Fermierii produc cerealele, silozurile fac banii

Cea mai mare parte a fermierilor români nu dispun deloc de spaţii de depozitare, în timp ce alţii au depozite adecvate, de diferite capacităţi. Iar numărul celor care deţin silozuri este şi mai mic.

Ce înseamnă acest lucru? Fermierii care au păstrat cel puţin o parte din recolta de grâu au câştigat 10-15 euro per tonă în doar trei luni. Iar dacă preţul cerealelor va creşte în continuare, peste alte trei luni, agricultorii vor avea mai mult cu până la 30 de euro în buzunar pe tona de grâu.

Imaginaţi-vă ce diferenţă este între un fermier care îşi permite să păstreze grâul timp de 12 luni şi unul care vinde imediat după recoltare.

Criza grâului de anul trecut, generată de efecte internaţionale nefaste, a dublat preţul cerealelor în doar două luni. Nu marşăm însă pe astfel de excepţii, le menţionăm doar pentru a pune în evidenţă cât de mari pot fi uneori variaţiile de preţ.

Aşadar, devine din ce în ce mai clar faptul că, fără depozite, cultivarea terenurilor agricole este lăsată la voia întâmplării. Desigur, vorbim în principal de depozite ca spaţii adecvate de depozitare a cerealelor. În acest context, fermierii care deţin silozuri pot considera că fac parte din „Liga I” a producătorilor agricoli.
Despre cât este de eficient să deţii spaţii de depozitare (neutilate), respectiv silozuri, dar şi ce costuri presupune realizarea unor astfel de investiţii vă propunem să citiţi în rândurile ce urmează.

Investiţia în depozite „la cheie”

Acum, fermierii au posibilitatea să-şi achiziţioneze spaţii de depozitare adecvate, apelând la serviciile unor dezvoltatori profesionişti.

Mihaela Modan, responsabil Marketing Frisomat, companie specializată pe dezvoltarea de depozite „la cheie”, oferă câteva sfaturi utile fermierilor care ar dori să investească în astfel de construcţii.
Astfel, aflăm din capul locului că bugetul afectat construirii unui astfel de staţiu depinde de tipul de soluţie pentru depozitare ales. „Planul de realizare a unui depozit depinde de tipul de soluţie. În funcţie de destinaţia depozitului (vrac, paleţi), acest aspect influenţează costul fundaţiei şi a structurii metalice. Tema de proiectare trebuie să fie foarte bine stabilită anterior demarării oricărei acţiuni de proiectare”, susţine Mihaela Modan.

Deşi vorbim de construcţia unui depozit de cereale, realizarea acestuia implică aceleaşi avize şi aprobări necesare oricărei construcţii. „Procedura de angajare este identică cu cea a oricărui proiect de construcţie şi constă în obţinerea certificatului de urbanism, întocmirea proiectelor tehnice (instalaţii, construcţie, fundaţii, hală, utilaje), depunerea proiectelor şi obţinerea avizelor menţionate în certificatul de urbanism, rezultatul final fiind obţinerea autorizaţiei de construire.

Termenul de realizare a unui proiect este de două luni, iar termenele pentru obţinerea avizelor şi a autorizaţiei de construire sunt de două-trei luni”, explică Mihaela Modan.

Interes crescut pentru depozite, în sud-estul ţării

Statistic, nu există date oficiale cu privire la dotarea fermierilor cu depozite. Reprezentantul companiei Frisomat spune că, potrivit statisticii proprii, cea mai mare concentrare de depozite este în zona de sud-est a României. „Cele mai numeroase cereri de ofertă au fost pe partea de sud-est a ţării, aceasta suprapunându-se, de altfel, şi pe o zonă agricolă importantă a ţarii (Câmpia Română, Lunca Dunării).

Aceste solicitări au apărut în anii 2010-2011, coroborate şi cu rezultatele bune obţinute în agricultură, dar şi cu perspectivele pozitive din acest domeniu”, susţine Mihaela Modan.

În opinia reprezentantului Frisomat, cea mai bună soluţie pentru impulsionarea construirii de depozite este implementarea unor modalităţi de finanţare în rate. „Finanţările UE se apropie de final, aşa că o soluţie la fel de viabilă ar fi cea a dezvoltării în rate.

Având în vedere rezultatele pozitive din agricultură, sectorul bancar are mai multă încredere să finanţeze şi caută să-şi dezvolte acest segment de viitori clienţi din rândul fermierilor şi întreprinzătorilor din agricultură”, declară Mihaela Modan.

De asemenea, reprezentantul Frisomat spune că intrarea fermierilor în asociaţii agricole ar putea să genereze astfel de investiţii. „În plus, vorbim de asocierea fermierilor care au realizat că agricultura nu se poate face pe suprafeţe mici şi fără investiţii, or aceste investiţii (în depozite sau utilaje) se pot realiza numai în cadrul unei asociaţii.

De aceea, în ultima vreme cererile pentru construirea de depozite vin din partea societăţilor şi asociaţiilor agricole”, afirmă Mihaela Modan.

RDF, creditor pentru fermieri

Conform unor surse din piaţă, costurile pentru depozite încep de la 100-150 de euro metru pătrat, urmând să urce în funcţie de materialele de construcţie şi de facilităţile folosite. În schimb, la realizarea unui siloz începem să vorbim de sute de mii de euro.

Florin Deznan, director general RDF SRL, operator pe piaţa de cereale din vestul ţării, spune că decizia de a investi în construirea unui siloz a fost cerută de piaţă. Cum funcţionează acum RDF? Aprovizionează cu inputuri producătorii, creditându-i până la recoltare. „Necesitatea construirii unui siloz pentru societatea RDF a apărut în urma schimburilor comerciale cu fermierii din judeţele Arad şi Timiş.

RDF SRL este un distribuitor zonal de inputuri pentru agricultură (seminţe, îngrăşăminte chimice şi substanţe de protecţia plantelor), inputuri pe care le finanţează până la recoltă, moment în care fermierii au propus să plătească în produse agricole contravaloarea acestor inputuri. Depozitarea cerealelor în condiţii optime fiind o mare problemă, la fel şi păstarea lor şi aducerea în parametri de STAS, am decis construirea la Şofronea a unei capacităţi de depozitare cereale”, susţine Florin Deznan.

Siloz de 10.000 de tone, cu toate dotările necesare

Silozul din Şofronea a costat două milioane de euro, dar este echipat cu tehnologie performantă. „Folosindu-ne de fondurile acordate de FEADR pe măsura 123, a fost întocmit proiectul şi s-a finalizat investiţia, evaluată la aproximativ două milioane de euro.

La această oră, la Şofronea există un spaţiu de depozitare cereale cu o capacitate de 10.000 tone, dotat cu aparatură de laborator performantă, care a costat în jur de 100.000 de euro, cântar pod basculă de 60 tone şi alte dotări”, ne-a spus Florin Deznan.

La RDF, dotările şi tehnologia utilizată permit desfăşurarea unor activităţi în ritm alert. „Spaţiul de depozitare cereale are o capacitate de recepţie de 100 tone pe oră, astfel că toate utilajele, de la buncărul de preluare, transportoare şi elevatoare, sunt gândite să funcţioneze la aceeaşi capacitate.

La livrare, datorită buncărului de livrare rapidă, încăcarea unui camion cu 24 tone marfă se face în maxim şapte minute. Fluxurile de încărcare şi descărcare nu se întretaie, astfel că se poate recepţiona şi livra marfă în acelaşi timp”, explică directorul general al RDF.

Spaţiul de depozitare cereale cuprinde trei celule cu capacitatea de 2.000 tone, patru celule cu capacitatea de 1.000 tone, două celule de masă verde de 360 tone şi un buncăr de livrare rapidă de 160 tone.

Acest spaţiu de depozitare cereale este deservit de două curăţitoare, unul montat pe uscător şi celălalt pe flux înaintea depozitării mărfurilor pe celule. Silozul e dotat şi cu un uscător de mare capacitate, capabil să extragă 10 la sută apă pentru o cantitate de 800 tone într-un interval de 24 ore.

“Cu acest uscător, în anul 2010 am reuşit să prestăm serviciul de uscare pentru 1300 tone în 24 de ore, extragând circa 5 la sută apă din porumb”, a explicat Florin Deznan.

Creşterea rentabilităţii cu 10 la sută

Janco Zifceak, director Maxagro Gătaia, judeţul Timiş, se numără printre cei care au finalizat anul acesta construcţia unui siloz cu o capacitate de 40.000 de tone cereale. „Am realizat această investiţie, apelând la programul FEADR. Costul total s-a ridicat la patru milioane de euro”, spune Janco Zifceak, care consideră că, după estimările sale, investiţia va fi amortizată în circa cinci ani.

Actualmente, Maxagro exploatează o suprafaţă de 7000 de hectare, teren propriu, respectiv în arendă. În opinia directorului societăţii, prin deţinerea acestui siloz rentabilitatea unităţii trebuie să crească cu circa 10 la sută.

Cum ar putea fi revitalizată piaţa de silozuri din România?

Partea bună este că se pot accesa fonduri comunitare, însă procedura de lucru are nevoie de îmbunătăţiri substanţiale. Cum? „Ar trebui ca evaluarea dosarelor, prin FEADR, să se facă mai repede şi mai eficient. Pentru ca fermierii să se doteze mai mult cu silozuri ar mai fi nevoie ca finanţările să se poată obţine în condiţii mult mai avantajoase. Vorbesc desigur de dobânzi mai mici şi de un acces mai uşor la credite.

De exemplu, înainte am avut programul Fermierul, care mie mi s-a părut mai bun pentru agricultori”, explică Janco Zifceak.

O investiţie care acum nu se prea justifică

Laszlo Becsek, director Biofarm Covasna, a optat, în urmă cu câţiva ani, pentru o cale mai ieftină de adjudecare a unui siloz: prin recondiţionarea unui fost FNC. „Am cumpărat un fost FNC, pe care ulterior l-am reparat şi dotat pentru a putea funţiona ca un siloz, cu o capacitate de 7.000 de tone”, spune Laszlo Becsek.

Legat de preţ, directorul Biofarm mărturiseşte că îi este foarte dificil să estimeze la cât s-a ridicat în final investiţia, deoarece a fost foarte atipică. „Este greu să vă spun cât m-a costat pentru că am executat recondiţionarea în regie proprie o perioadă mai îndelungată de timp. Practic, am făcut totul pe bucăţi, cu oamenii mei, când şi cum am putut. Nu am cumpărat utilaje noi, ci le-am pus la punct pe cele vechi, cum este uscătorul, de exemplu”, explică Laszlo Becsek.

Partea nefericită a lucrurilor este însă alta: faptul că, deşi este singurul siloz din zonă, în acest moment, spaţiile Biofarm sunt aproape goale. „În afară de spaţiile ocupate cu cerealele proprii, vă spun sincer, silozul este aproape gol.

Pur şi simplu nu am avut solicitări de depozitare de la fermierii din zonă. Şi asta se petrece într-un an agricol bun, după cum ştim cu toţii. De aceea, pentru mine, în prezent, investiţia în siloz nu se prea justifică”, explică Laszlo Becsek.
Biofarm Covasna exploatează 1000 hectare de teren agricol.

Afaceri bune, lângă port

În urmă cu câţiva ani, Marcel Corbu, director Lemagro Negru-Vodă, Constanţa, a fost „supărat” pe preţul mare plătit unui siloz pentru serviciile prestate. Acest fapt l-a ambiţionat să investească, în 2008, într-un siloz.

„Am cumpărat un activ vechi, cu suma de 50 de miliarde de lei vechi, în 2008. Ulterior am continuat să execut lucrări de modernizare şi dotare cu utilajele corespunzătoare unui siloz. În final, estimez că întreaga investiţie, până să transform vechiul activ într-un siloz, s-a ridicat la circa 2-2,5 milioane de euro”, spune Marcel Corbu.

În prezent, societatea administrată de Marcel Corbu deţine spaţii de depozitare, dotate cu utilajele aferente, de 20.000-25.000 tone, depozite şi silozuri. De menţionat este şi faptul că fermierul a reuşit să realizeze investiţia fără a fi nevoit să apeleze la credite bancare ori la fonduri comunitare.

Merită să faci astfel de investiţii?

Răspunsul lui Marcel Corbu, producător, dar şi operator pe piaţa de cereale, este afirmativ. „Avem contracte directe cu Cargill, Toepfer etc., fără intermediari. Noi suntem şi producători, iar prin siloz prestăm servicii şi pentru terţi. Deci, pentru noi investiţia într-un siloz este foarte rentabilă. Iar de când avem silozul, pot spune că rentabilitatea, ca şi producător agricol, a crescut cu 15-20 la sută. Apreciez că în circa cinci ani de zile, investiţia în siloz este amortizată parţial”, explică Marcel Corbu.

În prezent, depozitele societăţii sunt ocupate cu cereale în proporţie de circa 60 la sută. „Din întreaga capacitate de 25.000 tone, acum avem un grad de ocupare cu cereale de circa 60 la sută. Din care 30 la sută reprezintă marfa proprie, diferenţa provenind de la terţi”, susţine Marcel Corbu.

Întrebat despre cum ar putea fi ajutaţi fermierii să-şi construiască silozuri, Marcel Corbu ne-a răspuns că „o primă metodă ar fi susţinerea fermierilor cu partea de cofinanţare, pentru diverse programe. Deja, faţă de acum trei ani, să spunem, situaţia s-a îmbunătăţit considerabil.

Amintiţi-vă că atunci băncile cereau garanţii de 300 la sută pentru un credit. Deci, accesul mai uşor şi mai ieftin la credite i-ar ajuta mult pe fermieri. Apoi, cred că şi birocraţia poate fi mult redusă. Era odată vorba că se va înfiinţa un birou unic, de unde omul obţine toate avizele, într-o singură zi. Trebuie făcut ceva neapărat pentru ca lucrurile să se mişte mai repede, iar oamenii să se apuce de treabă, nu să piardă timpul umblând după aprobări”.

Există şi soluţii alternative

În anumite situaţii, desigur, agricultorii pot opta pentru depozite, folosite doar ca spaţii de depozitare, fără alte facilităţi, care pot fi realizate în regie proprie.

Valentin Kovacs, fermier din Timiş, a ales o soluţie mai puţin complexă: depozitele verticale, realizate din tablă zincată şi cărămidă. „E vorba de un depozit cu o capacitate de 800 de tone, fără dotare cu utilaje, pe care l-am construit după un proiect propriu. Marele avantaj este că m-a costat cu mult mai puţin decât un siloz”, susţine Valentin Kovacs.

Fermierul ne mărturiseşte că secretul constă în obţinerea unei izolaţii perfecte a construcţiei concomitent cu depozitarea de cereale uscate. „Ca să avem rezultate, trebuie să respectăm câteva condiţii. Hidroizolaţia se obţine cu ajutorul fundaţiei de beton, pereţi din tablă cu orificii, un perete din cărămidă şi învelitoare din tablă.

Este obligatoriu ca materialele folosite să asigure o hidroizolaţie corespunzătoare. În acelaşi timp, pentru a putea depozita în condiţii optime este necesar ca cerealele să fie recoltate numai la o anumită umiditate, altfel nu merge”, explică Valentin Kovacs.

PROIECTUL RDF, PE SCURT

- construcţia silozurilor (partea de infrastructură şi partea de utilaje);  
- două cap tractoare;  
- două bene de transport cereale;  
- un încărcător frontal;
- un cântar pod basculă de 60 tone;  
- construcţia unui laborator şi a unui spaţiu pentru punct control acces; 
- aparate de laborator;  
- drumuri;
- alimentare cu apă şi canalizare;
- alimentare cu curent electric.