Culturile de câmp în ultima lună de toamnă

Ploile căzute în octombrie, pe lângă efectul benefic de refacere a rezervei de apă a solului după o vară secetoasă, au încurcat semănatul grâului, astfel că începutul lunii noiembrie a găsit mulţi cultivatori cu sămânţa tratată, dar nu în pământ, ci în saci.

Buletinele meteorologice pentru zonele de câmpie şi cele colinare, menţionează pentru acest sfârşit de toamnă că temperaturile vor fi pozitive, grupate de mediile multianuale, dar cu umiditate mai mare.

Mai semănăm grâu?

Cunoscând particularităţilor biologice ale grâului privind cerinţele pentru germinaţie, răsărire şi buna parcurgere a perioadei de iarnă, respectiv un necesar pentru germinaţie de doar 1-2°C, acceptând că recolta va fi mai mică cu câteva sute de kilograme la hectar, între a rămâne cu sămânţă tratată în magazie şi a continua semănatul de-a lungul primei decade a lunii noiembrie, este de preferat semănatul.

Pe baza observaţiilor îndelungate privind data când plantele de grâu intră în "repaus de iarnă" (criptovegetaţie), în condiţiile ţării noastre, se menţionează perioadele 5-10 decembrie pentru Transilvania şi jumătatea de nord a Moldovei, 10-20 decembrie, în regiunile sudice şi vestice, şi a treia decadă a lunii pentru sud-estul Dobrogei.

Rezultă că, semănând încă în prima jumătate a lunii noiembrie, grâul poate să răsară şi să se înrădăcineze, până la intrarea în iarnă.

Având în vedere pierderile inerente din semănăturile întârziate, se impune a semăna o densitate mai mare de 600 boabe germinabile/m², la o adâncime de 3-5 cm. Din boabele neîncorporate bine în sol, vor răsări plante care vor fi distruse de îngheţ.

Pentru semănături târzii este bine să vă orientaţi spre soiurile create în staţiunile cele mai apropiate de zona în care vă aflaţi, acestea fiind cele mai adaptate condiţiilor climatice. În consecinţă, la aceste soiuri se vor produce cele mai mici pierderi, chiar şi în aceste condiţii vitrege.

Eliberarea terenurilor agricole

Eliberarea terenului de resturile culturilor recoltate târziu trebuie realizată fără întârziere, pentru a putea trece la fertilizarea acestor sole şi la efectuarea ogoarelor de toamnă.

Cele mai mari suprafeţe sunt cele ocupate cu coceni de porumb. În general, se poate aprecia că producţia de coceni reprezintă dublul producţiei de boabe. Deşi a fost un an puţin favorabil porumbului în majoritatea zonelor de cultură, încă avem pe câmp cantităţi mari de coceni care pot fi valorificaţi ca furaj, în industria celulozei sau la fabricarea panourilor aglomerate.

Fertilizarea suprafeţelor pentru culturile de primăvară

Fertilizarea cu fosfor şi încorporarea sub brazdă constituie o măsură obligatorie, pe toate suprafeţele destinate culturilor de primăvară.

Este bine de ştiut că solurile conţin cantităţi mai mici de fosfor, în raport cu procentul de azot sau potasiu. Mai mult decât atât, fosforul are tendinţa de a intra în reacţie cu constituienţii solului şi de a forma compuşi insolubili şi greu accesibili plantelor, fapt care obligă la aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor.

În ţara noastră, pe toate solurile, toate culturile necesită aplicarea de îngrăşăminte cu fosfor, în doze variabile, între 40 kg şi 120 kg P2O5/ha, în funcţie de conţinutul în fosfor mobil al solurilor, de exigenţele culturilor în raport cu recoltele scontate şi de capacitatea acestora de a utiliza fosfatul din sol.

Pentru o cât mai bună utilizare a fosforului din îngrăşământ, pe întreaga perioadă de vegetaţie a plantelor, este necesar să introducem îngrăşămintele cu fosfor în jumătatea inferioară a stratului arat, zonă în care se vor găsi majoritatea rădăcinilor.

Fertilizarea cu potasiu este deosebit de importantă pentru creşterea tuturor plantelor, potasiul fiind unul din elementele nutritive absorbite în cantităţi mari. Aprecierea îngrăşămintelor cu potasiu se poate face concomitent cu îngrăşămintele cu fosfor, anual sau o dată la 2-3 ani. Aplicarea prin împrăştiere uniformă pe toată suprafaţa este cea mai eficientă. Dozele care se aplică la culturile de câmp sunt cuprinse între 50-120 kg/ha substanţă activă.

Fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt sau fermentat, în doză de 20-30 t/ha, trebuie făcută prin împrăştiere uniformă, pe întreaga suprafaţă.

Conţinutul ridicat de azot din gunoi (0,30%- 0,60%), de fosfor (0,18%-0,50%), de potasiu (0,10%-0,30%), de calciu (0,05%-0,40%), de magneziu (0,10%-0,15%), determină importanţa acestui îngrăşământ pentru toate tipurile de sol din ţară, considerent pentru care, în repetate rânduri, insistăm să-l aveţi în atenţia preocupărilor, astfel ca toate cantităţile rezultate din ferme şi gospodăriile familiale, să fie valorificate.

Aplicarea sub brazdă a amendamentelor cu calciu pe solurile acide pentru corectarea reacţiei acestora a fost discutată în numărul din luna octombrie a.c. al revistei.

Efectuarea ogoarelor pentru primăvară

Ogoarele pentru culturile de primăvară se realizează la adâncimi de 20-30 cm, în funcţie de tipul de sol, cantitatea de resturi organice care trebuie încorporată şi planta pentru care se execută. După arat, solul rămâne mai afânat cu 20-30%, este aerisit, în locul gazelor vătămătoare microorganismelor, pătrunde aer proaspăt. În solul afânat, apa pătrunde uşor şi se păstrează, urmând a fi folosită de planta care se va cultiva la primăvară.

Prin arat, se introduce pe fundul brazdei solul fără structură şi se aduce la suprafaţă sol structurat şi sărurile care au fost levigate.

Arăturile efectuate la 20-25 cm, contribuie şi la combaterea rozătoarelor, care îşi au cuiburile la 15-25 cm. Ogoarele asigură, de asemenea, distrugerea sporilor de ciuperci şi bacterii, distrugerea buruienilor cu înmulţire vegetativă şi creează posibilitatea intrării în câmp mai devreme în primăvară.

NU UITAŢI!

• efectuaţi controlul produselor depozitate la baza vracului şi în zonele de contact ale acestora cu pereţii depozitelor;
• faceţi controlul silozurilor de cartofi;
• este important controlul culturilor de grâu, orz, orzoaică, secară, triticale, rapiţă sub aspectul uniformităţii răsăririi, eliminării prin reînsămânţare a greşurilor şi sub aspect fitosanitar;
• executaţi rigole de scurgere a apei de pe culturi acolo unde situaţia o impune.

ŞTIAŢI CĂ...

• Trecerea embrionului din bobul de grâu de la viaţa latentă la viaţa activă se face pe seama substanţelor de rezervă (zaharuri, grăsimi, substanţe proteice), când absoarbe apă la 50% din greutatea uscată şi temperatura este mai mare de 1°C.

• Nodul de înfrăţire al cerealelor reprezintă, în realitate, mai multe noduri apropiate între ele, fapt care dă impresia că fraţii pornesc din acelaşi loc.

• În perioada răsăririi şi până în primăvară, rol determinat au cele 3-5 rădăcini embrionare şi, în mai mică măsură, rădăcinile coronare formate din nodul de înfrăţire.

• Soiurile actuale de grâu de toamnă îşi formează 1,5-2 fraţi, mai rar 3 sau mai mulţi.

• Înfrăţirea plantelor de grâu se desfăşoară până când temperatura scade sub 5°C.

• Plantele înfrăţite din toamnă rezistă mai bine la iernare, sunt mai bine înrădăcinate, conţin mai multe zaharuri şi substanţe proteice şi au o cantitate mai mică de apă.

• Pentru buna parcurgere a iernii, plantele de grâu au nevoie de 45-50 de zile de la data răsăririi şi până la scăderea temperaturii sub 5°C.

• Plantele de grâu continuă absorbţia azotului şi la temperaturi sub 5°C şi chiar la 0°C.

• Rezistenţa la temperaturi scăzute a plantelor de grâu bine călite este până la -15, -18°C, la nivelul nodului de înfrăţire.

Articol publicat în revista Ferma nr. 10(54)/2007