Revizia de primăvară a familiilor de albine

Răspunsul lui a fost foarte simplu: „când nu mă strânge cămaşa în spate”, adică trebuie să fie suficient de cald, astfel încât să poată lucra în cămaşă.

La prima vedere pare o remarcă banală şi total lipsită de importanţă, dar în realitate ea este plină de adevăr: dacă intervenim pe timp rece, pe de o parte agităm albinele inutil şi le obligăm să fie agresive, fiind nevoiţi să folosim fumul excesiv, lucru total contraindicat. Pe de altă parte, despărţind ramele, puietul poate răci, într-o primă fază, iar ulterior se poate îmbolnăvi de ascosferoză (puiet văros).

Restrângerea familiei de albine

Dacă temperaturile permit, este bine să procedăm temeinic şi să luăm familiile de albine la rând, să le examinăm, apoi să completăm în caietul de stupină starea fiecărei familii. Acum vom restrângere familia de albine: scoatem ramele goale, fără miere şi fără puiet, care nu mai sunt utile, mai ales dacă familia respectivă este slabă. Cu această ocazie se reorganizează cuibul, prin strângerea în jurul puietului a ramelor cu multă miere şi păstură.

În caz contrar, dacă vine un val de frig, albinele nu-şi vor părăsi puietul, întreaga colonie riscând să moară de foame, deoarece în această perioadă necesităţile de hrană sunt sporite. Pe de altă parte, restrângând cuibul, colonia va ocupa toate ramele rămase, iar elipsele de puiet, beneficiind de căldură, se vor extinde mult mai uşor.

La stupii multietajaţi, colonia se află mai mult ca sigur în corpul superior unde se găsesc atât rezervele de hrană, cât şi puietul. Corpul inferior va fi ridicat, acesta fiind inutil. Stupul va rămâne cu un singur cat, ceea ce va permite o mai bună încălzire a cuibului şi, implicit, o lărgire a pontei mătcii. Ulterior, când acest corp va fi plin cu puiet în diferite stadii de dezvoltare şi cu multă albină culegătoare, se poate suprapune al doilea cat, iar familia se va dezvolta în plan vertical.

Stimulările de primăvară

Hrănirea familiilor sau stimulările de primăvară pot continua, în această perioadă, cu turtele energoproteice aplicate în lunile ianuarie-februarie. Administrarea siropului este contraindicată, deoarece din cauza temperaturilor scăzute, în stup există riscul umidităţii excesive, ceea ce va duce fie la mucegăirea fagurilor, fie la apariţia puietului văros. Hrănirile de stimulare cu sirop 1:1 se pot efectua abia când zilele călduroase vor fi constante.

O foarte bună stimulare de primăvară este descăpăcirea unei rame complete cu mierea care se va adăuga imediat lângă prima ramă cu puiet. Albinele vor prelua această miere de îndată şi o vor introduce în jurul puietului, creând o falsă „senzaţie” de cules. Astfel se intensifică ponta mătcii, iar celulele eliberate de miere vor fi pregătite pentru depunerea de ouă.

Un alt mod de stimulare constă în descăpăcirea resturilor de miere de pe ramele care se scot din cuib în momentul strâmtorării cuibului. Acestea se aşează după diafragma de unde albinele vor duce mierea în cuib.

Este foarte important să instalăm adăpătorul în stupină, deoarece necesităţile de apă vor fi tot mai mari pe măsură ce cantitatea de puiet creşte. Albinele obişnuite să aducă apă de la o sursă insalubră riscă să îmbolnăvească puietul şi, implicit, întreaga colonie, ulterior fiind foarte greu să le reobişnuim cu adăpătorul. La 10 litri de apă este bine să adăugăm o lingură cu vârf sare de bucătărie.

„Reîmprospătarea” stupului

Odată cu reviziile de primăvară, se vor curăţa şi fundurile stupilor de albinele moarte şi de rosăturile de ceară, care se îndepărtează şi se ard. Altfel, ele vor produce mucegaiul, constituind adevărate surse de boli şi suport trofic pentru găselniţe de primăvară. În plus, polenul din sertarele colectoarelor, cel care se recoltează în primăvară, va fi în permanenţă contaminat de către acestea.

Fagurii mucegăiţi, precum şi cei pătaţi cu diaree, se îndepărtează şi se topesc, iar ceara se recuperează. Ulterior, pe măsură ce albinele bătrâne sunt înlocuite de contingente tinere, familiile se dezvoltă. Când spaţiul devine insuficient, se pot adaugă rame, în funcţie de puterea stupului. Iar când înfloresc pomii fructiferi şi când în cuib vor fi tot mai multe albine tinere, putem adăuga rame cu foiţe pentru a fi clădite în funcţie de resursele melifere.

Selecţia familiilor recordiste

Pe baza rezultatelor din anii anteriori, se stabilesc familiile de albine care vor forma baza de selecţie din acest an. Această activitate trebuie începută chiar de acum, din primăvară, deoarece se aleg tocmai familiile care vor genera trântorii timpurii din primăvară. Dacă aceştia vor fi haploizi, rezultaţi din ouă nefecundate, ei vor purta şi vor transmite caracterele mamei.

Aceste familii recordiste vor primi în cuib, încă din primăvară devreme, rame cu celule mari din care se vor naşte trântorii de reproducţie. Pe de altă parte, din familiile mai puţin valoroase se vor îndepărta ramele cu celule mari. Cu toate acestea, munca de selecţie în apicultură este mult îngreunată de faptul că la împerecherea cu tinerele mătci din stupină vor veni trântori din alte stupine aflate în apropiere, zonele libere de trântori străini fiind foarte greu de găsit.

Familiile bezmetice, în care albinele lucrătoare au început să ouă, se elimină, lada se ridică de pe locul ei şi toate albinele se scutură de pe rame într-un colţ al stupinei, la distanţă de stupi. Astfel, albinele, negăsindu-şi adăpostul, se vor redistribui celorlalte familii, iar cele ouătoare vor fi eliminate de către acestea. Fagurii cu puiet de trântor rezultaţi vor fi topiţi.

EVALUAREA FAMILIILOR DE ALBINE

La evaluarea familiilor de albine, vom urmări:
- cât de numeroasă este populaţia din stup;
- prezenţa puietului în diferite stadii de dezvoltare;
- rezervele de hrană rămase;

- starea de sănătate;
- condiţiile în care a iernat familia de albine;
- eventualele neplăceri provocate de rozătoare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3(70)/2009