Construirea păstrăvăriei: investiţii minime

La sugestia unui cititor al revistei noastre, în acest articol voi face câteva recomandări pentru conceperea şi construirea unei păstrăvării, ale cărei cheltuieli să fie mai mici decât în cazul soluţiei propuse de mine în numerele anterioare ale revistei.

Deşi am prezentat o variantă de construcţie la o capacitate care să aducă profit, lucrurile nu par a fi totuşi simple, în condiţiile în care băncile au înăsprit condiţiile de creditare.

Variante mai ieftine există, desigur. Însă, în acest caz vorbim despre o creştere semiintensivă, poate chiar extensivă, a păstrăvului, iar activitatea trebuie diversificată, ca de altfel şi produsele din păstrăv oferite clienţilor.


Materiale ieftine şi la îndemână

La construcţia păstrăvăriei se pot folosi materiale aflate la îndemână, precum piatra din râu sau lemnul. Dacă solul nu are o permeabilitate prea mare, pot fi folosite şi bazine din pământ. Chiar şi aducţiunea apei poate fi făcută pe un canal din pământ. Atenţie, însă, în această situaţie viteza apei pe canal nu are voie să fie prea mare ca să nu erodeze malurile. Pereţii laterali ai canalului pot fi întăriţi cu bile sau cu dulapi din lemn.

În zonele cu ierni aspre, unde există pericol de îngheţ, canalul trebuie acoperit.

Admisia şi evacuarea (călugărul) pot fi, de asemenea, confecţionate din lemn. Pentru a ridica nivelul apei, în vederea captării acesteia pentru alimentarea păstrăvăriei, se poate construi o cascadă podită sau un baraj din lemn cu umplutură din piatră. Aceste lucrări, dacă sunt făcute bine, vor fi durabile şi vor avea, în acelaşi timp, un aspect rustic care se încadrează în peisajul specific zonei păstrăvului.


Utilitatea diversificată a păstrăvăriei

Pescuit sportiv. Dacă suprafaţa de teren şi relieful permit, puteţi construi canalul de evacuare a apei în aşa fel încât să-l populaţi cu păstrăv pentru a practica pescuitul sportiv. Acesta trebuie situat în afara incintei păstrăvăriei.

Atracţie pentru turişti. Pentru că tot vorbim de o creştere extensivă, este util să instalaţi deasupra bazinelor corpuri de iluminat care vor atrage pe timp de noapte insectele, pe care păstrăvii le vor prinde în salturi, oferind un spectacol nocturn foarte atractiv pentru vizitatori.

Sursă de energie. Dacă la evacuare apa din păstrăvărie va avea un debit şi o viteză suficient de mari, se poate instala o turbină pentru producerea energiei electrice, ceea ce ar contribui la reducerea cheltuielilor.


Cheltuieli mici, profit mare

Afacerea de familie. O păstrăvărie cu o producţie anuală de până la zece tone de peşte trebuie să fie obligatoriu o afacere de familie pentru a aduce profit. Dacă nu aveţi suficient de mulţi bani, puteţi începe cu un bazin, urmând ca pe parcurs să măriţi capacitatea de producţie prin extinderea în aval.

Reducerea cheltuielilor. Investiţia în casa de incubaţie poate fi eliminată, dacă veţi începe afacerea cu puiet în greutate minim 5 grame.

Deşi este bine să-l aveţi, oxigenometrul poate fi tăiat de pe lista de cheltuieli, deoarece puteţi urmări cu atenţie comportamentul peştilor în bazin. Dacă aceştia stau grupaţi şi fac mişcări circulare, înseamnă că starea lor este bună şi aportul de oxigen este suficient. Dacă se grupează la admisia apei în bazin, înseamnă că oxigenul este insuficient.

Nu la fel se procedează cu termometrul. De acesta aveţi nevoie obligatoriu, fiindcă hrănirea peştilor se face în funcţie de temperatura apei.

Dacă în ceea ce priveşte construirea unei păstrăvării am găsit posibilităţile de reducere a cheltuielilor, atunci când ne referim la hrană, nu putem vorbi de o mâncare mai ieftină în detrimentul calităţii ei. Vă recomand să o luaţi pe cea mai scumpă, cu condiţia ca aceasta să asigure cel mai mic indice de conversie şi cea mai mare rată de creştere, având în vedere că, în final, costul de producţie va fi mai mic.


Ofertă tradiţională variată: model francez

Iată, spre exemplu, care este oferta fermei piscicole Villet din Franţa, înfiinţată în anul 1896:

„Veniţi să descoperiţi produsele noastre tradiţionale: somon afumat, păstrăv afumat, piftie de păstrăv afumat, un iaz pentru pescuit păstrăv, peşti pentru ornament şi muzeul ecologic din moara de apă ce datează din secolul al XVI-lea.”

Este vorba de creşterea artizanală a păstrăvului care se valorifică direct în magazinul păstrăvăriei: viu, proaspăt sau afumat la foc cu lemne, precum şi peştele pescuit din iazul fermei sau vândut pentru repopularea râurilor sau a iazurilor din regiune.

Păstrăvul afumat, despre care angajaţii fermei spun că provine din propria păstrăvărie, este pregătit, sărat şi apoi afumat, ca şi în trecut, la focul cu lemne. Experienţa de peste 60 de ani şi producţia limitată le permit să atingă o calitate rar întâlnită.

Muzeul ecologic, cu intrare gratuită, prezintă istoricul unei mori vechi de apă şi pe cel al păstrăvăriei, fiind expuse diferite accesorii de epocă.

În magazinul propriu se vând produse din păstrăv, şi nu numai, precum şi o gamă variată de vinuri care se asortează cu produsele proprii.


PROPUNERE

Păstrăvării profitabile, care să valorifice tradiţia noastră românească, sunt multe. Putem da ca exemplu morile de apă de la Rudăria din judeţul Caraş-Severin. Este adevărat că acolo nu este nici o păstrăvărie care să dateze din anul 1800, dar avem multe alte tradiţii care să atragă vizitatori, precum sunt portul popular, graiul bănăţean, jocul şi cântul specifice locului.

Şi dacă pe lângă toate acestea ţăranul agricultor ar pregăti vizitatorului şi o porţie de păstrăv cu coleaşă din făină măcinată la morile de pe vale şi cu răchie din cea bună, i s-ar duce vestea, şi ar putea trăi mult şi bine din activitatea aceasta.

Apoi, şi românul are tradiţie în afumatul păstrăvului, precum şi un mod foarte rustic de prezentare - în cetină de brad. Putem spune un produs tradiţional.

Mă întreb, însă, dacă mai putem valorifica păstrăv afumat tradiţional, sau trebuie să-l ambalăm în pungi vidate, cu sau fără cetină, acum că ne-am integrat în UE. Oare cei de la ferma Villet mai pot produce în mod tradiţional sau toată ferma a devenit un muzeu?