Culturile de câmp la început de an nou

Verificarea stării de vegetaţie a culturilor de toamnă şi efectuarea lucrărilor care se impun în urma acestui control sunt griji permanente pentru fiecare fermier, de la înfiinţarea culturii şi până la recoltare. În perioada iernii, verificarea stării de vegetaţie trebuie făcută cu mare atenţie, date fiind condiţiile vitrege pentru plante.

În acest an agricol, la care în toamnă - din cauza secetei - semănatul s-a desfăşurat pe o perioadă mai lungă şi la data intrării în iarnă starea de vegetaţie a fost foarte diferită, de la culturi înfrăţite şi până la culturi în curs de răsărire, cunoaşterea stadiului de vegetaţie din fiecare parcelă este necesară pentru a putea decide când începem fertilizarea şi cu ce doze sau ce alte lucrări se impun în funcţie de mersul vremii, căci iarna încă-i aici, iar vara-i departe.

În ceea ce priveşte controlul produselor depozitate, lucrarea nu se execută în salturi, ci continuu, pentru a depista încă din fază iniţială orice atac de dăunători sau început de alterare şi pentru a înlătura focarele.

Definitivarea planului de cultură

Situaţia economică a întregului an depinde de hotărârile luate acum cu privire la ce culturi vom înfiinţa în această primăvară şi modul judicios de valorificare a fiecărei ,,palme” de pământ.

În deciziile pe care le luaţi, există câteva direcţii obligatorii de care trebuie să ţineţi seama, precum:

- obligaţiile contractuale deja încheiate şi care trebuie respectate;

- plantele cultivate în anul anterior, în funcţie de care trebuie să stabiliţi ce veţi cultiva pentru a asigura o rotaţie bună a culturilor, ştiut fiind faptul că alegerea corectă a plantelor premergătoare este cea mai ieftină cale de combatere a buruienilor, bolilor, dăunătorilor, dar şi o condiţie pentru valorificarea cât mai eficientă a potenţialului de fertilitate a solului şi a efectului remanent al îngrăşămintelor aplicate în anul anterior;

- asigurarea necesarului de furaje pentru efectivele proprii de animale;
- posibilităţile de aprovizionare cu îngrăşăminte şi pesticide pentru a susţine un nivel corespunzător tehnologiei de cultură;

- stadiul de efectuare a lucrărilor de bază ale solului, respectiv situaţia ogoarelor realizate, a suprafeţelor scarificate, a fertilizărilor cu îngrăşăminte organice şi cu îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu administrate odată cu ogoarele;

- suprafeţele care nu au putut fi încă arate şi care urmează a fi lucrate în ferestrele bune de lucru din această perioadă;

- culturile tehnice care au revenit în atenţie atât prin preţurile pe care le oferă beneficiarii, cât şi prin sprijinul acordat cultivatorilor, asigurându-le sămânţa, îngrăşămintele necesare şi alte avantaje, culturi cum sunt: sfecla pentru zahăr, tutunul, şofrănelul ş.a.;

- refacerea rezervei de apă a solului, după o toamnă extrem de secetoasă şi un început de iarnă cu precipitaţii puţine, fapt care ne obligă să ne orientăm spre culturile cu necesar mai redus de apă, deci rezistente la secetă;

- posibilităţile de irigare, care pentru cei mai mulţi dintre fermieri sunt puţine sau inaccesibile prin cheltuielile pe care le impun, dar şi prin faptul că debitele surselor de apă sunt mult reduse.

Fertilizarea culturilor de toamnă

Aprovizionarea cu îngrăşăminte trebuie analizată prin prisma culturilor pe care le avem deja înfiinţate din toamnă, cât şi a celor care urmează a fi înfiinţate în primăvară.

Pentru culturile de toamnă, la stabilirea necesarului de îngrăşăminte este nevoie să luăm în calcul dozele de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu aplicate sub arătură şi cantităţile de îngrăşăminte cu azot administrate încă înainte de semănat.

Pe suprafeţele unde s-a asigurat necesarul de fosfor şi de potasiu, urmează să se aplice numai îngrăşăminte cu azot, care împreună cu îngrăşămintele deja aplicate trebuie să asigure: la grâu un total de 140-160 kg/ha s.a., iar la orz 100-120 kg/ha s.a..

Pentru culturile de toamnă care nu au fost fertilizate cu fosfor şi potasiu, în prezent trebuie să ne aprovizionăm cu îngrăşăminte complexe, cu un raport N:P:K de 2:1:1 şi 3:1:1, în cantităţi echivalente care să asigure dozele de îngrăşăminte cu azot menţionate anterior.

Înfiinţarea culturilor de primăvară

Pentru culturile de primăvară care se vor înfiinţa pe suprafeţe care nu au fost fertilizate sub arătură cu fosfor şi potasiu se vor procura numai îngrăşăminte complexe, dozele necesare fiind cele specifice fiecărei culturi.

Este obligatoriu să alegem îngrăşăminte care să corespundă particularităţilor solului pe care se aplică. Cei care dispun de soluri cu reacţie acidă, respectiv cu valoarea pH-ului sub 7, să se orienteze spre îngrăşăminte cu azot cu reacţie bazică (exemplu: Nitrocalcar), cei care lucrează soluri cu reacţie bazică, deci soluri în diferite stadii de salinizare, cu pH-ul mai mare de 7, se vor orienta spre îngrăşăminte cu azot cu reacţie acidă (exemplu: sulfat de amoniu). Azotatul de amoniu este bine valorificat de plante pe solurile cu reacţie neutră, pH 7, dar şi pe cele cu reacţie slab acidă până la slab alcalină.

Cantitatea de îngrăşăminte cu azot care rezultă din calcul se va reduce cu câte 2 kg pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată direct culturilor care urmează şi cu 1 kg pentru fiecare tonă de gunoi aplicat plantei premergătoare.

Doza de fosfor se va reduce cu 1 kg P2O5 pentru o tonă de gunoi aplicat direct culturii care urmează şi cu 0,5 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi aplicat plantei premergătoare.
Fermierii din zonele cu soluri acide, dacă se pot aproviziona cu carbonat de calciu de la combinatele de îngrăşăminte chimice, trebuie să aibă în atenţie că acest material mai conţine şi 2-5% azot rezidual.

Aceasta înseamnă că aplicând numai 2 t/ha de carbonat de calciu cu azot rezidual, practic se administrează şi până la 100 kg azot s.a., cantitate care vă asigură întregul necesar.

Valoarea mare a preţului îngrăşămintelor impune multă chibzuinţă în stabilirea necesarului pentru fiecare cultură şi respectiv pentru fiecare parcelă în parte.

Asigurarea necesarului de seminţe

În această perioadă, o altă problemă extrem de dificilă este şi cea referitoare la procurarea seminţelor pentru culturile de primăvară. Situaţia este dificilă deoarece pe piaţă, la majoritatea culturilor, se găsesc seminţe dintr-un număr mare de soiuri şi hibrizi, alegerea fiind cu atât mai grea cu cât informaţiile referitoare la cerinţele faţă de climă şi sol ale fiecărui soi şi respectiv la zonarea acestora este făcută prin reclame frumoase.

Când luaţi decizii asupra soiurilor (hibrizilor) pe care urmează să le cultivaţi, este necesar să fiţi atenţia la: perioada de vegetaţie, cerinţele faţă de temperatură, umiditate şi sol, rezistenţa la boli şi dăunători, necesarul de îngrăşăminte ş.a.

De mare folos vă pot fi informaţiile pe care la puteţi obţine de la Staţiunile de cercetare agricolă şi de la Universităţile agricole din zona în care e amplasată exploataţia.

La cumpărarea seminţei cereţi Buletinul de analiză al lotului, respectiv de sămânţă, care să precizeze: anul producerii seminţei, puritatea, germinaţia, starea fitosanitară, dacă e taratată şi cu ce anume.

Arăturile de iarnă

În ultimul număr al revistei din anul trecut s-a insistat asupra necesităţii valorificării fiecărei ferestre bune de lucru pentru executarea arăturii pe suprafeţele rămase nelucrate din diferite cauze.

Lipsa de apă din sol şi tendinţa generală de modificare climatică spre o climă cu precipitaţii tot mai puţine ne obligă să luăm măcar măsurile care depind de noi pentru a valorifica cât mai bine apa din sol, principala lucrare fiind efectuarea arăturilor în aşa fel încât înmagazinarea şi păstrarea apei din precipitaţii să fie cât mai bine făcută.

Este greşit să mai lăsăm suprafeţe nelucrate din diferite cauze, cum ar fi că în zona respectivă culturile sunt distruse de mistreţi sau că în altă zonă se fură jumătate sau chiar mai mult din recoltă etc.. Mai raţional ar fi ca împreună cu cei în drept să înlăturaţi aceste cauze şi să puneţi în valoare întreaga suprafaţă.

ŞTIAŢI CĂ...

Rapiţa de primăvară poate fi o soluţie pentru cei care, din cauza secetei, au pierdut culturile de rapiţă de toamnă:

• Soiurile de rapiţă de primăvară, deşi au capacitate de producţie mai mică decât soiurile de toamnă, pot asigura recolte de 2-4 tone/ha;
• Soiurile mai răspândite în cultură în ţara noastră sunt: Bolero, produs de Saaten Union, Heros şi Hunter, produse de Saatzucht Germania, Lambada şi Olga, produse de Eckendorf Germania, Star importat din Danemarca;
• Succesul culturilor de rapiţă de primăvară depinde de semănatul devreme, în urgenţa I, deci practic când se poate intra în câmp cu uneltele agricole, fapt posibil deoarece temperatura minimă de germinaţie este de numai 2-3 °C.
• Celelalte verigi tehnologice sunt asemănătoare cu ale rapiţei de toamnă, privind fertilizarea, tehnologia semănatului şi lucrările din timpul vegetaţiei.