Culturile de câmp în perioada lunilor fierbinţi şi rodnice ale verii

Finalizarea recoltatului la grâu reprezintă cea mai importantă lucrare din această perioadă, deoarece majoritatea fermierilor îşi pun mari speranţe în rezultatele finale ale acesteia. Ploile din ultima vreme, căzute pe mari suprafeţe din numeroase zone ale ţării, pot ridica multe probleme, cum sunt: căderea lanurilor, încolţirea boabelor în spic la soiurile cu repaus germinativ scurt, diminuarea calităţii boabelor şi altele.

Toate acestea pot fi prevenite prin folosirea chibzuită a timpului şi a forţei mecanice de care dispunem.
Recolta care se conturează va fi bună, însă fără a se ridica la niveluri pe care le vehiculează presa, în urma unor informaţii primite de la persoane, nu rău intenţionate, ci doar mai puţin informate.
Închei recomandările la grâu cu o atenţionare: aveţi grijă cui şi cu cât vindeţi rodul muncii voastre de un an.

Recoltarea ovăzului este mai dificilă decât cea a grâului, deoarece specia are coacerea mai puţin uniformă, deci şi pericolul de scuturare a boabelor este mai mare. Din acest considerent alegerea momentului recoltării trebuie făcută cu multă grijă, corelat cu metoda de recoltare.

Recoltarea cu combina se face când boabele din partea superioară a paniculului au ajuns la maturitatea deplină. La momentul recoltării, nodurile tulpinii sunt încă verzi, deci nu pot fi balotate decât după câteva zile, în caz contrar mucegăiesc în balot.

Eliberarea terenului şi lucrările solului

Lucrările solului sunt verigi tehnologice importante. Efectuarea lor la timp şi în condiţii bune determină în mare măsură calitatea şi cantitatea recoltei din anul care vine.
Lucrările solului pot fi efectuate în două variante tehnologice: cu răsturnarea brazdei sau fără răsturnarea brazdei.

• Sistemul cu răsturnarea brazdei aparţine tehnologiei convenţionale, respectiv efectuarea arăturii de vară după metoda clasică:

- cu plugul ce are ca organe active brăzdarul şi cormana;
- cu plugul cu scormonitor pe solurile cu hardpan;
- cu plugul cu antetrupiţă pe solurile foarte îmburuienate şi cele înţelenite;
- cu plugul cu antecormană pentru o mai bună încorporare a resturilor vegetale;
- cu plugul cu discuri pe solurile nisipoase, pietroase, cu resturi de rădăcini etc..

• Lucrarea solului fără întoarcerea brazdei este o măsură prin care protejăm solul şi îi refacem potenţialul productiv. Această lucrare este indicată pentru următoarele condiţii:

- în zonele cu soluri sărăturate sau cu tendinţă de sărăturare, care în ţara noastră depăşesc un milion de hectare şi la care stratul de săruri este aproape de suprafaţă;
- în zonele colinare, cu soluri în pantă, pentru a preveni scurgerile de sol în urma precipitaţiilor şi înmagazinarea apei;
- în zonele cu soluri nisipoase în diferite grade de mobilitate, pentru a menţine miriştea neîncorporată şi pentru a proteja respectivele soluri;
- pentru pregătirea superficială a patului germinativ pe terenurile lucrate, dar tasate de ploi.

Această lucrare se poate efectua cu cizelul, paraplowul, grapa rotativă, cultivatorul cu organe active tip săgeată şi folosit în consecinţă ca cizel.

Astfel, se reduce tasarea solului ca urmare a unui număr mai mic de treceri, se asigură o bună înmagazinare a apei în sol şi se menţine structura acestuia.

Sub aspect economic, se micşorează costurile de producţie, deci se vor obţine produse mai ieftine realizate cu consum redus de combustibil, ştiut fiind faptul că lucrările solului consumă 25-40 la sută din totalul energiei folosite pentru o cultură agricolă.

În cadrul aplicării sistemului de lucru fără întoarcerea brazdei, arătura cu întoarcerea brazdei este necesară numai o dată la 3-5 ani.
Alegerea uneia dintre cele două metode de lucru depinde de structura solului, de  regimul aerohidric şi de starea lui de fertilitate.

Din datele existente, într-un sol arat şi unul lucrat fără răsturnarea brazdei nu sunt mari diferenţe referitoare la conţinutul de apă din profilul 0-150 cm.

Aplicarea îngrăşămintelor

Îngrăşămintele cu fosfor şi cele cu potasiu sunt bine valorificate de toate culturile, dacă sunt introduse sub brazdă, datorită solubilităţii reduse a acestora.

În ultimii ani, mulţi fermieri au fertilizat culturile unilateral cu îngrăşăminte cu azot sau cu îngrăşăminte complexe cu raport de 2:1:1 şi 3:1:1 în favoarea azotului, determinând dezechilibre de nutriţie a plantelor.

De aceea, este necesar să aplicăm, în funcţie de tipul de sol şi de cultura care urmează, între 60 şi 120 kg/ha fosfor s.a. şi 60-100 kg/ha potasiu s.a..

Dacă în anul anterior s-a aplicat gunoi de grajd, doza de potasiu se reduce la jumătate, iar dacă îngrăşământul organic se aplică în acest an, se poate renunţa la fertilizarea cu potasiu, rămânând obligatorie aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor. Reamintim un lucru cunoscut: în prezenţa fosforului, îngrăşămintele cu azot sunt mai bine valorificate, plantele au o rezistenţă mai bună la secetă, ger, boli, cădere, frângere, iar boabele sunt de calitate superioară.

Încorporarea în sol a gunoiului de grajd în doză de 20-30 t/ha este benefică pentru majoritatea culturilor, pe toate tipurile de sol.

În zonele colinare cu soluri acide, corectarea reacţiei prin încorporarea sub arătură a 2-4 t/ha amendamente cu calciu însănătoşeşte solurile bolnave iar beneficiile pe care le aduce se vor resimţi timp de 2-3 ani.

Semănatul meiului în cultură succesivă

Meiul pentru boabe se poate semăna până la mijlocul lunii iulie în toate zonele de câmpie şi numai în prima decadă a lunii în zonele colinare.

Terenul se pregăteşte printr-o arătură superficială sau numai cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colţi. Fertilizarea se face doar cu azot, în doză de 50-80 kg/ha.

Se seamănă o cantitate de 25 kg/ha sămânţă, la o distanţă între rânduri de 12,5 cm şi la adâncimea de 1,5-2 cm.
După semănat este necesară tăvălugirea terenului pentru a grăbi răsărirea plantelor.

Lucrări de îngrijire a culturilor succesive

Condiţiile climatice de la începutul verii au fost favorabile înfiinţării culturilor succesive, răsăririi optime a plantelor şi realizării desimilor dorite. În prezent, se impune efectuarea la timp a lucrărilor de îngrijire, respectiv aplicarea udărilor la timp, în perimetrele irigate, fertilizarea, combaterea eficientă a buruienilor şi multă atenţie la prevenirea eventualelor necazuri produse de boli şi dăunători.

Dacă toate lucrările vor fi efectuate cu aceeaşi atenţie care se acordă plantelor ce se cultivă în ogor propriu, culturile succesive vor aduce profit cultivatorilor.

ŞTIAŢI CĂ ...

• din totalul substanţelor organice din sol, circa 1-2% sunt degradate şi mineralizate în fiecare an;
• în solurile nisipoase şi nisipo-lutoase degradarea materiei organice este mai rapidă, cantitatea de humus degradată anual este de 2-3%, în raport cu cea iniţială;
• în solurile argiloase mai reci şi mai puţin aerate, descompunerea este mai lentă, doar 1-1,5% humus;

• într-un sol cu 2% humus, pe adâncimea stratului arabil de 0-25 cm, pe un sol nisipos se pierd anual 1200-1300 kg/ha humus, iar pe solurile argiloase - 900 kg/ha humus;
• prin lucrările mecanice ale solului şi prin irigare, pierderile de materie organică sunt mai mari;
• încorporarea, an de an, în sol a unei cantităţi cât mai mari de materie organică - gunoi de grajd, îngrăşăminte verzi, resturi vegetale - şi asigurarea celor mai adecvate măsuri agropedoameliorative pentru refacerea humusului este o datorie faţă de generaţiile viitoare.