Tehnica ecornării caprinelor şi ovinelor

Prezenţa coarnelor constituie un avantaj în următoarele cazuri: caprele cu coarne se apără mai eficient de prădători; coarnele constituie un “radiator” care asigură răcirea sângelui la nivelul capului în perioadele călduroase; caprele fără coarne au un aspect exterior neplăcut; ecornarea este dureroasă şi stresează animalele.

În sprijinul ecornării se aduc alte argumente după cum urmează: coarnele sunt periculoase pentru alte capre, oameni şi în special pentru copii; sunt folosite pentru a distruge gardurile şi echipamentul din adăpost; prezenţa coarnelor creşte riscul ca animalele să rămână prinse în garduri; coarnele pot fi folosite împotriva câinilor de pază; necesarul de spaţiu în creşterea intensivă este mai redus pentru caprele fără coarne.

În unele ţări, pentru caprele care participă la expoziţii sau sunt luate în controlul oficial, prezenţa coarnelor este necesară, iar în altele se cere ca, la concursuri, animalele cu coarne să fie descalificate, excepţie făcând rasa Pygmi.

Ecornarea la tineretul sugar la vârsta de 2-3 săptămâni se face mult mai uşor decât la adulte. Acţiunea constă în distrugerea bulbului cornului înainte ca acesta să crească. Iezii o suportă mai uşor, deoarece ecornarea se face rapid şi durerea este redusă ca timp.

La adulte este necesară intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta cornul care a crescut la lungimea normală. Este dureroasă şi uneori foarte periculoasă pentru animal, din acest motiv puţini medici veterinari o efectuează.

Ecornarea prin ardere electrică

Se utilizează un dispozitiv din fier care v-a fi încălzit electric până la incandescenţă pentru a arde ţesutul din care creşte cornul.

Rudimentar, un astfel de dispozitiv poate fi confecţionat dintr-un ciocan folosit la lipirea metalelor cu cositor. Capul acestuia (porţiunea încălzită) se va reduce la dimensiunea locului care urmează a fi cauterizat. Încălzirea nu se face electric ci de la o sursă de căldură (gaz, jar etc.).

Mod de lucru:

• se va încălzi dispozitivul suficient pentru a lăsa urmă de ars pe o bucată de lemn dacă presăm uşor;
• contenţionăm iedul;
• dacă cornul nu a erupt deja, se recomandă tunderea părului cu o foarfecă mică pentru a localiza cu o mai mare precizie zona care urmează a fi cauterizată;

• se ţine ferm iedul de bot şi se presează fierul fierbinte pe locul de creştere a cornului, aproximativ 15 secunde, după care va fi îndepărtat; în acest timp iedul se va zbate violent şi va ţipa;
• iedul va fi eliberat şi fierul se va încălzi din nou pentru a relua acţiunea.

Ecornarea prin ardere chimică

Este o metodă mai puţin precisă şi mai periculoasă. Constă în arderea bulbului cornului folosind o pastă caustică care poate fi procurată din magazinele de specialitate.

Mod de lucru:

• se tunde părul în jurul butonului cornului aşa cum este prezentat prin linie punctată în figura alăturată;
• pe porţiunea tunsă se lipeşte o rondea din bandă adezivă;
• împrejurul bulbului se aplică o pastă din produse petroliere (vaselină), pentru a proteja pielea;

• se îndepărtează rondeaua adezivă şi pe acelaşi loc se aplică soluţia caustică;
• la încheierea acţiunii iedul trebuie izolat timp de jumătate de oră.

Izolarea se face preventiv deoarece alţi iezi pot linge soluţia caustică sau aceasta poate ajunge pe ugerul caprei, când iedul încearcă să sugă, provocând arsuri. De asemenea, pasta caustică poate provoca orbirea dacă ajunge în ochi sau arsuri dureroase ale pielii indiferent de localizarea zonei afectate.

Ecornarea prin această metodă se foloseşte uzual la viţei. Pare mai puţin traumatică şi crudă decât arderea cu fierul fierbinte. În realitate, însă, cauterizarea electrică este mult mai “umană”, mai puţin periculoasă şi mai expeditivă.

La ţapi bulbul cornului este mult mai dezvoltat şi arderea acestuia, indiferent prin ce metodă, poate fi incompletă. Dacă se constată o nouă creştere, se recomandă repetarea operaţiei şi distrugerea completă a ţesutului, deoarece cornul crescut în urma ecornării este mai subţire, se deformează şi poate ajunge în cap sau în ochi sau se poate rupe repetat provocând durere şi sângerare.

Lipsa coarnelor poate fi genetică sau se poate datora hermafroditismului.

Ecornarea prin intervenţie chirurgicală

Se aplică în cazuri de necesitate la caprele adulte. De exemplu, la aducerea unei capre cu coarne într-o turmă de capre fără coarne.

Intervenţia provoacă sângerare şi expune animalele la infecţii motiv pentru care se efectuează numai de către medicul veterinar.

Animalul este mai liniştit si operaţia decurge mai uşor dacă se face anestezia locală la baza cornului. Pentru amputare se foloseşte un fierăstrău prevăzut cu o lamă foarte subţire (sârmă). Coarnele sunt tăiate foarte aproape de craniu, luând chiar o mică bucăţică din acesta pentru a elimina riscul de a creşte din nou după un anumit interval de timp.

Ecornarea prin presare la baza coarnelor

Metoda constă în aplicarea, foarte strânsă, a unei benzi de cauciuc la baza cornului, care, după un anumit timp, se va atrofia şi va cade singur.

Pentru ca efectul să fie mai puternic, unii crescători fac o crestătură în corn foarte aproape de craniu şi fixează banda în acest spaţiu. Facultativ, peste bandă, se poate lega un alt material pentru a o ţine strânsă. În ambele cazuri este necesară verificarea periodică a benzii de cauciuc pentru a fi siguri că ea nu s-a rupt sau nu a căzut.

Problemele apar când structura cornului începe să slăbească. Ca urmare a luptelor între animale, prin agăţare în garduri sau hrănitori, cornul se rupe. Dacă însă nu este pregătit să cadă, ruperea lui va provoca durere şi sângerare.

Pentru a opri hemoragia fiecare crescător ar trebui să deţină o pulbere antihemoragică care să fie folosită în cazurile urgente până când animalul este consultat de un medic veterinar.

Acţiunea poate fi controlată şi se încheie cu succes prin izolarea animalelor foarte active, înlăturarea tuturor obstacolelor în care se poate agăţa cornul şi verificarea frecventă a bandajului.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005