Priorităţi pentru cultura mare în luna lui Gerar

• Acarienii foarte răspândiţi sunt:

- Acarianul făinii este şi cel mai periculos. Specie polifagă, acarianul atacă cerealele şi legumele uscate. Prin urmare, produsele din loturile afectate nu mai pot fi consumate din cauza mirosului neplăcut, chiar simpla manipulare a produsului producând dermatoze şi conjunctivite.

- Acarianul păros se deosebeşte de acarianul făinii prin aceea că are corpul şi capul acoperite cu peri lungi şi atacă cu precădere orzul, orzoaica, ovăzul, seminţele de plante furajere, legumele şi fructele.

• Insectele cele mai periculoase sunt:

- Gărgăriţa grâului se hrăneşte din conţinutul boabelor de grâu, de secară, de orz, de ovăz, de orez şi de porumb, atacând atât larva, cât şi adultul;

- Gărgăriţa orezului este o specie polifagă, care consumă cu precădere făina, pastele făinoase, dar şi seminţele;

- În cazul gândacului negru al făinii, adulţii şi larvele acestuia consumă cerealele şi derivatele lor, iar uneori rod chiar şi lemnul;

- Adulţii şi larvele gândacului surinamian atacă boabele de cereale, floarea soarelui, pastele făinoase, boabele de cafea etc.;

- Moleţul atacă cu precădere făina şi boabele cu multe spărturi;

- Gărgăriţa mazării este cel mai priculos dăunător al boabelor de mazăre, care, odată atacate, nu se mai pot consuma;

- Gărgăriţa fosolei atacă boabele speciilor de fasole, făcându-le necomestibile.

• Moliile

- Larvele moliei cerealelor consumă şi depreciază cantităţi mari de făină, grişuri şi alte produse alimentare;

- În cazul moliei grâului, larvele se hrănesc cu boabe de grâu, de secară şi de porumb, cu leguminoase, precum şi cu fructe şi legume uscate.

• Rozătoarele

Cele mai păgubitoare dintre acestea sunt şobolanii şi şoarecii. Un şobolan consumă într-un an 12 kg de alimente şi depune 25 mii granule de excremente, cu o greutate aproximativă de unu până la două kilograme, iar un şoarece de casă mănâncă două kilograme de alimente şi elimină circa 17 mii granule de excremente.

Principalele măsuri de combatere a şoarecilor şi a şobolanilor sunt: igiena (înlăturarea resturilor de alimente), etanşarea depozitelor şi amplasarea de momeli otrăvite uscate, umede şi lichide, precum şi gazarea cu tablete de fosfură de aluminiu (Delicia, Gastoxin, Phostoxin), folosind o doză de 1-3 tablete/galerie.

SUBSTANŢE FOLOSITE ÎN COMBATEREA DĂUNĂTORILOR





Starea de vegetaţie a culturilor semănate în toamnă

Din culturile semănate în toamnă, se iau monoliţi de sol, având lungimea de 30 cm, lăţimea de 30 cm şi adâncimea de 20 cm, dimensiunile necesare pentru a cuprinde două rânduri de plante. Lădiţele cu monoliţi se introduc în camere neîncălzite, unde se păstrează timp de 2-3 zile, apoi se ţin la temperatura de 20 grade, urmând ca după 12 zile să se stabilescă procentul de plante îngheţate.

Viabilitatea plantelor se poate controla şi cu soluţie de tetrazoliu, folosind o doză de 0,5 la sută. Aceasta colorează în roşu celulele vii din nodurile de înfrăţire. Metoda este indicată atunci când pe pământ se formează crustă de gheaţă, fără zăpadă, şi atunci când solul, neîngheţat încă, este acoperit cu un strat gros de zăpadă, asfixiind astfel plantele.

Aprovizionarea cu sămânţă pentru culturile din primăvară

După ce am probat rezistenţa la ger a plantelor semănate în toamnă, urmează să stabilim ce soiuri şi hibrizi vom semăna în primăvară, astfel încât să ne procurăm din timp sămânţa necesară.

Sămânţa, privită ca punct de plecare al unei noi recolte, „încorporează” capacitatea de producţie, sub formă de posibilitate, iar materializarea ei, într-un grad cât mai ridicat, se poate face prin aplicarea unei tehnologii corespunzătoare fiecărei culturi. Prin urmare, vă enumerăm câteva aspecte importante de care trebuie să ţineţi seama în alegerea seminţelor.

• Între plantă şi mediu există interrelaţii complexe, care au repercursiuni importante în procesele biologice. De aceea, vă sfătuim să nu cumpăraţi sămânţă din soiuri şi hibrizi care nu au fost verificaţi în zona dumneavoastră de cultură, mergând pe principiul că sămânţa e mai ieftină, sau influenţaţi de vreo reclamă mai agresivă făcută de firmele care o comercializează.

• Solicitaţi buletinul de calitate, din care să rezulte puritatea şi germinaţia lotului respectiv de sămânţă, pentru a obţine densitatea dorită la răsărire, lucru greu de realizat în cazul plantelor prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea soarelui), la care densitatea lanului reprezintă veriga tehnologică cea mai importantă.

• Verificaţi anul producerii seminţei şi nu cumpăraţi sămânţă veche, care poate fi chiar şi tratată. În cazul acestora, buletinul de calitate emis cu un an în urmă riscă să nu mai corespundă momentului semănării.

• Consultaţi specialiştii din Staţiunile de cercetare şi din Universităţile agricole cele mai apropiate, deoarece aceştia sunt cei mai în măsură să vă ofere sfaturi corecte cu privire la soiul sau la hibridul potrivit, în funcţie de zonă, de tipul de sol pe care urmează să înfiinţaţi cultura, de planta premergătoare şi de nivelul tehnologic pe care puteţi să-l asiguraţi.

Respectând aceste câteva aspecte, nu veţi avea surprize neplăcute, iar investiţia tehnologică vă va aduce satisfacţia unor recolte pe măsură.

Stabilirea planului de cultură

În această perioadă a anului, fiecare gospodar îşi definitivează planul de cultură, mai exact stabileşte ce va semăna în primăvară.

Planul de cultură se face în funcţie de nevoile din propria gospodărie, de contractele deja încheiate sau în curs de încheiere, sau de condiţiile concrete din ferma fiecăruia.

Pe lângă toate acestea, ar trebui să analizaţi şi tendinţele climatice, respectiv frecvenţa anilor secetoşi, dacă aveţi sau nu terenul arat din toamnă, ce potenţial de fertilitate are solul şi ce posibilităţi de fertilizare aveţi, dacă s-a aplicat gunoi de grajd şi în ce perioadă, care sunt plantele premergătoare noii culturi etc. Orice neglijenţă în luarea deciziilor poate avea efecte negative. Vă sugerăm să fiţi atenţi la zonele cu secete frecvente şi să aveţi în vedere culturile rezistente la condiţiile de secetă.

Vă recomandăm câteva culturi cu sensibiliate scăzută în astfel de perioade.

• Din categoria cerealelor cu valoare calitativă asemănătoare cu cea a porumbului şi cu o capacitate de producţie de 6-9 tone/ha, sorgul pentru boabe, numit „ cămila deşertului”, prezintă o rezistenţă semnificativă la secetă. De asemenea, planta valorifică eficient şi solurile cu început de salinizare. Cultura este complet mecanizabilă şi nu solicită forţă manuală.

• Dintre leguminoasele cultivate pentru boabe, puteţi avea în atenţie năutul, plantă tipică pentru zone secetoase, cu o capacitate de recoltă de 3-4 mii kg/ha, având o valoare asemănătoare cu cea a mazării sau a fasolei.
Posibilităţile de valorificare sunt multiple, de la utilizarea ca boabe verzi sau boabe uscate, până la folosirea ei sub formă de făină în amestec cu făina de grâu în procent de 10-15 la sută, la fabricarea pâinii.

În numerele viitoare ale revistei vă vom prezenta şi alte culturi a căror cultivare se pretează la climatul temperat al ţării noastre sau în anii cu abateri climatice de la valorile normale de temperatură.

ATENŢIE!!!

Pe toată durata efectuării tratamentelor respectaţi cu stricteţe toate regulile de protecţie a muncii menţionate pe ambalajul produselor folosite!

STIAŢI CĂ...

Pentru înfiinţarea unui hectar de cultură aveţi nevoie de următoarele cantităţi de seminţe, în funcţie de densitatea de cultivare dorită



*în funcţie de grupa de precocitate a hibridului şi de condiţiile de cultură (irigat sau neirigat).

Articol publicat în revista Ferma, nr 1(68)/2009