Cătina albă, în cultură

Prima producţie este obţinută în al cincilea an de la plantare. De la cătină se folosesc fructele, din care se prepară siropuri şi uleiuri, mugurii, frunzele şi chiar scoarţa. Fructul de cătină conţine de două ori mai multă vitamina C decât măceşul şi de zece ori mai mult decât citricele.

Zone de favorabilitate

În ţara noastră există mai multe zone foarte favorabile acestei culturi: Dealurile Munteniei şi ale Moldovei; Valea Siretului; Valea Buzăului; Delta Dunării, în special zonele mai calde, cu terenuri însorite şi aerisite.

Amplasarea plantaţiilor se poate face şi pe solurile slab productive, degradate şi chiar sărăturate, însă planta nu se pretează la solurile umbrite.

Cătina albă este adaptabilă diferitelor condiţii climatice, fiind cultivată atât în zonele submontane şi montane, cât şi în regiunile de podiş. Este întâlnită îndeosebi pe prundişuri, râpe sau în liziere sub forme sălbatice.

Cătina este puţin pretenţioasă la frig şi suportă temperaturi joase de până la -35°C, raportându-se cazuri de supravieţuire chiar după geruri de -40°C. Aceeaşi rezistenţă o manifestă şi la temperaturile pozitive excesive, de până la plus 45°C. De asemenea, specia rezistă la cele mai cumplite secete din zona temperată, dar şi la inundaţiile temporare.

Cătina are însă nevoie de foarte multă lumină, de aceea producţia optimă se obţine în zonele în care planta este expusă direct la soare, pe toată perioada zilei.

Există mai multe sisteme de conducere sub care poate fi cultivată specia. Astfel, în plantaţii intensive sunt indicate formele aplatizate cu şi fără trunchi, iar în culturile extensive sunt indicate mai ales formele globuloase.

O cultură ecologică de cătină presupune pregătirea terenului ca pentru orice livadă de pomi, fiind interzisă folosirea cu 3-4 ani înainte a îngrăşămintelor şi a pesticidelor.

Soiuri în Catalogul oficial

Cătina se regăseşte în Anexa 7 a ordinului MAPAM nr. 564/2003, "Reguli şi norme tehnice interne privind producerea în vederea comercializării, prelucrarea, controlul şi/sau certificarea calităţii seminţelor şi a materialului săditor din unele specii de plante produse şi comercializate pe teritoriul României".

În ultimii ani, în România s-au înregistrat, prin ISTIS, mai multe soiuri noi de cătină în Catalogul oficial al plantelor de cultură. Dintre acestea, vă prezentăm caracteristicile câtorva.

Soiul de cătină Auraş, înregistrat în anul 2008, are planta de tip pom, cu un număr mijlociu de lăstari, frunza este verde-deschis pe faţa superioară şi are perişori de culoare alb-argintie. Fructul este de mărime mijlocie, iar epiderma, portocaliu-gălbuie.

Pomul are o vigoare mare şi portul semierect. Perioada de maturare este foarte timpurie. Soiul are comportare bună faţă de monilioză şi antracnoză.

Producţia este medie spre mare, manifestându-şi alternanţa de rodire caracteristică speciei: de la 7 kg în anii cu producţie mică până la 16,6 kg în anii de mare producţie.

Mărimea bacei este mijlocie (0,40 g); conţinutul în substanţă uscată - 17,96%, acidul ascorbic - 22,51 mg%, lipide - 16,33 g% s.u., carotenoizi - 39,84 mg%, proteină brută - 14,2 g% s.u. Conţinutul de serotonină în fructe este de 25,3 micrograme/g, iar în frunze uscate, de 40 micrograme/g.

Soiul Diana, înregistrat în anul 2008, are planta de tip pom şi un număr mijlociu de lăstari. Fructul este mic, de formă oblongă, cu epiderma de culoare portocaliu-gălbuie. Pomul are vigoare mijlocie şi portul plângător. Perioada de maturare este foarte târzie. Soiul are o comportare foarte bună la atacul de monilioză şi antracnoză.

Capacitatea de producţie este bună şi relativ constantă (10-12,6 kg/plantă).
Mărimea bacei este mică (0,27 g); conţinutul în substanţă uscată - 21,62%, acidul ascorbic - 91,98 mg%. Lipidele din fruct ating valori de 8,88 g% s.u., carotenoizii 14,32 mg% ulei, iar proteina brută - 17,06 g% s.u.

Soiul Ovidiu este de tip pom, cu un număr mare de lăstari, cu mulţi ghimpi, lungi şi rigizi. Fructul este mijlociu, de formă larg-eliptică cu epiderma de culoare portocaliu-gălbuie. Pomul are vigoare mare şi portul semierect. Perioada de maturare este foarte timpurie, iar rezistenţa la monilioză şi antracnoză este excelentă.

Capacitatea de producţie este foarte bună, cu alternanţă de la 7,2 la 30,5 kg/plantă.
Mărimea bacei: mijlocie (0,40 g); conţinutul în substanţă uscată: 17,74%, iar acidul ascorbic: 166,61 mg%, lipide 11,22 g% s.u., carotenoizi 30,08 mg%, proteină brută 13,34 g% s.u. Conţinutul de serotonină variază de la 26,39 micrograme/g în frunze uscate la 39,12 micrograme/g în fruct.

Soiul Serpenta este de tip pom, are număr mijlociu de lăstari şi mulţi ghimpi, mijlocii şi rigizi. Fructul este de mărime mijlocie, cu formă larg eliptică şi epiderma portocaliu-gălbuie.

Pomul are o vigoare mijlocie şi portul semierect. Perioada de maturare este foarte timpurie. Capacitatea de producţie este foarte bună, între 7 kg şi 30,5 kg/plantă.

Mărimea bacei: mijlocie (0,38 g), conţinutul în substanţă uscată este de 18,75%, iar acidul ascorbic, de 155,47mg%, lipide - 14,0 g% s.u., carotenoizi - 41,28 mg% ulei, proteină brută - 14,0 g% s.u. Conţinutul de serotonină variază de la 21,31 micrograme/g în fructe la 48,48 micrograme/g în frunză.

Soiul de cătină Silvia are fructul mijlociu, de formă circulară, cu epiderma portocaliu-gălbuie. Pomul are o vigoare slabă şi portul semierect.

Perioada de maturare este foarte timpurie. Mărimea bacei este mijlocie (0,39 g); conţinut substanţă uscată - 20,29%, acidul ascorbic - 149,98 mg%. Conţinutul în serotonină variază de la 27,33 micrograme/g în fruct la 42,01 micrograme/g în frunze uscate. Lipidele din fruct ating valori de 19,28 g% s.u., carotenoizii - 42,72 mg% ulei, iar proteina brută - 14,44 g% s.u.

Soiul Tiberiu de tip pom are un număr mijlociu de lăstari, cu ghimpi mijlocii şi rigizi. Frunza are limbul lung, de formă foarte îngustă şi eliptică, verde deschis pe faţa superioară, cu perişori de culoare alb-argintie. Fructul este mijlociu, are formă larg eliptică, iar epiderma este portocaliu-gălbuie. Pomul are o vigoare mare, iar portul e semierect. Perioada de maturare este timpurie. Specia rezistă la monilioză şi antracnoză. Capacitatea de producţie este medie: 6,6 kg - 10,4 kg/plantă.

Mărimea bacei este mijlocie (0,40 g); conţinut substanţă uscată - 12,74%, acid ascorbic - 159,97 mg%, lipide - 11,10 g% s.u., carotenoizi - 32,24 mg% ulei, proteină brută - 14,21 g% s.u.

Soiul Victoria, înregistrat în anul 2008, este de tip pom, cu un număr mijlociu de lăstari şi cu numeroşi ghimpi, mijlocii şi rigizi. Frunza are limbul lung şi îngust, de formă îngust-eliptică, culoare verde-deschis pe faţa superioară, cu perişori alb-argintii. Fructul este mare, de formă oblongă, cu epiderma portocaliu-gălbuie.

Pomul are o vigoare mare, iar portul este semierect. Perioada de maturare este foarte târzie; se comportă foarte bine la monilioză şi antracnoză.

Capacitatea de producţie este mare, însă cu alternanţe de rodire de la 4 kg la 12,6 kg/plantă. Mărimea bacei este foarte mare (0,70 g); conţinut substanţă uscată - 17,45%, acid ascorbic - 44,5 mg%, lipide - 14,01 g% s.u., carotenoizi - 13,72 mg%, proteină brută - 13,36 g% s.u.

PRELUCRARE ŞI ÎNTREBUINŢARE

Toată planta este considerată medicinală, însă partea cu cele mai multe substanţe active este fructul. Produsul cel mai bun este siropul obţinut din fructe prin presare la rece, deoarece astfel se păstrează nealterate substanţele active terapeutice, iar pulpa din fruct se ridică în strat la suprafaţa siropului, având deasupra ei o peliculă de ulei cu rol antioxidant.

Siropul de cătină obţinut prin presare la rece se consumă diluat cu apă minerală sau cu alte lichide, raţia indicată pentru o zi fiind de 3-4 linguri. În cazul eforturilor fizice prelungite sau în cazul solicitării intelectuale deosebite, porţia zilnică se poate dubla.

Din fructele de cătină albă mai puteţi prepara: vin din fructe, ceai – un vitaminizant de excepţie; gem, nectar, marmeladă etc.

Pe timpul iernii, fructele se păstrează foarte bine în miere de albine, dar se pot depozita şi în locuri răcoroase. Fructele se pot consuma şi în stare uscată.

REMEDIU ÎN AFECŢIUNILE DIGESTIVE

Cătina albă are acţiune nutritivă, revitalizantă şi de refacere a pielii, cu efect de încetinire a
procesului de îmbătrânire. Prin conţinutul în acizi graşi nesaturaţi, cu rol în producerea de prostaglandine, reglează permeabilitatea membranei celulare şi împiedică îmbătrânirea şi ridarea tenului.

Totodată, cătina albă stimulează regenerarea pielii şi este foarte eficientă în tratamentul arsurilor, rănilor cu vindecare lentă şi a ulceraţiilor. Uleiul de cătină albă acţionează în vindecarea unor maladii ale pielii precum eritemele, uscăciunea, mâncărimile, eczemele, psoriazis şi Zona Zoster.

Cătina albă este indicată în tratamentul bolilor tubului digestiv, având un efect de refacere nu numai a pielii din exteriorul corpului, ci şi din interior. Serotonina din fruct este un important factor antistres şi un bun tonic cerebral. Protejând pielea şi mucoasele de acţiunea nocivă a unor radiaţii, siropul de cătină albă ameliorează efectele nocive ale chimioterapiei în cazul bolnavilor de cancer.

Uleiul este utilizat şi în tratamentul unor afecţiuni precum: ulcerul gastric şi duodenal, alergiile, diareea, urticaria, reumatismul, afecţiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Alte indicaţii se mai fac pentru unele afecţiuni oftalmologice, coronariene, pentru hipertensiune arterială şi gingivite.

Cătina este şi un foarte bun antiinflamator şi inhibă pofta de mâncare în cazul unor tratamente ale obezităţii.