Cultura protejată a piersicului

Principalul obiectiv este cel al forţării plantelor în scopul obţinerii unei producţii anticipate celei din câmp, atât din punct de vedere al intrării pe rod, cât şi al epocii de maturare.

Se fac studii asupra individualizării celui mai adaptabil soi pentru acest tip de cultură, se cercetează epoca oportună pentru forţarea plantelor, în corelaţie cu ciclul anual de fructificare şi repaosului hibernal, precum şi asupra distanţelor de plantare şi a formelor de coroană cele mai adaptate, în scopul utilizării cât mai raţionale a spaţiului protejat, ţinându-se cont de experienţele pomilor.

Soiuri recomandate

Sunt recomandate pentru acest tip de cultură soiuri cu calităţi agronomice şi comerciale deosebite, cu precocitate de maturare, cu grad de autofertilitate mare, care să aibă un “necesar de frig” scăzut, cum sunt soiurile obţinute în Florida: Flordabelle, Flordagold, Flordaking, Flordaqueen, Flordared, Flordasun, Flordahome, Flordastar, Flordaprince, Flordacrest şi Maravilha, toate altoite pe GF 677.

Tehnologia de cultură

Pomii pot fi acoperiţi tot timpul anului (cultură forţată) sau doar o parte din an (semiforţată), când acoperirea pomilor se face în momentul în care necesarul de frig este satisfăcut şi apar “orele de cald” necesare pentru înflorire şi vegetaţie (mai exact când mugurii florali s-au umflat).

lanta anticipează astfel fazele fenologice şi utilizează favorabil temperaturile pozitive din seră sau solar în scopul dezvoltării rapide a fructelor.

Anticiparea maturării la piersic este de la câteva zile până la o lună, faţă de soiurile standard, depinzând în special de soiul utilizat, de zona în care se face cultura, de mometul în care pomii au fost acoperiţi, precum şi de alţi factori tehnici şi biologici.

Rezultate bune au dat plantaţiile superintensive în sistem semiforţat. O atenţie seosebită trebuie acordată luminozităţii şi competitivităţii pentru lumină între plante; în cazul în care apar inconveniente, calitatea producţiei este influenţată.

Forma de coroană adecvată este cea de vas deschis cu o înălţime de până la 1,40 m, sau Y transversal cu două ramuri laterale puternice pe un trunchi înălţat de la sol la 30 cm, formă care nu depăşeşte 2 m înălţime. Avantajul acestei culturi constă în posibilitatea schimbării rapide a conveerului varietal în funcţie de tendinţa pieţii.

Tăierile de fructificare trebuie făcute cu deosebită atenţie pentru a nu produce răni anticipate multe, deoarece acestea nu se pot matura suficient şi vor produce fructe de calitate inferioară. Pe de altă parte, tăierile în verde prelungesc activitatea vegetativă a plantei, întârziind şi faze fenologice importante (înflorirea, intrarea în vegetaţie, maturarea fructelor), fenomen în totală contradicţie cu scopul acestei tehnici.

Sensibilitatea piersicului la umbrire, necesitatea deselor intervenţii de tăiere pentru reducerea vigorii vegetative a plantei, absenţa în general a portaltoilor pitici, atrag atenţia cultivatorilor asupra ideii de “cultură pajişte” adaptată până în prezent culturii mărului, dar recomandată recent şi pentru piersic.

Acest tip de cultură este adaptat exclusiv soiurilor cu indice ridicat de fertilitate, cu fructe mari, epocă de maturare precoce şi uniformă şi de vigoare medie, care pot rodi şi pe lemn matur.

Revine astfel în atenţia cultivatorilor forma de conducere în Y (Ipsilon) care pe lângă avantajele formei de vas (iluminare bună în coroană) permite şi formarea unui gard fructifer continuu.

Spaţiile protejate

Spaţiile utilizate pentru astfel de tipuri de cultură sunt sere sau solarii (acoperire cu geam sau plastic), fixe sau mobile, calde reci sau semiîncălzite.

Dimensiunile medii eficiente ale unei astfel de sere variază între 1000 şi 1500mp, dar pot ajunge în unele cazuri şi la 10.000 mp.

Materialele care se vor utiliza pentru acoperire trebuie să transmită radiaţiile solare în gama ultraviolet (UV) şi infraroşu (IR). De bilanţul energetic obţinut depinde obţinerea “efectului de seră” dorit. Materialul utilizat la acoperire creează un microclimat care influenţează nu numai temperatura şi intensitatea luminoasă, dar şi gradul de higrometrie şi cantitatea de anhidră carbonică acumulată în aer.

Acest sistem protejează în acelaşi timp cultura şi de diverse calamităţi meteorologice. Nu trebuie exclusă din vedere nici rezistenţa la învechire a materialului de acoperire utilizat, care se manifestă prin pierderea transparenţei, precum şi rezistenţa scăzută la rupere şi alungire.

Printre materialele recomandate se numără polietilena, clorura de polivinil şi etilenvinilacetatul. Folia de polietilenă cu densitate joasă a dat rezultate bune în ultimii ani, unele tipuri putând rezista până la 45 de luni. Pentru amplificarea efectului de seră, sub folia de polietilenă se vor adăuga composturi minerale care acţionează la radiaţiile în infraroşu indepărtate.

Folia de polivinil (PVC) are un efect de seră superior polietilenei, dar este mai puţin răspândită din cauza costului ridicat. PVC-ul prezintă caracteristici fizice superioare, e uşor mai flexibilă, are rezistenţă mai mare la tracţiune, se alungeşte şi se rupe mai rar decât polietilena.

Utilizarea Paclobutrazolului în spaţii protejate reduce costul tăierilor şi creşte productivitatea pomilor, alături de îmbunătăţirea mărimii fructului şi devansează perioada de maturare.

Tratamentele făcute cu 1-3 kg/ha (prin încorporare în sol) sau cu 1000-3000 ppm (prin încorporare foliară), în special în luna mai după recoltarea fructelor, reduc lungimea ramurii de rod la 60-70 cm şi măresc distanţa dintre mugurii floriferi.