Calendarul lucrărilor agricole pentru lunile de toamnă

Recoltarea şi păstrarea porumbului

Maturitatea deplină la porumb reprezintă momentul când în bob se acumulează cea mai mare cantitate de substanţă uscată. Se realizează după circa două luni de la uscarea stigmatelor (mătăsii).

În prezent există hibrizi care au la maturitate frunzele verzi şi tulpină suculentă, iar la alţi hibrizi frunzele şi tulpina sunt deja uscate în această fază, deci uscarea plantelor nu mai reprezintă un criteriu de apreciere a maturităţii boabelor.

Recoltarea poate să înceapă când umiditatea boabelor a ajuns la 30-32%. Momentul recoltării depinde de metoda de recoltare şi de modul de păstrare.

Recoltarea în boabe cu combina, se realizează în bune condiţii la o umiditate de 25%. Poate să înceapă de la umiditatea de 28% şi trebuie încheiată când umiditatea a scăzut la 21%. În acest caz după recoltare se impune uscarea boabelor.

Când recoltarea se execută în ştiuleţi şi păstrarea se face în ştiuleţi poate să înceapă de la umiditatea de 30-32%.

Cea mai răspândită metodă este recoltarea cu combina sau culegătoare de ştiuleţi depănuşaţi. Utilajele bine reglate trebuie să asigure o depănuşare de peste 95%, procentul de vătămare a ştiuleţilor să fie sub 3% şi pierderile de boabe să nu depăşească 2-2,5%.

La recoltarea cu combina în boabe pierderile trebuie să fie sub 2,5%.
Producţia de tulpini reprezintă 50-60% din producţia de boabe. Randamentul de boabe este variabil între 75-83%.

Tulpinile pot fi folosite în furajarea bovinelor şi ovinelor, ca atare sau însilozate, sau pot fi tocate şi încorporate în sol prin arătură.

Păstrarea în ştiuleţi în pătule, este cu atât mai reuşită cu cât ştiuleţii sunt lipsiţi de mătase, pănuşi sau frunze. Pentru păstrarea în boabe, imediat după recoltare, trebuie să reducem umiditatea boabelor până la umiditatea de 14-15%.

Evaluarea recoltei, recoltarea şi păstrarea porumbului

Din cele 5 milioane de hectare cultivate cu cereale în ţara noastră, porumbul deţine circa 2,8 milioane hectare. Din cifrele prezentate rezultă volumul mare de lucru şi transport pe care-l solicită. Pentru fiecare cultivator chibzuit se impune a face un calcul asupra recoltei pe care o va obţine, pentru a-şi pregăti spaţiile de depozitare.

Pentru aceasta se aleg 5 puncte în parcela cu porumb, cât mai reprezentative sub aspectul uniformităţii lanului. În fiecare punct, pe lungimi de 10 metri de când se recoltează toţi ştiuleţii se cântăresc, se face media celor cinci puncte se raportează la m2 şi apoi la ha şi respectiv suprafaţa totală de recoltat. Dacă se doreşte producţia de boabe se procedează la fel, ştiuleţii recoltaţi se curăţă de boabe, se cântăresc boabele. Din greutatea boabelor se fac scăzămintele de umiditate.

Recoltarea sfeclei de zahăr

Recoltarea începe când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul cel mai ridicat de zahăr, ceea ce corespunde calendaristic cu sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

Momentul recoltării se recunoaşte prin reducerea numărului de frunze, culoarea acestuia este verde - deschis, iar ritmul de formare de noi frunze e lent. Pentru a preveni pierderea turgescenţei, zilnic se recoltează numai cantităţile care pot fi decoletate în 24 de ore. Transportul la fabricile de prelucrare trebuie organizat în paralel cu recoltarea, depozitarea în grămezi pe câmp conducând la mari pierderi în greutate.

Pregătirea patului germinativ pentru culturile de toamnă

Se face după premergătoare timpurii, dacă terenul a fost arat deja încă din vară se face în preajma semănatului, cu combinatorul sau grapa cu discuri în agregat cu grape reglabile şi lamă nivelatoare, perpendicular pe direcţia de semănat.

După premergătoare târzii, înainte de arat terenul se discuie, pentru mărunţirea resturilor vegetale.
Arătura se execută la adâncimi mici 18-20-22 cm, urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale, fără a scoate bulgări. Important de reţinut este faptul că pentru culturile de toamnă nu adâncimea arăturii prezintă importanţă ci calitatea acesteia.

Pe terenurile bine lucrate la culturile anterioare sau dacă solul este prea uscat, arătura poate fi înlocuită prin două sau trei lucrări cu grapa cu discuri grea, care permit mobilizarea solului până la 12-15 cm adâncime, concomitent realizându-se şi încorporarea îngrăşămintelor.

Ataşarea de plug a grapei stelate determină nivelare şi mărunţirea arăturii. După plante care părăsesc terenul în toamnă şi lasă o cantitate mare de resturi vegetale, discuitul înainte de arat, perpendicular pe direcţia rândurilor plantei premergătoare, este o lucrare care contribuie la efectuarea unei arături de calitate.

Îngrăşămintele cu fosfor cât şi cele cu potasiu sunt bine valorificate de culturile de toamnă dacă sunt introduse sub brazdă, odată cu executarea arăturilor. Având în vedere că cei mai mulţi cultivatori, în ultimii ani nu mai au aplicat îngrăşăminte cu fosfor este necesar să asigurăm, pentru obţinerea unor recolte normale în anul viitor, doze de 60-80 kg fosfor (300-400 kg superfosfat) şi respectiv 40-100 kg potasiu (100-250 kg sare potasică).

Pe terenurile umede unde s-a aplicat la porumb sau direct pentru grâu gunoi de grajd, doza de potasiu se poate reduce la numai circa 40 kg.

Aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu va asigura o mai bună valorificare a îngrăşămintelor cu azot şi măresc rezistenţa la ger, secetă, cădere şi boli a grâului.

Date utile pentru cultivatori

Observaţii:

• Pentru toate cerealele de toamnă cele mai bune premergătoare sunt plantele care au părăsit terenul vara devreme.

• După plantele care părăsesc terenul târziu, între data aratului şi cea a semănatului este necesar să treacă circa 10 zile pentru aşezarea arăturii.

• Limita inferioară a densităţii se aplică la soiurile cu capacitate bună de înfrăţire, când semănatul se face în perioada bună de semănat şi în teren bine mărunţit. Dacă una din aceste condiţii nu este îndeplinită, se impune mărirea densităţii.

Semănatul cu cărări tehnologice - la cerealele care se seamănă la 12,5 cm se realizează prin închiderea la semănat a unuia sau două tuburi, în dreptul roţilor tractorului în funcţie de lăţimea cauciucurilor tractorului şi a maşinilor care se vor folosi în vegetaţie pentru efectuarea tratamentelor. Distanţa între cărări fiind determinată de lăţimea de lucru a maşinilor cu care se fac tratamentele în vegetaţie (9-12 m).

Avantajele semănatului cu cărări sunt:

• tractorul intră în cultură numai pe cărări, fără a distruge plantele;
• nu mai este necesară jalonarea tractoarelor la fertilizat, erbicidat, combaterea bolilor şi dăunătorilor etc.;
• se asigură o repartizare mai uniformă a îngrăşămintelor şi pesticidelor evitându-se zonele neacoperite cât şi cele supradozate;
• pe cărări se întind aripile de ploaie;
• pierderea de 4-5% din suprafaţă este compensată de producţia mai mare a rândurilor de lângă cărări care beneficiază de mai multă lumină şi un spaţiu de nutriţie mai mare.

PENTRU O RECOLTĂ BOGATĂ...

• Folosiţi la semănat numai sămânţă din soiurile zonate, de preferat soiurile create la staţiunile de cercetare cele mai apropiate, deoarece acestea sunt cele mai adaptate la condiţiile de climă şi pot rezista mai uşor la condiţiile de stres (ger - secetă) care pot să apară.

• Respectaţi cu stricteţe tratarea seminţelor împotriva bolilor şi a dăunătorilor. Cheltuielile cu substanţele necesare tratamentelor se întorc înzecit. În caz contrar, toate celelalte investiţii pot fi zadarnice.

• Respectaţi perioadele se semănat şi densităţile menţionate.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004