Preţul furajelor nu e pe placul zootehniei

După ce ani de zile agricultorii au mers pe pierdere, anul acesta părea că norocul este de partea lor. Cel puţin aşa stau lucrurile pentru cei care au cultivat porumb. Creşterea preţurilor la cereale îşi are însă şi reversul medaliei, dacă ne raportăm la crescătorii de animale. Desigur, ne referim mai ales la fermierii care nu deţin suficient teren şi care îşi asigură furajele preponderent de pe piaţa liberă. Ei bine, pentru aceştia, 2010 se arată a fi un an prost.

Cu cât s-au scumpit furajele, ce efect vor avea preţurile furajelor asupra creşterii animalelor şi ce soluţii se întrevăd în conjunctura de faţă sunt o parte din întrebările care îi frământă actualmente pe crescătorii de animale din România. Despre situaţia actuală din zootehnie am stat de vorbă cu fermieri şi asociaţii profesionale din toate zonele reprezentative din ţară.

SIBIU

Andrei Marcel, Sindicatul Naţional al Crescătorilor de Ovine din România (SNCOR): “Încă nu s-a ajuns la răul cel mare”

Discutând cu Andrei Marcel, preşedintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine din România, despre soarta crescătorilor de oi din ţara noastră, nu poţi spune că stai de vorbă cu un om fericit. Ba chiar dimpotrivă. Deşi situaţia nu e nici acum pe roze, el susţine că încă nu s-a ajuns la răul cel mare.

Andrei Marcel afirmă că furajele s-au scumpit între 50 şi 100 la sută, iar uneori chiar mai mult. “Vă dau un exemplu concret: anul trecut am cumpărat porumbul cu 0,35 lei, iar în prezent porumbul costă 0,9 lei. Dar staţi să vedeţi ce-o să fie după recoltarea porumbului...”, spune Andrei Marcel.

Soluţia: fabrici mici, ca la nemţi

Reprezentantul oierilor spune că, în general, se aprovizionează cu furaje de la marii producători din zonă. Majorarea preţurilor la cereale a generat scumpiri şi la furaje. “În primul rând, preţurile au crescut din cauza costurilor de întreţinere a culturilor. Motorina, utilajele, toate sunt scumpe. Fermierii n-au bani, ei au nevoie de bani acum, nu peste nu ştiu câtă vreme, când statul se îndură să-i dea”, explică liderul oierilor din Sibiu.

Dacă lucrurile vor evolua în aceeaşi direcţie, crescătorii de animale vor avea o viaţă amară. “Oamenii nu vor fi în stare să-şi întreţină oile cum trebuie, fapt care va conduce la o producţie slabă. Practic, se va merge pe întreţinere şi nu pe reproducţie, de unde ar ieşi profitul. În final, părerea mea e că mulţi crescători vor fi siliţi să-şi vândă oile”, susţine Andrei Marcel. În opinia lui, soluţia nu e decât una singură: investiţii în mici abatoare, prin intermediul cărora crescătorii să-şi valorifice carnea.

“Nouă ne trebuie mici unităţi de fabricare a laptelui şi a cărnii, ca în Germania. Pentru asta însă trebuie să fim sprijiniţi de stat şi nu împiedicaţi de direcţiile sanitar-veterinare, pe motiv că nu respectăm normele de igienă…”, declară Andrei Marcel.

BIHOR

Alina Ardelean, fermier Diosig, judeţul Bihor: „Ei au totul, noi nimic!”

Deşi Alina Ardelean îşi produce în regie proprie o serie de furaje, unele sortimente este nevoită să le cumpere. Costurile au crescut însă şi în exploatarea culturii porumbului astfel că, în cele din urmă, acestea au scumpit şi hrana animalelor.

„Ca să lucrez lunar 30 de hectare de teren, consum 500 de litri de motorină. Grâul s-a făcut frumos, numai că l-am vândut destul de ieftin, cu 0,45 lei kilogramul, deci, din nou, n-am câştigat mare lucru. În schimb, motorina şi celelalte cheltuieli pe care le avem sunt tot mai mari”, mărturiseşte Alina Ardelean, care deţine în exploataţie 31 de capete de bovine.

Datorită unei firme locale, crescătorii au oportunitatea de a se aproviziona cu erbicide şi seminţe în sistem barter, contra produse agricole. În teorie, ca şi concept de marketing, ideea este excelentă, însă în practică păgubeşte fermierii. “Cei care conduc firma sunt oameni de treabă, dar eu nu sunt de acord cu sistemul. Pentru că, de fapt, ei ne dau nouă cât vor pe produse.

Iar noi, neavând bani ori alte posibilităţi, acceptăm târguri neavantajoase pentru noi. Din păcate nu avem ce să facem, nu avem opţiuni. Cei mari deţin spaţii de depozitare, tehnologii şi bani. Ei au totul, noi nimic, aşa că noi nu putem concura cu ei…”, explică Alina Ardelean.

Lapte excelent, preţ slab

În ciuda unor greutăţi inerente, fiind o fire optimistă, Alina Ardelean spune că măcar un pic dacă ar fi mai bine, Soarele ar răsări şi pe strada lor. “Vrem înapoi subvenţia pe litrul de lapte, guvernanţii ar trebui să ştie că pentru noi acei bani înseamnă enorm. După ce ne-am străduit din răsputeri să scoatem lapte de calitate europeană, şi n-a fost întotdeauna uşor, ei ne lasă fără subvenţii. La fiecare trei luni căpătam 100 de milioane şi asta ne ajuta extrem de mult…”, susţine Alina Ardelean.

Ca să vorbim de rentabilitate, Alina Ardelean spune că laptele trebuie să plece din fermă cu cel puţin 1,5 lei per litru. Astăzi, fermierii vând laptele la un preţ de sub un leu litrul.

GALAŢI 

Andrei Iacob, fermier Galaţi: “Nu pot să mă plâng de nimic”

Andrei Iacob din Galaţi pare a fi un crescător mai profitabil. Cel puţin aşa susţine chiar el, cu privire la rentabilitatea acestei activităţi. Însă Andrei Iacob se deosebeşte de alţi confraţi prin faptul că îşi produce singur întreaga cantitate de furaje necesare. “Eu îmi produc toate furajele în fermă, pe cont propriu.

Probabil din această cauză, pot să spun că eu nu mă plâng de nimic, sunt foarte mulţumit de profitabilitatea afacerii”, declară Andrei Iacob.

Exploataţia fermierului din Galaţi numără 100 de capete de porci şi 700 de oi, deţinând suprafaţa de 300 hectare de teren. “Secretul” său, după propria sa mărturisire, constă în capacitatea de adaptare la piaţă. „Fiecare se descurcă aşa cum crede el că e mai bine. Cresc atâţia porci câţi consider eu că pot vinde, folosind numai furaje produse pe cont propriu”, susţine Andrei Iacob.

CLUJ

Mircea Ciurea, preşedinte Federaţia Crescătorilor de Bovine din România (FCBR): „Băncile ne pun capac!”

Din capul locului, Mircea Ciurea afirmă că noile majorări ale preţurilor la furaje vor avea efecte economice deosebit de grave asupra crescătorilor de animale din ţara noastră. „Oricum, preţul laptelui nu acoperă cheltuielile crescătorilor, fiind prea mic, nu ştiu ce va fi de acum încolo cu noile majorări de preţuri. În ceea ce mă priveşte, nu văd cu ochi buni soarta crescătorilor în iarna care vine...”, spune Mircea Ciurea, preşedintele FCBR.

Reprezentantul crescătorilor de bovine punctează faptul că situaţia financiară a fermierilor a devenit una extrem de critică. Astfel, la multitudinea de probleme şi de neajunsuri, existente în zootehnia autohtonă, se adaugă scumpirile de preţuri la furaje, element absolut vital pentru ca exploataţiile de animale să funcţioneze la parametri optimi. „Majoritatea fermierilor mai au şi credite bancare, luate tot pentru a se dezvolta.

Totul devine astfel mai scump. Vă daţi seama, pentru aceştia noile scumpiri sunt o lovitură la care nu ştiu cum o să mai facă faţă. De unde şi cum să mai plăteacă atâtea cheltuieli?! Băncile ne pun capac!”, declară reprezentantul fermierilor.

Tărâţele, la preţ aproape dublu

Principalele furaje au suferit modificări radicale de preţuri. Probabil cea mai spectaculoasă evoluţie au înregistrat-o tărâţele. Dacă în 2009, tărâţele costau 0,4 lei kilogramul, astăzi nu se mai cumpăra sub 0,6-0,7 lei kilogramul. Mircea Ciurea spune că, urmând cursul grâului de panificaţie, motivat ori nu, există cazuri în care grâul furajer costă un leu kilogramul. N-a scăpat de majorare nici şrotul de floarea-soarelui, al cărui preţ a evoluat de la 0,7 lei kilogramul la circa un leu kilogramul.

În această conjunctură, în opinia lui Mircea Ciurea, este dificil de oferit soluţii miraculoase. „Vedeţi, noi, crescătorii de animale din România, suntem foarte divizaţi. {i din această cauză, noi nu suntem o voce unitară şi puternică la nivel central, o voce care să fie luată în calcul la modul serios. Vă spun eu soluţia: să ne unim şi atunci o să vedeţi decizii în folosul crescătorilor!”, explică Mircea Ciurea.

Deocamdată, fermierul spune că soluţia constă în producerea pe cont propriu a furajelor. „În acest fel, fermierii au un cost mai mic al furajului. Ar mai putea fi o soluţie creşterea preţului de achiziţie a laptelui. Dar nu ca laptele să crească cu 8 la sută, iar furajele cu 30 la sută, asta nu e o soluţie...”, susţine Mircea Ciurea.

NEAMŢ

Ioan Tancău, crescător de porci, Neamţ: “Îi cumpăr mici, îi vând mari”

Crescătorul de porci din Neamţ are un istoric mai aparte. În urmă cu câţiva ani pornea la drum cu gândul să transforme pasiunea de creştere a porcilor într-o afacere integrată, având drept produs final carnea oferită pe tejghea. “Visul meu a fost să-mi deschid o carmangerie. Porcii crescuţi de mine ajungeau să fie valorificaţi prin abatorizare. Dar… n-a mers!”, mărturiseşte Ioan Tancău.

Piaţa l-a făcut să se reorienteze spre valorificarea porcilor în viu. “Îi cumpăr la 30 de kilograme, cu 400 de lei şi îi vând când ajung la 110-120 kilograme, cu 600 de lei”, poveşteşte Ioan Tancău planul micii sale afaceri. Chiar dacă nu e ceea ce a visat el, Ioan Tancău mărturiseşte că nu merge rău.

Problema e că nu ştie cât o să ţină. De fapt, „cheia succesului” stă în clienţi. „Deocamdată, mă bazez pe clienţi, români veniţi de sărbători ori cu alte ocazii din străinătate, oameni care vor să sacrifice un porc şi nu-l au în gospodărie. Deci sunt dispuşi să cumpere un porc pentru sacrificat”, declară Ioan Tancău.

În ceea ce priveşte furajele, pentru a fi cât mai rentabil, el îşi produce hrana animalelor pe cont propriu. “Lucrez 150 hectare de teren, deci am posibilitatea să-mi produc furaje în fermă. Cerealele le vând de regulă cu banii jos, la companii mai mari. Anul aceasta am ieşit rău la grâu şi orz, dar sper să fie mult mai bine la porumb. Pierd într-un loc, dar mai suplinesc dintr-altul. Asta e viaţa”, afirmă Ioan Tancău.

Privitor la creşterea porcilor, el rămâne ferm: singura soluţie câştigătoare este deţinerea unui sistem de abatorizare, prin care animalele să fie valorificate imediat după sacrificare. Altfel, oricâtă muncă ai depune, cu unele posibile excepţii, rezultatul va fi mereu acelaşi.

TELEORMAN

Gabriel Mircea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Animale Plopii Slăviteşti, Teleorman: “Efectivele au scăzut cu 50 la sută”

Gabriel Mircea are o teorie aparte despre evoluţia preţurilor la furaje. În opinia sa, adevăratul preţ al furajelor nu se va cunoaşte decât la iarnă, după ce va ninge prima dată. „Eu zic să aşteptăm până la iarnă, când dă prima zăpadă, ca să vedem cât este preţul real al furajelor.

Ceea ce petrece acum sunt mai mult speculaţii, iar cei care au furaje profită de cei care nu au furaje, dar au nevoie de hrană pentru animale”, susţine Gabriel Mircea.

Una peste alta, teleormăneanul consideră că şi fără evenimentele recente care scumpesc cerealele şi furajele, zootehnia din sudul ţării o duce oricum rău. El vorbeşte despre faptul că numai în ultima vreme efectivele de animale din fermele mici ale sătenilor au scăzut cu circa 50 la sută, fenomen extrem de grav. “E rău, efectivele de animale la noi în zonă au scăzut cu 50 la sută şi vor mai scădea încă, mai ales după majorările actuale de costuri”, explică Gabriel Mircea.

De ce? Conform lui Gabriel Mircea, principala cauză este lipsa unui sistem organizat şi constant de preluare a laptelui. A doua cauză o reprezintă preţurile oferite pe lapte, iar a treia hibă este lipsa fondurilor pentru modernizarea exploataţiilor. “Dacă vrei să faci treabă în sectorul creşterii animalelor, şi vă spun sincer că am încercat, nici nu ştii cu ce să începi.

Te apuci de lucru, investeşti, iar apoi te trezeşti că firmele care colectează laptele nu mai vin în zonă. Ori vin şi nu sunt serioase. La final, vezi că esti obligat să vinzi animalele, că n-ai nici un profit. În urmă cu ceva vreme, am încercat să duc la bun sfârşit un proiect Sapard, dar m-am împotmolit din cauză că băncile nu m-au ajutat cu un credit. {i am abandonat proiectul…”, mărturiseşte Gabriel Mircea.

În loc de concluzii

Situaţia actuală împarte fermierii în două categorii: cei care beneficiază de teren şi reuşesc să-şi producă singuri furajele necesare, respectiv cei care sunt nevoiţi să cumpere aproape totul din piaţă. Desigur, pentru aceştia din urmă, mai ales dacă duc în spate şi credite bancare, situaţia nu e deloc bună. Prima categorie este puţin mai avantajată, deoarece pe temen scurt nu resimt atât de acut majorările de preţ la furaje.

Mai există o a treia categorie de fermieri - neevidenţiaţi în articolul de faţă - aflaţi într-o postură vădit privilegiată: cei care vând produse finite şi nu animale vii ori lapte, direct din fermă, fie că deţin băcănii, abatoare ori chiar mici magazine de desfacere.

STATISTICI

PREŢUL FURAJELOR

PREŢURI ANIMALE VII

Preţuri de pe piaţa liberă/selecţie

EVOLUŢIA EFECTIVELOR DE ANIMALE

EFECTIVE TOTALE PE SPECII

Mii capete

Sursa: INS

EFECTIVE DE BOVINE - IUNIE 2010

La 1 iunie 2010, efectivele de bovine au fost cu 4,4% mai mici faţă de aceeaşi dată a anului precedent. Doar la junincile pentru reproducţie s-a înregistrat o creştere cu 12,4%, datorată în mare parte importurilor din ţările vest europene.

Sursa: INS