Ceasul bun de lucru pentru cultura mare

În urma precipitaţiilor bogate, rezerva de apă din sol s-a refăcut în toate zonele ţării, însă pe suprafeţe însemnate de teren a apărut fenomenul de băltire, atât la culturile semănate în toamnă, cât şi pe terenurile nearate, îngreunând mult lucrările care ar fi trebuit să fie terminate până acum.

Prognoza pentru perioada următoare anunţă temperaturi ce depăşesc valorile normale specifice fiecărei zone, ceea ce ne obligă să valorificăm fiecare oră bună de lucru, orice întârziere însemnând diminuarea recoltelor viitoare.

Înfiinţarea culturii de floarea soarelui

Floarea soarelui nu se seamănă în arătura de primăvară şi nu poate reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4-6 ani.

Patul germinativ se pregăteşte după zvântarea solului, folosind combinatorul pe suprafeţele arate în vară şi grapa cu discuri uşoare în agregat cu grape cu colţi, urmată de combinator, pe terenurile arate toamna.

• Fertilizarea. Având în vedere raportul nefavorabil între greutatea seminţelor şi producţia secundară, precum şi sensibilitatea culturii la atacul de Phomopsis (boală de debilitare şi uscare a plantelor), raportul NPK la fertilizare trebuie să fie de 1:2:2 sau chiar de 1:3:3.
Fertilizarea localizată (starter) cu 5-6 kg azot şi 10-15 kg fosfor, de-a lungul rândurilor, lateral la 4-5 cm şi la o adâncime mai mare decât cea a seminţelor, asigură sporuri mari de recoltă.

• Tratamente. Vă recomandăm să folosiţi numai seminţe mari, cu masa a o mie de boabe de peste 80 grame, tratate împotriva bolilor şi a dăunătorilor, astfel planta va răsări uniform şi se va dezvolta în condiţii bune.

Sămânţa (netratată) trebuie tratată împotriva putregaiului alb şi cenuşiu cu unul din următoarele produse: Metoben 70 (2 kg/t), Ronilan 50 WP (2 kg/t), Rowral PU 50%(2 kg/t), Sumilex 50 WP (1 kg/t), iar pentru mană se foloseşte Apron 35 SD.

Perioada optimă pentru semănat este atunci când în sol se înregistrează temperatura de 7ºC, ceea ce înseamnă că trebuie să ne grăbim, să încheiem semănatul până la jumătatea lunii aprilie.

• Semănatul. Densitatea optimă în cultura neirigată este cuprinsă între 40 şi 50 mii plante/ha, iar în cultură irigată, între 45 şi 55 mii plante recoltabile la hectar. Numărul de boabe germinabile care se seamănă se suplimentează cu cinci-şase mii la ha. Cantitatea de sămânţă variază între 3,5 şi 5,0 kg/ha.
Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 5-6 cm pe solurile grele şi 6-8 cm pe cele uşoare.

Semănatul porumbului

• Alegerea hibrizilor. În ţara noastră se cultivă peste o sută de hibrizi de porumb, care, în funcţie de perioada de vegetaţie, se împart în: foarte timpurii (necesită o sumă a temperaturilor medii de 800-1000 ºC de la răsărit la maturitate); timpurii (1001-1200ºC); semitimpurii (1201-1400ºC); semitârzii (1401-º) şi târzii (1501-1650ºC).

Alegerea hibrizilor este dificilă, din cauza varietăţii mari a acestora. Important este ca fiecare cultivator să semene doi-patru hibrizi cu diferite perioade de vegetaţie şi să se asigure, în primul rând, că hibridul ales va ajunge la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă.

• Fertilizarea. Doza totală de îngrăşăminte pentru întreaga perioadă de vegetaţie se calculează astfel: 24 kg azot pentru fiecare tonă de boabe planificată pentru recoltare, la producţii de până la 5 t/ha; 22 kg azot/t la producţii între 5 şi 10 t/ha şi 20 kg azot /t la producţii de peste10 t/ha.

Doza calculată se reduce: cu 20-50 kg/ha, dacă porumbul urmează după leguminoase, cu 2 kg azot pentru fiecare tonă de gunoi aplicat direct porumbului şi cu 1 kg azot, când aplicarea gunoiului s-a făcut la planta premergătoare. În cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor doza se mai reduce cu încă 20-30 kg azot.

Cantitatea de îngrăşăminte se suplimentează cu 20-25 kg/ha azot când porumbul se cultivă în al treilea an de monocultură şi când porumbul urmează după floarea soarelui sau după cartofi târzii.
În acest an, având în vedere precipitaţiile bogate din perioada toamnă-iarnă, doza calculată va avea în plus încă 20 kg/ha.

Pe solurile normale se aplică 9 kg fosfor pentru fiecare tonă de boabe estimată la producţie. Pe solurile sărace, doza de fosfor calculată se suplimentează cu 15-20 kg. Doza se reduce cu 1 kg fosfor pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat direct porumbului, sau cu 0,5 kg fosfor pentru fiecare tonă de gunoi aplicată plantei premergătoare.

Înainte de semănat, jumătate din aceste doze se poate aplica în momentul pregătirii patului germinativ, de preferat sub formă de îngrăşăminte complexe.

Patul germinativ este bine pregătit atunci când solul este mărunţit până la adâncimea de 6 cm şi când substratul (partea inferioară a patului germinativ) este bine „aşezat”, pentru a favoriza ascensiunea apei la bobul de sămânţă.

Semănatul începe când temperatura solului ajunge la 8ºC, respectiv în intervalul 1-20 aprilie în zona de câmpie şi între 15 şi 30 aprilie în zonele mai răcoroase.

• Densitatea plantelor este factorul tehnologic de bază pentru obţinerea unor recolte mari. La densităţi prea mari, frunzele inferioare ajung la un randament fotosintetic scăzut, în lan se accentuează protandria (apariţia polenului înaintea mătăsii).

La stabilirea densităţii trebuie să se ţină seama de hibridul cultivat, de umiditatea şi de fertilitatea solului. Densitatea pentru hibrizii cultivaţi în prezent în ţară este prezentată în tabel.
Cantitatea de sămânţă necesară la hectar este de 15-30 kg, dar pentru o densitate mai bună, se poate mări cu 10-15%.

Distanţa între rânduri este de 70 cm în cultură neirigată şi în culturile irigate prin aspersiune şi de 80 cm pe terenurile irigate prin brazdă.
Adâncimea de semănat este de 5-6 cm pe solurile grele şi 6-8 cm pe cele uşoare.

Înfiinţarea culturii  de soia

Soia nu se poate semăna în arătura de primăvară şi nu se cultivă după alte leguminoase şi nici după floarea soarelui şi rapiţă, deoarece au boli comune.

Dacă nu s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor în toamnă, la pregătirea terenului se administrează îngrăşăminte complexe. Doza de azot care revine nu trebuie să depăşească 30 kg/ha, deoarece azotul inhibă activitatea bacteriilor simbiotice.
Patul germinativ trebuie să fie bine nivelat, deoarece păstăile au inserţie joasă, fapt care îngreunează recoltarea.

Epoca de semănat este când temperatura în sol, la adâncimea de semănat, este de
7-8ºC, ceea ce corespunde calendaristic cu primele două decade ale lunii, în zonele din sudul şi vestul ţării, şi cu ultima decadă, în zonele nordice.

Densitatea de semănat este de 50-55 seminţe germinabile/mp în culturile irigate şi 45-50 seminţe germinabile/mp în plantaţiile neirigate.
Cantitatea de sămânţă este de 70-100 kg/ha.

Semănatul se face în rânduri echidistante la 50 cm sau în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm, la o distanţă de 60 cm între benzi. Adâncimea de semănat este de 2-4 cm.

Tratarea seminţelor de soia înainte de semănat cu preparatul bacterian Nitragin, 4 doze la cantitatea de sămânţă pentru un hectar, va reduce cheltuielile cu îngrăşăminte cu azot, asigură sporuri de recoltă de 12-15%, iar după recoltarea soiei solul rămâne bogat în azot pentru plantele care urmează în cultură.

ALTE LUCRĂRI DE PRIMĂVARĂ

• Fertilizarea cerealelor de toamnă cu azot este o lucrare obligatorie, starea de
vegetaţie a culturilor fiind slabă din cauza iernii prea lungi. Despre dozele şi tipul de îngrăşământ care se aplică am scris în numerele din lunile februarie şi martie ale revistei Ferma.

• Combaterea buruienilor pe cale chimică din culturile de cereale de toamnă este o lucrare de mare necesitate, lucrare prezentată în ediţia anterioară;

• Nu uitaţi de controlul fitosanitar al culturilor, deoarece odată cu încălzirea vremii se intensifică atacul bolilor şi al dăunătorilor.

ŞTIAŢI CĂ ... 

Începând din anul 1995, în judeţele din vestul ţării a pătruns un nou dăunător deosebit de păgubitor pentru porumb, numit viermele vestic al rădăcinilor de porumb Diabrotica virgifera virgifera, descoperit în SUA, care a ajuns iniţial în Serbia, de unde s-a răspândit în Ungaria şi în România.

Despre acest dăunător vă facem cunoscute următoarele aspecte:

- adulţii masculi şi femeli au o lungime a corpului de 4-7 mm, sunt de culoare galbenă până la verde, cu benzi negre în lungul aripilor;
- ouăle sunt de culoare galben-pal şi au circa 0,5 mm lungime;

- larvele sunt subţiri, albe, de circa 13 mm, cu capul negricios;
- pupa este albă, fină;

- are o singură generaţie pe an, iernează sub formă de ou, iar ecloziunea larvelor începe în mai şi se încheie în iunie;
- larvele atacă rădăcinile a 22 specii de plante, dar cele mai mari pagube le produce la porumb.

Cea mai importantă măsură de prevenire a atacului cu Diabrotica virgifera virgifera este rotaţia culturilor.

Tabel: DENSITATEA PLANTELOR