Lucrări în cultura mare la sfârşitul verii

În ceea ce priveşte rapiţa pentru ulei, prioritare sunt: alegerea premergătoarelor, lucrările solului, fertilizarea şi pregătirea patului germinativ.

• Bune premergătoare pentru rapiţă sunt plantele care eliberează terenul devreme, până la sfârşitul primei decade a lunii august, pentru a avea timpul necesar de pregătire a terenului şi de acumulare a apei în sol, necesară încolţirii seminţelor.

În ţara noastră, cele mai bune premergătoare sunt: orzul şi grâul de toamnă, mazărea, borceagul de toamnă, cartofii timpurii şi pentru consum de vară sau trifoiul roşu după prima coasă.

Rapiţa nu se cultivă după soia şi floarea soarelui, pentru a preveni atacul de Sclerotinia sclerotiorum. De asemenea, cultura nu poate reveni pe acelaşi teren decât după minimum trei ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 7-8 ani.

• Fertilizarea rapiţei este importantă, planta fiind o mare consumatoare de elemente nutritive, fapt pentru care se cultivă numai pe terenuri cu soluri fertile şi se fertilizează sub arătură, administrând îngrăşăminte cu fosfor şi cu potasiu, sau la pregătirea patului germinativ dacă se folosesc îngrăşăminte complexe.

Îngrăşămintele cu azot se distribuie fracţionat: 20-25% din doză se dau din toamnă, diferenţa urmând a se aplica în primăvară.
La stabilirea dozelor este necesar să ţinem seama de consumul specific, respectiv pentru 1000 kg seminţe plus partea aeriană aferentă, rapiţa consumă 35-55 kg azot, 20-23 kg fosfor şi 38-65 kg potasiu.

În ţara noastră, în general, se aplică 80-180 kg azot, 50-80 kg fosfor şi 60-80 kg potasiu.
Pentru rapiţă, aplicarea directă a 20-30 tone gunoi de grajd pe hectar asigură sporuri motivate economic, atât la rapiţă cât şi la culturile ce urmează, şi permite reducerea dozelor de îngrăşăminte cu 1,0-1,5 kg azot, 0,75 kg fosfor şi 2-2,5 kg potasiu pentru fiecare tonă de gunoi aplicat.

• Lucrările solului încep cu efectuarea arăturii la adâncimea de 20-25 cm, imediat după eliberarea terenului.

Până la semănat, terenul se menţine curat de buruieni şi afânat prin lucrări cu grapele cu discuri în agregat cu câmpuri de grape.

Pregătirea patului germinativ trebuie făcută cu atenţie, reuşita culturii rapiţei depinzând de calitatea acestei lucrări. În practică se spune că terenul trebuie pregătit „grădinăreşte”, respectiv mărunţit şi afânat până la adâncimea de 6-8 cm. La data semănatului terenul trebuie să fie curat de buruieni, mărunţit şi aşezat.

Combaterea buruienilor prin erbicidarea preemergentă se poate face cu bune rezultate folosind: Treflan, Balan sau Ro-Neet, erbicide care combat numeroase specii de buruieni anuale şi chiar Sorghum halepense din seminţe. Aceste erbicide, fiind volatile, se încorporează imediat în sol prin dubla discuire.

Recoltarea florii soarelui

Lucrarea începe în ultima decadă a lunii august şi se continuă în prima jumătate a lunii septembrie.
Momentul declanşării recoltatului este când 80-85% din calatidii au culoarea brună şi brună-gălbuie şi doar 15-20% sunt încă galbene, moment ce coincide cu faza în care umiditatea seminţelor este de 13-14%. Recoltatul trebuie încheiat când umiditatea seminţelor a scăzut la 10-11%, altfel se produc mari pierderi prin scuturare. Durata normală în care trebuie încheiată recoltarea este de 5-6 zile.

La reglarea combinei se urmăreşte reducerea turaţiei bătătorului la 450-700 rotaţii/minut, pentru a nu decortica seminţele, distanţa bătător-contrabătător să fie de 25-30 mm la intrare şi 12-18 mm la ieşire, reglarea atentă a ventilării pentru eliminarea seminţelor seci, fără a antrena şi seminţele pline.

Recoltatul prea devreme înseamnă multe impurităţi în masa de boabe şi uscarea lor cu dificultate, iar întârzierea recoltării determină multe pierderi din cauza scuturării, căderii plantelor, atacului păsărilor, decojirii seminţelor şi altele.

Pregătirea terenului pentru noul an agricol

• Scarificarea se execută în mod prioritar pe terenurile afectate de excesul de umiditate de natură pluvială, dar şi pe solurile cu o porozitate totală deficitară, un grad de tasare de peste 10% şi o permeabilitate a aerului şi a apei scăzută.

Terenul în lucru trebuie să aibă o pantă sub 15% şi să nu fie afectat de influenţe freatice în perioadele cu exces de umiditate.

Eficacitatea lucrării depinde de momentul executării, determinat la rândul lui de starea de umiditate a solului. Umiditatea optimă - cuprinsă între 60-90% din intervalul umidităţii active (IUA) – reprezintă şi momentul potrivit pentru executarea acestei lucrări.

Scarificarea solului la umidităţi reduse, sub 60% din IUA, se face cu un consum ridicat de carburanţi, ca urmare a rezistenţei deosebit de mari pe care o opune solul la înaintarea organelor active ale scarificatorului.

Executarea scarificării la umidităţi prea ridicate (peste 90% din IUA), deşi se realizează cu un consum redus de carburanţi şi cu viteză sporită de lucru, nu este recomandată.

Avantajele multiple ale acestei lucrări prin mărirea porozităţii solului, distrugerea hardpanului, îmbunătăţirea capacităţii de înmagazinare a apei în sol, activarea vieţii biologice etc. sunt câteva din motivaţiile executării scarificării solului.

• Executarea arăturilor de vară concomitent cu eliberarea terenului de culturile recoltate este o lucrare importantă şi motivează efortul depus prin beneficiile pe care le presupune.

Efectuată devreme, arătura asigură înmagazinarea unei cantităţi sporite de apă în sol, favorizează activitatea microbiologică a acestuia şi acumularea de substanţe hrănitoare pentru plantele care urmează. Nu în ultimul rând, se distrug buruienile şi o parte din dăunătorii şi bolile din sol.

Adâncimea de executare este de 20-30 cm în funcţie de tipul de sol, de lucrările din anul anterior, de planta pentru care se execută etc..
Sub arăturile de vară se încorporează gunoiul de grajd, amendamentele cu calciu, îngrăşămintele cu fosfor şi cu potasiu greu solubile.

Eficacitatea arăturii de vară se reduce odată cu întârzierea epocii de executare. Solul eliberat de plante rămâne neprotejat şi pierde repede apa prin evaporare. Solul uscat se ară greu, cu riscul scoaterii bolovanilor, consumul de energie este mai mare, iar patul germinativ pentru culturile de toamnă se pregăteşte calitativ inferior.

Îngrijirea culturilor succesive

În ceea ce priveşte înfiinţarea culturilor succesive, până în prezent vremea a fost favorabilă, aşa că starea de vegetaţie este normală şi promite recolte motivate economic.

În zonele în care se impune asigurarea apei, irigarea este principala lucrare de îngrijire. Numărul udărilor şi mărimea normelor de udare se stabilesc în funcţie de condiţiile locale. În general, la porumb se aplică 4-6 udări, cu norme de 500-800 mc/ha, la intervale de 10-14 zile. La soia se aplică 3-5 udări cu norme de 500-600 mc/ha de apă.

Lucrările specifice culturilor succesive se realizează ca şi pentru cele principale. Procedând astfel, producţiile acestora se vor apropia de cele obţinute la cultura principală.

Lupinul alb semănat în cultură succesivă (în mirişte) cu destinaţie pentru îngrăşământ verde se menţine în vegetaţie - dacă acolo vor urma culturi de primăvară - până la venirea primelor îngheţuri, dar dacă este destinat ca premergător pentru grâul de toamnă, acesta se va încorpora în sol cu două săptămâni înaintea semănatului grâului.

ATENŢIE LA PRODUSELE DEPOZITATE

Produsele din noua recoltă trebuie verificate zilnic pe toată grosimea vracului de seminţe. O atenţie deosebită se va acorda loturilor recoltate cu o umiditate mai ridicată, la care pericolul de încălzire şi depreciere este mai mare.

Uscarea până la umiditatea de păstrare de 13% a boabelor de cereale şi leguminoase trebuie făcută grabnic, evitând astfel încălzirea şi deprecierea lor.
Sondarea acestor loturi se realizează cu intensitate mare, pentru a depista eventualele cuiburi calde de la care pot să înceapă procesele de alterare.

Atenţie deosebită trebuie acordată şi loturilor cu seminţe încolţite, care se usucă imediat.
Tratarea seminţelor de mazăre împotriva atacului de gărgăriţă se face cu sulfură de carbon sau cu alte produse specifice, respectând toate normele de protecţia muncii şi de prevenire a incendiilor.

În prima lună de la depozitarea produselor din noua recoltă, controlul trebuie efectuat zilnic.
Cartofii destinaţi consumului de vară NU se vor depozita pe perioade ce depăşesc 10 zile, pentru a evita pierderile în greutate şi din calitatea comercială a acestora.

ŞTIAŢI CĂ ...

• depozitarea produselor de protecţie a plantelor (insecticide, fungicide, erbicide ş.a.) trebuie realizată în încăperi speciale, închise cu cheia;

• spaţiul de depozitare trebuie să se afle la distanţă de cel pentru locuit;

• pardoseala trebuie să fie din ciment, iar spaţiul să fie prevăzut cu aerisire sau ventilaţie;

• în interior trebuie depozitate materiale absorbante (nisip, rumeguş) iar în exterior se amplasează un extinctor cu pudră;

• spaţiul trebuie dotat cu rafturi distanţate faţă de pardoseală, vase gradate pentru dozare, sursă de apă, aerotermă pentru evitarea temperaturilor foarte scăzute, trusă de prim ajutor;

• produsele sunt stocate pe categorii (insecticide, fungicide, erbicide);

• trebuie să deţină echipamente de protecţie (costum, mască, ochelari, mănuşi);

• în aceste spaţii fumatul este interzis.