Lucrări decisive pentru culturile de câmp

Campania de înfiinţare a culturilor de primăvară este precedată de condiţionarea loturilor de seminţe, din care se ridică probe pentru a fi analizate de laboratoarele judeţene specializate.

• Curăţirea prealabilă (preliminară) a seminţelor s-a efectuat după recoltare, fiind astfel asigurate condiţii bune de păstrare.

În aceste zile trebuie definitivate curăţirea de bază pentru seminţele destinate însămânţărilor de primăvară şi aducerea lor la indicii prevăzuţi în standardele de stat. Această curăţire se realizează prin selectare, respectiv cu ajutorul curenţilor de aer, cu site şi trioare speciale.

• Curăţirea suplimentară sau specială este necesară pentru a elimina din loturi seminţele de in, de lucernă, trifoi, ghizdei, cuscută, şi se face cu ajutorul maşinilor electromagnetice.
Pentru semănatul de precizie se impune sortarea pe categorii de mărime, folosind gravitatorul.

În vederea stabilirii calităţilor seminţei pentru semănat, grăunţele trebuie analizate în laboratoarele judeţene, unde se determină: puritatea fizică, masa a o mie de boabe, facultatea şi energia germinativă, starea de sănătate ş.a.

Laboratoarele emit buletine care oferă datele necesare pentru a calcula cantitatea de sămânţă necesară la hectar. Sămânţa cuprinde în embrionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului sau hibridului, de care depinde răsărirea uniformă, rapidă şi cu plante viguroase.

Rotaţia culturilor - măsură eficientă şi deloc costisitoare

În aceste zile, fiecare se gândeşte la ce va semăna în această primăvară pe suprafeţele rămase libere din toamnă. Este firesc ca la baza deciziei să stea criteriul economic, adică alegerea speciei care-i va aduce cel mai mare profit posibil. Hotărârea nu-i uşor de luat deoarece trebuie să avem în vedere o multitudine de factori.

Dintre toate criteriile ce stau la baza alegerii culturii pentru o anumită suprafaţă de teren, unul singur este extrem de important, fără a ne costa măcar un leu, respectiv rotaţia culturilor: să alegem acele plante care să corespundă zonei şi să le cultivăm după premergătoare care lasă terenul curat de buruieni, neinfestat cu boli şi dăunători specifici ambelor culturi şi într-o bună stare de fertilitate.

În acest sens, vă facem câteva  recomandări pentru principalele culturi de câmp.
Porumbul nu se poate cultiva după sorg, iarbă de Sudan şi după alte plante mari consumatoare de apă.

Cultivat în monocultură este posibil să dea recolte bune, dar investiţiile cu îngrăşămintele sunt mai mari decât dacă este cultivat după cereale păioase sau alte plante premergătoare.

În caz de atac, în anul anterior, de Diabrotica virgifera virgifera, cultivarea în monocultură este inadmisibilă.

Floarea soarelui, principala plantă cultivată pentru producţia de ulei în ţara noastră, nu se poate cultiva după:

- soia, rapiţă şi fasole, inclusiv în culturi intercalate de fasole în porumb, din cauza atacului de putregai alb;
- cânepă şi tutun, din cauza atacului de lupoaie;
- cartofi şi in, atacate puternic de putregai cenuşiu;
- plante cu înrădăcinare adâncă şi consum mare de apă (lucernă, sfeclă, sorg, iarbă de Sudan);
- nu poate reveni pe acelaşi teren mai devreme de şase ani;

Soia şi fasolea sunt două plante contraindicate a fi cultivate după alte plante leguminoase sau după rapiţă şi floarea soarelui, din cauza bolilor comune cu aceste două specii.

Din scurta enumerare rezultă necesitatea de a acorda o mare atenţie rotaţiei culturilor, pentru ca plantaţia să fie eficientă, deoarece reprezintă o investiţie de inteligenţă şi nu de bani, dar care poate să aducă mulţi bani.

Starea de vegetaţie a culturilor de toamnă

Trebuie să fie în atenţie permanentă, deoarece de aceasta depind lucrările de îngrijire care se impun chiar şi în cursul iernii.

Perioadele calde din ultimele două luni ale anului trecut au favorizat dezvoltarea culturilor semănate târziu, care au reuşit să răsară, să se înrădăcineze şi să-şi formeze 1-3 frunze.

Culturile de grâu, orz şi triticale, semănate în perioada optimă, sunt bine înfrăţite, având 3-5 frunze şi 1-3 fraţi, şi sunt puternic înrădăcinate.

Starea de vegetaţie a rapiţei semănată la timp şi fertilizată înainte de semănat este îngrijorător de avansată şi, dacă în perioada următoare temperaturile vor scădea brusc, în lipsa stratului de zăpadă, apare pericolul de îngheţ pentru plantele care în zilele calde şi-au pierdut rezistenţa dobândită odată cu călirea lor treptată în perioada răcirii treptate a vremii.

În zonele cu soluri mai grele şi cu drenaj defectuos au apărut ochiuri mari de apă ce bălteşte, favorizând asfixierea plantelor. Am semnalat în revista noastră în ultimele două numere necesitatea identificării acestor suprafeţe şi luarea măsurilor care se impun pentru evacuarea imediată a apelor de pe culturi, indiferent de efortul pe care-l presupun aceste lucrări.

Eliberarea şi pregătirea terenului 

În decursul sezonului rece trebuie să valorificăm toate ferestrele bune de lucru pentru a elibera terenurile de resturile vegetale ale culturilor anterioare, pentru a efectua lucrările de bază ale solului şi pentru transportul în câmp şi împrăştierea amendamentelor cu calciu şi a gunoiului de grajd.

Pe suprafeţe mari de teren cocenii de porumb, tulpinile de floarea soarelui şi de sorg au rămas în câmp, constituind surse furajere sau păşune pentru turmele de oi şi un loc de refugiu pentru animalele sălbatice, dar şi spaţiu favorabil pentru înmulţirea dăunătorilor, care în cursul anului vor crea probleme nu doar pe solele respective, ci şi în vecinătate.

Folosiţi ferestrele bune ale vremii în care se poate ieşi în câmp pentru eliberarea terenului şi efectuarea arăturilor. Chiar dacă nu vor fi la fel de valoroase ca cele efectuate în toamnă, ele sunt totuşi importante pentru culturile care vor urma.

În ţara noastră, primăverile sunt secetoase şi cu vânturi care uscă pământul. Volumul de lucrări din primăvară este foarte mare şi toate trebuie efectuate rapid, pentru ca semănatul să se facă la timp şi cât mai bine.

De aceea, dar şi din multe alte considerente, trebuie să valorificăm timpul bun de lucru din ferestrele iernii, pentru a întoarce şi afâna solul prin arătură, acumulând în acest fel apa necesară viitoarelor culturi şi combătând eficient buruienile cu înmulţire vegetativă, bolile şi dăunătorii care iernează în sol.

Amendamentele cu calciu se achiziţionează de la combinatele de îngrăşăminte în toate lunile anului, însă ele trebuie aplicate imediat şi nu depozitate în grămezi în câmp. În plus, aceste îngrăşăminte conţin şi cantităţi mici de azot rezidual care poate fi valorificat de plantele deja răsărite sau de cele care vor răsări în urma semănăturilor din primăvară.

Cantităţile de gunoi de grajd disponibile sunt tot mai mici ca urmare a scăderii drastice a efectivelor de animale, mai cu seamă a bovinelor. Gunoiul existent trebuie folosit cât mai raţional: se administrează în culturile care-l valorifică cel mai bine (cartofi, sfeclă de zahăr, legume), în doze de 20-30 tone/ha şi se încorporează în sol.

În ciuda multitudinii de lucrări ce se efectuează în câmp, verificarea produselor depozitate, pentru a depista şi îndepărta la timp eventualele neajunsuri, rămâne la fel de importantă.

ELEMENTE DE EVALUAT LA ALEGEREA CULTURII

- ce a fost cultivat în anul anterior pe suprafaţa respectivă;
- ce lucrări ale solului s-au efectuat deja din toamnă;
- ce îngrăşăminte s-au aplicat plantei anterioare şi ce îngrăşăminte organice şi minerale s-au aplicat în toamnă, precum şi care sunt posibilităţile de aprovizionare cu îngrăşăminte pentru a fi aplicate înainte de semănat şi în vegetaţie;

- sistema de maşini disponibilă;
- gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de aprovizionare cu erbicide;
- ce boli şi dăunători s-au semnalat în anul anterior;
- care sunt posibilităţile de irigare a terenului etc.

ŞTIAŢI CĂ ...

Şofrănelul (Carthamus tinctorius)

• Conţine în achenele sale 37-42% ulei semisicativ, de bună calitate, dietetic, cu conţinut ridicat de acid linoleic (peste 74%), acid oleic (21%) şi acizi graşi saturaţi (3%);

• Turtele care rezultă după extragerea uleiului au valoare ridicată, conţinutul de proteină depăşind 35%;

• Florile sunt folosite în industria alimentară pentru colorarea aluaturilor, supelor, sucurilor, cât şi în industria textilă pentru vopsirea ţesăturilor;

• În cultură, specia valorifică foarte bine solurile mai sărace, erodate, dar şi pe cele slab sărăturate;

• Este o plantă rezistentă la secetă, care se poate cultiva acolo unde floarea soarelui nu dă rezultate decât în condiţii de irigare;

• Pentru producţii egale cu cele ale florii soarelui, investiţiile cu îngrăşămintele şi pesticidele sunt mult mai mici, reducându-se chiar şi la mai puţin de jumătate;

• În unele zone din Asia şi din America de Nord suprafaţa cultivată cu şofrănel depăşeşte un milion de hectare, cu producţii de 2000-3500 kg/ha în cultură neirigată şi peste 4000 kg/ha în cultură irigată.