Teoria „oului stresat” nu are temei ştiinţific

Eu voi aduce argumente ştiinţifice care mă îndreptăţesc să afirm că păsările (găinile) care sunt crescute în cuşti (în adăposturi închise, în care parametrii optimi, cei ai condiţiilor de igienă şi de microclimat, cei ai alimentaţiei şi nutriţiei fiziologice, precum şi sistemele de adăpare şi parametrii care dau calitate apei şi care asigură evacuarea dejecţiilor şi colectarea ouălor se reglează automat) nu sunt stresate, iar valoarea nutritivă a ouălor pe care le produc acestea nu diferă semnificativ de cele obţinute de la găinile crescute în sistem tradiţional. Acesta este adevărul ştiinţific demonstrat de multiple experimente şi verificat de practică.

Prin urmare, opiniile care exprimă altceva decât ceea ce e demonstrat sunt doar păreri personale, izvorâte dintr-o anumită stare emoţională a celui care le emite, din ignoranţă sau din imaginaţii induse de împrejurări speciale sau de interese meschine.

Argumente ştiinţifice vs. opinii fără temei

• Criterii obiective de apreciere a bunăstării. Bunul simţ ne îndeamnă să credem că ceea ce este plăcut sau neplăcut pentru oameni nu trebuie să fie la fel şi pentru animale. În schimb, este foarte probabil ca unei găini să-i facă chiar plăcere să locuiască într-o cuşcă. Modul în care animalele percep confortul se stabileşte cu ajutorul unui instrument obiectiv, care indică gradul de asimilare şi de adaptare a organismului la condiţiile date.

Literatura de specialitate spune că puterea şi gradul de adaptare a unui organism la mediul înconjurător se poate măsura numai în funcţie de numărul de pui pe care o femelă îi produce într-o anumită perioadă de timp. Prin urmare, acesta este criteriul obiectiv cu ajutorul căruia trebuie să apreciem confortul şi bunăstarea animalelor, şi nu simţămintele şi impresiile noastre.

Dacă o găină crescută în adăpost închis, într-un sistem de baterii de cuşti, produce în mod real, într-un an, în medie 280 ouă, iar o găină crescută în libertate în curtea omului produce în aceeaşi perioadă doar 40-50 de ouă, din care se poate obţine acelaşi număr de pui, în mod sigur veţi fi de acord cu mine când voi spune că o găină se simte mult mai bine în baterii de cuşti, decât în curtea ţăranului. Vă las pe dumneavoastră să deduceţi în care dintre cele două sisteme de creştere găinile sunt stresate.

• Cuştile elimină stresul caracteristic sistemelor tradiţionale. Orice factori din exteriorul şi din interiorul organismului care tinde să-i modifice acestuia echilibrul fiziologic, mental sau fizic constituie o sursă de stres.

Factorii de stres, aşa cum sunt oscilaţiile de temperatură şi de lumină, nivelul nutrienţilor care ajung în organism, igiena, mulţimea de microorganisme cu care pasărea intră în contact (bolile, zgomotele, răpitoarele), sunt elimnaţi automat şi aproape în totalitate prin sistemul de creştere a găinilor în adăposturi închise, cu ajutorul sistemului de mecanizare pe care îl posedă bateriile de cuşti. În concluzie, stresul pe care îl suferă organismul găinilor în cuşti este infinit mai mic decât cel pe care-l întâlneşte pasărea crescută în libertate.

• Principiul adaptabilităţii. Toate speciile de animale, chiar şi omul, are o limită până la care scoarţa cerebrală poate asimila cu maximă eficienţă cunoştinţe noi, după care, mintea lui devine anchilozată şi opereză doar cu cunoştinţele pe care le-a dobândit anterior. Limita maximă medie pentru om este în jur de 40 de ani, la câini, 6 luni, iar la puiul de găină, 24-48 de ore. Prin urmare, dacă puiul de găină este pus într-o cuşcă confortabilă imediat după ce a ieşit din ou, el o va considera mamă nativă.

Dacă acest lucru se va face după 48 de ore, cuşca respectivă va deveni opusul ei, deoarece a depăşit limita până la care „mintea” puiului percepe detaliile mediului înconjurător. Aşadar, puiul de găină şi apoi găina sunt perfect adaptaţi la condiţiile pe care i le oferă cuşca, aceasta devenind propriul habitat în care se simte foarte confortabil, care nu produce nici un stres, ci dimpotrivă.

• Prezenţa hormonilor de stres. Afirmaţia potrivit căreia oul obţinut de la găinile crescute în cuşti conţine cantităţi mai mari de hormoni de stres (probabil cortisol sau ACTH) decât în cazul găinilor crescute în sistem tradiţional nu este credibilă, deoarece nu precizează dacă determinările cu privire la conţinutul în astfel de hormoni al sângelui găinilor au fost efectuate o singură dată sau continuu, la intervale regulate de câteva minute pe parcursul a 24 de ore, aceasta fiind metoda indicată pentru a stabili concentraţia adevărată a acestui tip de hormon, dat fiind că ei se secretă în sânge în mod pulsatoriu şi nu în mod continuu, ca şi ceilalţi hormoni.

Acestea fiind spuse, sper că veţi fi de acord cu concluzia mea, şi anume că povestea „oului stresat„ este doar părerea unor oameni subiectivi, conduşi de emoţii şi nefamiliarizaţi cu subiectul, şi nicidecum un adevăr ştiinţific de care consumatorul de ouă va trebui să ţină seama.

INTERPRETARE GREŞITĂ A SISTEMULUI DE CODURI

Discuţiile vehiculate de presă pe tema „oului stresat”, care s-ar obţine de la aşa-zisele ,,găini stresate” crescute în adăposturi închise în sistemul de baterii, au plecat de la eforturile pe care le face Comunitatea Europeană, în primul rând pentru a spori confortul animalelor de fermă în procesul de producţie şi în al doilea rând pentru a răspunde cerinţelor consumatorilor care doresc să cunoască condiţiile în care se realizează un anumit produs agricol.

în acest sens, experţii din domeniu au elaborat norme de confort nu numai pentru păsări, ci şi pentru alte specii de mamifere domestice, stabilite pe criterii ştiinţifice, printre care şi obligativitatea producătorului de a înscrie pe ambalaj un sistem de coduri cu ajutorul cărora să se poată urmări traseul produsului de la fermă la consumator.

Necunoscătorii procesului tehnologic de producere a ouălor au interpretat greşit înscrierea pe fiecare ou a datei când acesta a fost produs sau a codului care indică sistemul de creştere a păsărilor de la care s-au obţinut ouăle, confundându-l cu un procedeu de clasificare a calităţii nutritive a ouălor, precum şi a gradului de disconfort pe care-l suportă păsările în condiţiile date.

Pe aceste considerente s-au bazat cei care au afirmat că sistemul actual de producere industrială a ouălor de o anumită dimensiune este contrară bunăstării păsărilor şi stresează continuu găinile, făcându-le să producă ouă nesănătoase. Aceştia au cerut înlocuirea bateriilor cu sistemul tradiţional de creştere a păsărilor în libertate.

O asemenea sentinţă este doar o părere, neavând nici un temei ştiinţific şi, în consecinţă, constituie o falsă problemă.