A venit vremea bilanţului pentru cultura mare

Uitându-ne în hambar, înţelegem mai uşor de ce nu-i atât de plin pe cât a fost efortul nostru în a ne cultiva pământul şi de ce nu am pus deoparte prea mulţi bani pentru începutul de an. Şi totuşi, speranţele renasc şi, ca în fiecare an, agricultorii nu se dau bătuţi în efortul lor de a pune pe masa tuturor hrana cea de toate zilele.

La culturile de câmp, când temperatura a scăzut sub 5°C putem fi siguri că plantele au adormit şi creşterea a încetat, dar cultivatorul trebuie să vegheze parcelele.

Controlul culturilor de toamnă 

Verificarea culturilor în perioada de iarnă este o măsură obligatorie pentru fiecare agricultor. La fel şi eliminarea apei de pe terenurile mai joase, dacă nu s-au efectuat rigole imediat după semănat.

Atenţie deosebită acordăm culturilor semănate devreme, la sfârşitul lunii august şi pe parcursul lunii septembrie, unde din cauza zilelor calde din noiembrie, culturile au intrat în iarnă cu o stare de vegetaţie prea avansată, având rezistenţă mică la iernare şi fiind în pericol de îngheţ, dar şi de asfixiere sub zăpadă în cazul în care vom avea ninsori abundente.

În cazul culturilor semănate târziu, în luna noiembrie, plantele abia răsărite sau în curs de răsărire sunt slab înrădăcinate şi cu rezistenţă mică la ger.

În funcţie de mersul vremii şi cunoscând starea culturilor putem alege cele mai potrivite măsuri. Astfel, dacă la suprafaţa zăpezii se formează crustă de gheaţă trebuie să intervenim pentru spargerea acesteia cu mijloace mecanice precum tăvălugi inelari, câmpuri de grape grele etc. sau prin trecere cu animalele, pe suprafeţe mici.

Controlul culturilor de toamnă pe parcursul iernii se face recoltând monoliţi de sol de 30 cm lungime, 30 cm lăţime şi 20 cm adâncime, care să cuprindă două rânduri de plante. Lădiţele cu monoliţi se introduc în camere neîncălzite 2-3 zile, apoi se pun în camere la temperatura de 20°C şi după 12 zile se stabileşte procentul plantelor îngheţate.

Aplicarea amendamentelor cu calciu

În zonele colinare, cu soluri acide, amendamentele cu calciu sunt obligatorii pentru sănătatea plantelor, deoarece numai pe solurile cu reacţie corectată, pH între 6 şi 7, plantele îşi formează un sistem radicular puternic, care să asigure necesarul de elemente nutritive şi de apă.

Limitele valorilor pH-ului între care cresc şi se dezvoltă principalele culturi de primăvară sunt: porumb 6,5-7 ; trifoi 6,5-7,4; lucernă 7-8; cartof şi ovăz 5,3-6,4 etc.

Pentru corectarea reacţiei solului se pot folosi materiale precum: carbonat de calciu (piatra de var fin măcinată), hidroxid de calciu (var stins), oxid de calciu (var nestins), spuma de defecare de la fabricile de zahăr, zgura de furnal, tuful calcaros; reziduurile de la fabricile de îngrăşăminte chimice etc.

Acestea se aplică foarte bine mărunţite şi în cantitate de 3-5 tone la hectar, sub arătura de bază. Efectul amendamentelor este de lungă durată (6-8 ani), deci cheltuielile efectuate se amortizează rapid, iar beneficiile sunt mari.

Aplicarea îngrăşămintelor organice

Măsura este necesară pentru toate culturile şi pe toate tipurile de sol. Aici trebuie să ţinem cont de anumite particularităţi cum sunt calitatea gunoiului, tipul de sol, planta pentru care se administrează etc.

În ferestrele bune de lucru din sezonul rece agricultorul trebuie să-şi are ogorul şi să-l fertilizeze aşa cum trebuie cu gunoi. Şi nu uitaţi, decât să aplicaţi 30-40 tone îngrăşământ organic la hectar, câştigaţi mai mult împărţind cantitatea în două şi distribuind-o la două hectare. Aşa, sporul de recoltă obţinut prin însumare va fi mai mare.

Verificarea produselor depozitate

Controlul produselor depozitate sub formă de boabe în vrac sau în saci, precum şi al celor cu un conţinut de umiditate ridicat - cartofi, sfeclă - sau al făinii şi uruielilor se face în permanenţă.

Produsele se verifică pe toată grosimea vracului până la pardoseală, pentru a depista eventualele cuiburi calde, de unde degradarea produsului se poate extinde rapid. În astfel de situaţii, produsul trebuie mişcat prin lopătare, pe benzi transportoare sau prin alte mijloace, până la răcire.

Dacă se constată prezenţa gărgăriţelor, a moliilor sau a altor dăunători, nu aşteptaţi extinderea atacului, deoarece va fi mai greu de controlat.

Combaterea dăunătorilor se va face cu respectarea strictă a regulilor de protecţia muncii şi a tehnicilor specifice de aplicare.

Nu treceţi cu vederea atacul rozătoarelor, care, pe lângă consumul direct de produse, va afecta şi calitatea acestora, prin excrementele şi părul lăsat în masa produsului.

La depozitele de cartofi, temperatura de păstrare este de 3-5°C, iar umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 85-93%. În depozite trebuie să fie întuneric, deoarece la lumină cartofii se înverzesc, devenind amari şi neutilizabili.

Păstrarea făinii este mai dificilă decât în cazul seminţelor. La o temperatură optimă (peste 20°C), o umiditate a aerului scăzută şi o bună aeraţie, făina proaspătă va suferi procese ce-i îmbunătăţesc culoarea şi însuşirile de panificaţie. Astfel, culoarea albă a făinii se intensifică şi sporeşte calitatea glutenului, proces denumit maturarea făinii.

În schimb, păstrarea făinii timp îndelungat la temperaturi pozitive duce la supramaturarea acesteia, ceea ce înrăutăţeşte însuşirile glutenului şi micşorează randamentul volumetric al pâinii. Gustul făinii devine amărui în urma descompunerii şi oxidării grăsimii provenite în principal din embrionii seminţelor.
Şi în cazul făinii aflate în păstrare trebuie să verificăm infestarea cu dăunători.

În final, vă doresc Sărbători Fericite şi anul care vine să vă aducă multă sănătate, vreme bună şi recolte bogate. La Mulţi Ani!

ŞTIAŢI CĂ...

Pentru grâul destinat industriei de morărit şi de panificaţie se solicită următorii indici de calitate:

• conţinutul impurităţilor şi al corpurilor străine: pe lângă seminţele altor plante intră şi boabele şiştave şi nedezvoltate, cele deteriorate de boli şi dăunători, impurităţile organice şi minerale;

• masa hectolitrică reprezintă masa în kilograme pentru 100 de litri de produs. Valorile sunt foarte bune când depăşesc 78 kg/hl şi bune, între 75-78 kg/hl;

• conţinutul de proteină poate varia între 9 şi 15%, ideal fiind cel de peste 12%;

• conţinutul de gluten umed este bun când depăşeşte 26% şi satisfăcător la peste 22%;

• indicele de deformare are valori optime pentru panificaţie între 5 mm şi 13 mm;

• indicatorul ,,Gluten-index” măsoară calitatea glutenului, iar valorile optime se situează între 65 şi 80;

• indicele de cădere are valori corecte când sunt cuprinse între 200 şi 250 secunde.

Aceşti indici se obţin numai dacă se respectă cu stricteţe întreaga tehnologie de cultivare a grâului, de la alegerea soiului adaptat zonei, a plantei premergătoare, fertilizarea în concordanţă cu cerinţele soiului şi cu particularităţile solului pe care se cultivă, semănatul la timp şi efectuarea corectă a lucrărilor de îngrijire, în principal a celor de combatere a buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor.