Strângerea recoltei şi semănatul culturilor de toamnă

În această perioadă, grijile sunt împărţite între recoltarea fără pierderi, valorificarea recoltei sau depozitarea în bune condiţii şi grijile pentru procurarea îngrăşămintelor, pesticidelor, seminţei adecvată zonei şi semănatului la timp a culturilor de toamnă.

În concluzie, calendarul acestor două luni cuprinde:
• recoltarea florii soarelui, a soiei, cartofilor, porumbului şi a sfeclei de zahăr;
• pregătirea terenului pentru culturile de toamnă;
• semănatul rapiţei pentru ulei, orzului, orzoaicei, secarei, triticalelor şi a grâului de toamnă.

Recoltarea florii soarelui

Recoltarea manuală începe când umiditatea din seminţe scade la 16-18% astfel încât până la treierat uscarea seminţelor se continuă până la umiditatea de 10-11%. Tăierea capitulelor se face cu secera, cu o mică porţiune de tulpină şi se aşează pe pat de tulpini.

Recoltarea cu combina trebuie să înceapă când umiditatea scade sub 15% şi să se încheie când umiditatea ajunge la 11-12%.
Lanul la data recoltării are 80-85% din calatidii de culoare brună şi brun - gălbuie (numai cca. 15-20% sunt complet galbene).

Combinele de cereale se echipează cu echipamente speciale pentru floarea soarelui. Viteza de lucru a combinei este de 3-4,5 km/oră. Înălţimea de tăiere variază în funcţie de înălţimea plantelor. Turaţia tobei se reglează în limitele de 420-550 rotaţii/minut. Distanţa între tobă şi contrabătător se stabileşte între 20-30 mm la intrare şi 12-18 mm la ieşire. Puritatea seminţelor recoltate cu combina bine reglată trebuie să fie peste 96%, iar pierderile de seminţe să fie sub 5%.

Recoltarea soiei

Aceasta trebuie să înceapă când păstăile s-au uscat, au culoarea brună, caracteristică soiului, boabele sunt uscate, lucioase şi au umiditatea de 13-14%. Din totalul pierderilor care apar la recoltare, 90% sunt datorate plantelor căzute, pierderi la tulpini tăiate şi neintrate în combină, tăierii tulpinilor la înălţimi mai mari de 8 cm de la sol. Aceasta înseamnă că o mare atenţie trebuie să acordăm reglării hederului combinei. Pentru a nu se sparge boabele, se reduce turaţia la 400-600 rotaţii pe minut şi se reglează distanţa între bătător şi contrabătător.

Recoltarea cartofilor

În luna august se recoltează cartofii de vară, numai pe măsura necesităţilor. Din luna septembrie începe recoltarea cartofilor destinaţi consumului de toamnă - iarnă. Când tufele s-au îngălbenit în proporţie de cca. 50% se distrug vrejii prin cosire pe suprafeţe mici şi mecanizat, cu MTV-4 sau CSU ­ EI pe suprafeţe mari. Recoltarea tuberculilor se execută după 12-14 zile de la îndepărtarea vrejilor, când procesul de suberificare este încheiat, adică frecaţi cu mâna coaja nu se mai exfoliază.

În acest fel vătămarea este prevenită şi păstrarea este mult uşurată. Recoltarea se face cu plugul sau mecanizat cu maşinile E-684, MSCI 1, MSC 2 sau alte tipuri. Recoltarea cartofilor care urmează a fi păstraţi timp îndelungat poate să înceapă numai după ce temperatura a scăzut sub 12-15°C.

Recoltarea porumbului

Recoltarea mecanizată în ştiuleţi începe când umiditatea boabelor ajunge la 30-32% şi se încheie când aceasta este cuprinsă între 24-26%. Recoltarea mecanizată în boabe începe când umiditatea acestora scade sub 25%.

Boabele recoltate trebuie imediat uscate până la umiditatea de 14%. Randamentul de boabe oscilează între 78-83%. Procentul de pănuşi reprezintă 1/8-1/10 din producţia de boabe.

Raportul între recolta de boabe şi cea de tulpini (tulei) variază între 0,51-0,92, micşorându-se cu atât mai mult cu cât condiţiile au fost mai puţin favorabile culturii porumbului.

Recoltarea sfeclei de zahăr

Începe când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul cel mai ridicat de zahăr, ceea ce corespunde calendaristic cu sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

Momentul recoltării se recunoaşte prin reducerea numărului de frunze, culoarea acestora este verde deschis, iar ritmul de formare de noi frunze este lent. Pentru a preveni pierderea turgescenţei, zilnic se recoltează numai cantităţile care pot fi decoletate în 24 de ore. Transportul la fabricile de prelucrare trebuie organizat în paralel cu recoltarea, depozitarea în grămezi pe câmp conducând la mari pierderi în greutate.

Arăturile pentru culturile din toamnă sunt cu atât mai folositoare cu cât se execută mai devreme, imediat ce planta premergătoare eliberează terenul. Pentru culturile de toamnă nu adâncimea arăturilor este importantă ci calitatea lor, adică să încorporeze bine resturile culturii premergătoare, să fie uniforme, fără greşuri şi fără bolovani.

Ataşarea de plug a grapei determină nivelarea şi mărunţirea arăturii. După plantele care părăsesc terenul de toamnă şi lasă o cantitate mare de resturi vegetale, discuitul `înainte de arat, perpendicular pe direcţia rândurilor plantei premergătoare, este o lucrare care contribuie la efectuarea unei arături de calitate.

Îngrăşămintele cu fosfor cât şi cele cu potasiu sunt bine valorificate de culturile de toamnă dacă sunt introduse sub brazdă, odată cu executarea arăturilor. Având în vedere că cei mai mulţi cultivatori, în ultimii ani, nu au mai aplicat îngrăşăminte cu fosfor, este necesar să asigurăm, pentru obţinerea unor recolte normale în anul viitor, doze de 60-80 kg fosfor (300-400 kg superfosfat) şi respectiv 40-100 kg potasiu (100-250 kg sare potasică).

Pe terenurile umede unde s-a aplicat la porumb sau direct pentru grâu gunoi de grajd, doza de potasiu se poate reduce la numai cca. 40 kg.
Aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu va asigura o mai bună valorificare a îngrăşămintelor cu azot şi măresc rezistenţa la ger, secetă, cădere şi boli a grâului.

Pregătirea terenului şi semănatului rapiţei pentru ulei

Pentru a putea realiza semănatul în perioada optimă, cuprinsă între 5 şi 15 septembrie, se vor folosi ca premergătoare cerealele păioase, cartoful timpuriu, mazărea, borceagul şi trifoiul roşu, arat după prima coasă. Sub arătură trebuie să se asigure necesarul de fosfor 50-80 kg/ha substanţă activă şi 60-80 kg/ha de potasiu.

Terenul bine mărunţit şi aşezat la data semănatului trebuie să conţină suficientă apă pentru germinarea seminţelor. Sămânţa se tratează cu Rapco T7 (6 kg la 100 kg de sămânţă) sau alte produse ca Ronilan 50 WP, Sumilex WP, Rovral 50 WS (100g la 100 kg sămânţă). Semănatul se face la 12,5 cm între rânduri şi adâncimea de 2-3 cm, folosind 6-12 kg/ha, respectiv 150 seminţe/m2.

Folosirea erbicidelor antigramineice (Treflan 4-5 l/ha, Balan 6-8 l/ha, Ro-Neet 6-8 l/ha ) sau după semănat înainte de răsăritul rapiţei (Butisan 2-4 l/ha, Dual 500 4-6 l/ha, Lasso 4-6 l/ha) asigură combaterea samulastrei de grâu sau orz, gramineele anuale, inclusiv costreiul din seminţe.
Secretul reuşitei culturii constă în semănatul la vreme într-un pat germinativ mărunţit şi aşezat la adâncimea menţionată.

Secara, cea mai puţin pretenţioasă dintre cereale, planta care valorifică cele mai sărace soluri, trebuie semănată între 15-25 septembrie în zona colinară şi între 20 septembrie - 10 octombrie în zonele de câmpie. Spre deosebire de grâu şi orz, secara înfrăţeşte numai în toamnă, de aceea este obligatoriu semănatul la vreme.

Densitatea la semănat este de 400-500 b.g./m2 şi se realizează cu 140-160 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 3-4-5 cm.
Se interzice folosirea la semănat a seminţelor amestecate cu scleroţi de cornul secarei.

Triticale se seamănă în prima decadă a lunii octombrie, cu o densitate la semănat de 450-650 b.g./m2, revenind o cantitate de sămânţă de 160-200 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat 3-5 cm.

Pregătirea terenului şi semănatului orzului şi orzoaicei de toamnă trebuie făcută cu atenţie, seminţele fiind îmbrăcate în palee dau germeni cu putere de străbatere mai mică, fapt care impune ca patul germinativ să fie bine mărunţit, nivelat şi aşezat. Perioada de semănat este 20.IX. - 10.X. Densitatea este de 450-550 boabe germinabile/m2 la orz şi de 400-500 boabe germinabile/m2 la orzoaica de toamnă, densităţi care se pot realiza cu 160-200 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat de 3-5 cm.

Grâul, planta care ne asigură pâinea noastră cea de toate zilele, se seamănă în intervalul 25.IX - 20.X, cu 450-600 b.g./m2, cu o cantitate de sămânţă de 200-250 kg/ha, la distanţa între rânduri de 12,5 cm şi adâncimea de semănat de 4-6 cm.
Nu uitaţi că fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie aduce cu sine o pierdere din noua recoltă de 60 kg/ha, iar fiecare zi din luna noiembrie conduce spre o pierdere de peste 100 kg/ha/

Semănatul cu cărări tehnologice la cerealele care se seamănă la 12,5 cm se realizează prin închiderea la semănat a unuia sau două tuburi, în dreptul roţilor tractorului în funcţie de lăţimea cauciucurilor tractorului şi a maşinilor care se vor folosi în vegetaţie pentru efectuarea tratamentelor. Distanţa între cărări este determinată de lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele în vegetaţie (9-12 m).

Avantajele semănatului cu cărări • tractorul intră în cultură numai pe cărări, fără a distruge plantele; • nu mai este necesară jalonarea tractoarelor la fertilizat, erbicidat, combaterea bolilor şi dăunătorilor etc.; • se asigură o repartizare mai uniformă a îngrăşămintelor şi a pesticidelor evitându-se zonele neacoperite cât şi a celor supradozate; • pe cărări se întind aripile de ploaie; • pierderea de 4-5% din suprafaţă este compensată de producţia mai mare a rândurilor de lângă cărări care beneficiază de mai multă lumină şi un spaţiu de nutriţie mai mare. Această metodă se practică în toate ţările cu agricultură modernă.

Folosiţi la semănat numai sămânţă din soiurile zonate, de preferat soiurile create la staţiunile de cercetări cele mai apropiate, deoarece acestea sunt cele mai adaptate la condiţiile de climă şi pot rezista uşor la condiţiile de stres (ger - secetă) care pot să apară.

Tratarea seminţelor înainte de semănat împotriva bolilor şi a dăunătorilor este o măsură obligatorie. Aceasta trebuie realizată numai cu substanţe specifice şi cu respectarea tuturor regulilor de protecţia muncii. Bucuria unei recolte bune se obţine în anul viitor dacă respectăm cu stricteţe, încă din această toamnă, toate verigile din tehnologia de cultivare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005