice arealului respectiv, astfel riscul se diminuează. Este ideal să consultaţi specialiştii din staţiunile de cercetare şi din universităţile agricole cele mai apropiate, aceştia putându-vă furniza informaţii preţioase cu privire la cele mai noi soiuri.

• Semănatul secarei pentru panificaţie trebuie efectuat la timp, deoarece secara este singura cereală care îşi desăvârşeşte numărul de fraţi din toamnă, în timp ce la celelalte cereale înfrăţirea continuă şi în primăvară. Din aceste motive, secara se seamănă cu două săptămâni înaintea grâului, respectiv în a doua parte a lunii septembrie în zonele colinare şi numai în zonele de câmpie la sfârşit de septembrie, început de octombrie.

Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 2-3 cm pe solurile grele şi 4-5 cm pe cele uşoare.

Densitatea este de 450-500 boabe germinabile pe metru pătrat şi se realizează cu o cantitate de sămânţă de 140-200 kg/ha.
Secara valorifică atât terenurile sărace din zonele de deal, cât şi pe cele nisipoase din zonele de luncă, mai bine decât grâul.

• Semănatul triticalelor în zonele colinare, submontane şi în depresiunile intramontane trebuie realizat în a doua jumătate a lunii septembrie. Densitatea este de 450-600 boabe germinabile pe metru pătrat şi se obţine cu 230-280 kg/ha sămânţă. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de 5-7 cm.

• Pentru semănatul orzului şi orzoaicei de toamnă, sămânţa trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98% şi germinaţia peste 90%. Înainte de semănat se tratează împotriva bolilor (sfâşierea frunzelor, tăciunele zburător etc.) cu Vitavax, Vincit, Gamavit şi cu Tirametox, Vitalin ş.a., care asigură protecţie şi împotriva dăunătorilor.

Fiind mai sensibil la îngheţ decât grâul, semănatul se face cu circa o săptămână mai devreme, astfel ca până la intrarea în iarnă plantele să fie înfrăţite şi bine înrădăcinate. Densitatea la orz este de 450-500 b.g./mp, iar la orzoaica de toamnă de 450-550 b.g./mp, revenind 160-200 kg/ha sămânţă. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat 3-5 cm.

• Semănatul grâului de toamnă în zona de deal şi începerea semănatului în zonele de câmpie se face când temperatura aerului este de 13-15°C şi se termină când temperatura scade la 8-9°C. Înainte de a intra în iarnă, grâul trebuie să vegeteze 40-50 de zile la temperaturi mai mari de +5°C, pentru a forma 3-5 frunze, 2-3 fraţi şi să acumuleze în nodul de înfrăţire şi în frunze cantităţi mari de zaharuri.

Aceasta înseamnă că în zona de deal şi în partea de nord a Moldovei semănatul trebuie să înceapă acum, pentru a se încheia în primele zile din octombrie, iar în zonele de câmpie din sud, vest şi din Câmpia Transilvaniei, va începe în 25 septembrie şi se încheie la mijlocul lunii octombrie.

Densitatea la semănat este de 400-600 b.g./mp pentru a avea la recoltare 600-700 spice/mp.

Cantitatea de sămânţă este de 200-250 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 4-5 cm. În condiţii extreme, adâncimea de semănat se poate mări cu 1-2 cm peste cea normală, şi nu mai mult, deoarece se reduce capacitatea de înfrăţire şi un număr mare de plante pier în cursul iernii.

STIAŢI CĂ...

Însămânţările prea timpurii sunt de evitat din următoarele considerente:

• plantele cresc prea viguros şi devin sensibile la temperaturi scăzute;
• nodul de înfrăţire se formează mai la suprafaţă, ceea ce creşte sensibilitatea la ger;
• apare atacul de Muscă de Hessa şi de afide în toamnă;
• culturile sunt expuse îmburuienării;
• culturile timpurii sunt predispuse la cădere, făinare şi la rugini;
• temperaturile ridicate din toamnă determină tulburări fiziologice care conduc în primăvară la stagnări în creştere şi la reducerea taliei;
• survine îngălbenirea şi pieirea plantelor.

RECOMANDĂRI

• Pentru a preveni atacul de boli şi dăunători, seminţele se tratează obligatoriu înainte de semănat cu fungicide şi insecticide autorizate, cu respectarea dozelor şi a regulilor de protecţie a muncii şi a mediului.

• Tratarea seminţelor este cea mai economică posibilitate de a lupta cu multitudinea de boli şi dăunători şi este cea mai puţin poluantă şi agresivă metodă de poluare a mediului.