Lucrări în cultura mare la sfârşitul primăverii

Semănatul tardiv la porumb. Pentru cei care din diferite cauze nu au reuşit să încheie semănatul porumbului până la sfârşitul lunii aprilie, amintim că în ţara noastră se cultivă hibrizi cu perioadă foarte diferită de vegetaţie, de la 100 până la 160 de zile. Pentru a ajunge la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă, se recomandă cultivarea numai a hibrizilor care au necesarul de unităţi termice mai mic cu 150 faţă de potenţialul zonei.

Fiecare zi de întârziere a semănatului înseamnă importante pierderi de recoltă, deoarece se reduce umiditatea solului, perioada de înflorire - fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi cu umiditatea relativă a aerului mai mică, ceea care măreşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe.

Am enumerat câteva argumente pentru ca cei care au întârziat semănatul la porumb să renunţe la hibrizii târzii şi să se orienteze spre cei timpurii sau, în zonele de câmpie, spre cei mijlocii ca perioadă de vegetaţie.

Dacă intenţionăm ca după porumb, în toamnă, să semănăm grâu, acum vom cultiva numai hibrizi timpurii, pentru a recolta şi efectua lucrările solului şi semănatul la timp.

Semănatul soiei se încheie de îndată, deoarece întârzierea lucrării duce la prelungirea perioadei de vegetaţie, iar la soiurile semitârzii şi târzii apare riscul de a nu ajunge la coacere înainte de primele brume.

Stratul de sol de la suprafaţă, pe adâncimea de 3-4 cm, în care se seamănă soia, se uscă repede, iar necesarul de apă pentru germinarea boabelor este mai mare decât la alte culturi, ajungând la 120-150% apă faţă de greutatea boabelor.

Densitatea la semănat de peste 50-60 boabe germinabile/mp la semănăturile târzii nu este motivată, deoarece producţia fiecărei plante nu poate fi compensată prin creşterea numărului de plante la unitatea de suprafaţă. În plus, creşte pericolul atacului de boli şi se reduce rezistenţa plantelor la cădere.

Semănatul sorgului, orezului, meiului şi arahidelor

Sorgul - cultură veche şi foarte valoroasă, se cultivă pentru boabe, mături, sirop bogat în zahăr sau furajarea animalelor. Se seamănă când temperatura solului atinge, dimineaţa la ora 8,00, 14-15°C. Scăderea temperaturii la 12°C după semănat reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%.

Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150-200 mii plante recoltabile la ha, iar pe soluri sărace, la 100 mii plante recoltabile la ha. La sorgul pentru mături densitatea este de 40-60 mii plante/ha, iar la cel zaharat, 60-80 mii plante/ha.

Pentru realizarea densităţilor dorite este necesar ca la semănat să se utilizeze cu 40-45% mai multă sămânţă, deoarece sorgul are o facultate germinativă în câmp foarte scăzută (60-65%).

La sorgul pentru sămânţă se folosesc 10-13 kg/ha. Dintr-un kg de sămânţă ar trebui să răsară circa 21 mii plante. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat, de 4-6 cm.

Sorgul este mai puţin pretenţios faţă de sol decât porumbul, este mult mai rezistent la secetă şi la temperaturi ridicate. În condiţiile în care recoltele sunt mari, şi compoziţia chimică a boabelor este valoroasă.

Orezul trebuie semănat în prima parte a lunii mai, amânarea spre sfârşitul lunii fiind una dintre principalele cauze ale scăderii recoltelor.

Pentru a avea la recoltare 500-600 panicule/mp este necesar să semănăm 800-1000 boabe germinabile/mp, ceea ce corespunde unei cantităţi de 270-300 kg/ha de sămânţă.

În orezăriile cu soluri sărăturate cantitatea de sămânţă trebuie mărită cu 10-20%.
Semănatul prin împrăştiere în apă (semănatul în teren submers) asigură atingerea maturităţii cu 7-14 zile mai devreme, faţă de semănatul în uscat, fapt deosebit de important pentru condiţiile climatice din ţara noastră.

Meiul este o altă cereală valoroasă (boabele conţin 10,6% proteine, 61,1% extractive neazotate, 3,6% grăsimi) care se seamănă după ce pericolul brumelor a trecut.
Semănatul se face în rânduri distanţate la 12,5 cm şi la adâncimea de 1-2 cm.

La semănat trebuie să asigurăm 550 boabe germinabile/mp, ceea ce corespunde unei cantităţi de sămânţă de 15-18 kg/ha. Tăvălugitul după semănat grăbeşte răsărirea plantelor.

Arahidele pot fi cultivate cu succes pe soluri uşoare, afânate, cum sunt cele nisipoase şi nisipo-lutoase din sudul ţării, în condiţii de irigare.

Semănatul se face când temperatura în sol ajunge la 14-15°C, la distanţa de 50-60 cm între rânduri, 15-20 cm pe rând şi 5-7 cm adâncime. Densitatea optimă este de 80-100 mii plante/ha şi se realizează cu 40-70 kg seminţe decojite sau 100-120 kg/ha păstăi.

Plantarea tutunului în toate zonele de cultură din ţara noastră şi pentru toate soiurile asigură cele mai mari producţii dacă se face în prima jumătate a lunii mai, fără a  depăşi data de 25.

Distanţele de plantare pentru soiurile cu foaie mică sunt de 35-40 cm între rânduri şi 12-18 cm între plante pe rând, ceea ce asigură o densitate între 160-240 mii plante/ha.

La tutunul de tip Ghimpaţi, plantarea se face la 45-60 cm între rânduri şi 25-30 cm pe rând, revenind 80-100 mii plante/ha.

Tutunul de tip Virginia se plantează la 55-60 cm distanţă între rânduri şi 35-40 cm pe rând, revenind 46-52 mii plante pe ha, în cultură neirigată, sau la 60-65 cm între rânduri şi 35-40 cm pe rând, cu 42-46 mii plante/ha, în cultură irigată.

Tutunul de tip Burley şi alte soiuri cu foaie mare se plantează la 60-70 cm între rânduri şi 40-50 cm pe rând, revenind 36-41 mii plante/ha.

Răsărirea şi starea fitosanitară a culturilor de câmp

Imediat ce rândurile devin vizibile se impune verificarea răsăririi în vederea depistării eventualelor greşuri şi a corectării lor imediate.

Cu acest prilej se verifică atent şi starea fitosanitară atât a culturilor răsărite provenite din semănăturile de primăvară, cât şi la cele de toamnă, deoarece odată cu încălzirea vremii o serie de dăunători devin agresivi iar atacul diferitelor boli se intensifică.

Nu folosiţi la întâmplare insecticidele şi fungicidele, orientaţi-vă spre cele mai eficace, în funcţie de situaţiile concrete din teren.

În această perioadă se combat şi buruienile prin erbicidări postemergente. Efectuaţi tratamentele în fazele de sensibilitate maximă a buruienilor şi rezistenţă bună a culturilor tratate.
Pentru protejarea dumneavoastră şi a mediului înconjurător respectaţi normele de securitate menţionate pe ambalajele produselor folosite.

ŞTIAŢI CĂ ...

Rostopasca (negelariţă, iarbă de negi) - Chelidonium majus L, plantă cunoscută în medicina populară în tratarea negilor, a bolilor de stomac şi de ficat a fost denumită din cele mai îndepărtate vremuri „rândunica”, deoarece înfloreşte o dată cu venirea rândunelelor, acesta fiind momentul optim pentru recoltare.

• De la această plantă se foloseşte partea aeriană (Chelidonii herba) sau planta întreagă împreună cu rizomii şi rădăcinile (Chelidonii herba cum radicae).

• Extractele totale au şi efecte antibiotice pentru un număr mare de germeni patogeni.

• Planta este prezentă în multe produse farmaceutice (Nervocalm, Pasinal) şi numeroase preparate industriale (Hepatobil, Plavobil, Panchelidon, Cefacol, Chelidophit etc.) utilizate în special în disfuncţii biliare şi hepatice (U. Stănescu şi colab. 2004., citat de L.S. Muntean şi colab., 2007).

• F. Crăciun şi colab, 1976, evidenţiază şi efecte antitumorale de tip colchicinic.

• Recoltarea se face în faza de înflorire deplină, se uscă pe cale naturală, la umbră, în strat subţire şi se întoarce cu atenţie la 2-3 zile.

• Întreaga plantă este toxică şi nu se aplică pe plăgi deschise.