Porcul românesc în zodia... porcului!

Pe de altă parte, semnele par să fie neaşteptat de bune şi pentru fermieri dacă avem în vedere că, în penultima zi a anului 2006, guvernanţii au decis acordarea, în continuare, a unui sprijin financiar pentru activităţi în sectorul zootehnic, inclusiv pentru porcii livraţi la abatoare autorizate şi încadraţi în clasele de calitate E şi U. (Normele metodologice din Monitorul oficial Nr.1054 bis/30.12.2006). La ora scrierii acestui material nu se cunosc însă sumele pe care fermierii le vor primi!

Astfel, panica stârnită printre crescători în primele zile ale lui ianuarie 2007, datorită scăderii bruşte a preţului oferit de abatoare pentru porcii autohtoni şi alinierea acestuia la preţul mediu al Uniunii Europene, a început încet, încet să se estompeze, subvenţia fiind o adevărată „plasă de siguranţă” pentru unii, dar şi o reală sursă de finanţare/refinanţare, pentru alţii.

Cert este însă că începutul anului 2007 ne-a surprins în postura în care preţul mediu al carcasei de porc în Uniunea Europeană se situa la 130 Euro/100 kg carcasă clasa E (adică aproximativ 4,4 lei/ kg), iar preţul nostru intern în echivalent carcasă era de aproape 5 lei/kg în viu! În aceste condiţii era clar că o mare cantitate de carne de porc produsă în celelalte ţări europene îşi va găsi locul pe piaţa noastră, să recunoaştem, extrem de atractivă!

La ce ar trebui să ne aşteptăm în anul 2007?

Pentru ca anul 2007 să fie unul profitabil pentru crescătorii de porc autohtoni, nu ar fi de ignorat unele aspecte tehnice şi realităţi ale pieţei, care afectează eficienţa unei ferme.

Primul aspect de luat în calcul îl reprezintă accesul la resurse furajere, respectiv la cereale şi elementele proteice ale raţiilor. După cum s-a putut observa deja, în ultimele 2-3 luni ale anului 2006, preţul cerealelor a crescut constant, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea internaţională. Nu mai este un secret pentru nimeni că cel mai mare concurent al porcului şi al păsărilor pe piaţa cerealieră sunt marile investiţii ce vizează creşterea producţiei de biocombustibil.

Ceea ce înseamnă că speranţele reducerii preţului cerealelor, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung, nu ar fi decât nişte iluzii total „debranşate” de la realităţile pieţei. Având în vedere că cel puţin 50% din costul producerii unui kilogram de carne de porc îi revine furajului, logic ar fi ca fermierii să-şi concentreze atenţia către cel puţin două elemente:

•    reducerea la minimum a pierderilor de furaj din fermă;
•    exploatarea unor genotipuri moderne, care sunt în măsură să ofere o conversie eficientă a furajului şi care nu ar trebui să depăşească 2,8 kg furaj/kg spor.

Al doilea element este reprezentat de costul utilităţilor care, în mod cert, nu va scădea, afectând cu siguranţă costul total de producţie.

Soluţii la îndemâna fermierului

Pentru a contracara acest efect negativ fermierul ar trebui să reflecteze asupra următoarelor aspecte:
•    care este cantitatea de carne în viu produsă pe unitatea de suprafaţă construită?
•    care ar fi posibilităţile de limitare a pierderilor şi de reducere a consumului de energie?

La prima întrebare răspunsul este la îndemână, respectiv exploatarea unor animale care acumulează un spor mediu zilnic ridicat - crescând astfel numărul de cicluri productive pe unitatea de suprafaţă - dar şi un potenţial ridicat în privinţa numărului de porci vânduţi per scroafă într-un an. Răspunsul la a doua întrebare depinde în mare masură de modul în care au fost/sunt amenajate adăposturile, densitatea animalelor per metru pătrat etc.

Al treilea element cu impact major asupra profitabilităţii exploataţiei este starea de sănătate a animalelor crescute în ferma proprie sau introduse prin cumpărare. Boli precum Sindromul Reproductiv - Respirator Porcin (mai cunoscut sub denumirea scurtă de PRRS), Pneumonia Enzootică Porcină,

Dizenteria etc., au un efect devastator asupra marjei de profit, erodându-l până la anulare, datorită creşterii enorme a costului cu vaccinarea şi mediacaţia. Înaintea fiecărei decizii de cumpărare solicitaţi fermei de origine certificate sanitar-veterinare din care să reiasă clar starea de sănătate a efectivului sursă. Şi, nu ignoraţi faptul că într-o fermă de porci bolile nu dispar, ci doar se cumulează, chiar dacă semnele clinice nu sunt evidente.

PERSPECTIVE

În condiţiile în care consumul de carne de porc (şi preparate) a crescut la 31,5/kg/persoană în 2006, iar din producţia internă nu s-a putut asigura decât 60% din acest consum mediu, logic ar fi ca importurile masive de până acum să fie acoperite treptat prin creşterea producţiei interne. Însă acest obiectiv nu va putea fi atins decât în condiţiile în care fermierii noştri vor putea să producă eficient carne de porc, contracarând astfel presiunea concurenţială impusă de celelalte ţări ale UE.

Dacă analizăm previziunile unor reputate organisme financiare occidentale cu privire la locul preconizat al României între celelalte ţări europene mari producătoare de  carne de porc, optimismul nostru ar fi şi mai accentuat deoarece:

•    consumul intern de carne de porc creşte de la un an la altul;
•    există încă forţă de muncă relativ ieftină;
•    producţia de cereale (şi soia!) are potenţial de dezvoltare accentuată;
•    locaţia noastră în vecinătatea Rusiei şi Ucrainei nu poate fi ignorată.

Aprecierile unor analişti cu experienţă în piaţa mondială a cărnii de porc consideră că România este în măsură să devină „Iowa Europei unite”, Iowa fiind statul cu cea mai mare producţie de carne de porc din SUA. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească mai avem nevoie şi de altceva în afara norocului zodiacal. Mai este nevoie de: Profesionalism, Inovaţie, Competitivitate.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007