Performanţele scroafelor de reproducţie hibrid - realitatea de dincolo de cifre!

Orice fermier avizat ştie că aceste cifre sunt astfel selectate, calculate şi prezentate, încât să susţină punctul de vedere şi poziţia competitivă a vânzătorului. Rolul prezentării cifrelor într-un context care avantajează promovarea unui anumit produs revine, după cum se cunoaşte, departamentelor de marketing.

Totuşi, pentru ca fermierul să poată avea şi imaginea de „dincolo de cifre” a performanţelor prezentate, va trebui să fie pregătit nu numai să asculte, ci şi să pună întrebările potrivite.

În cele ce urmează, vom da un exemplu de afirmaţie care solicită neapărat întrebări lămuritoare din partea oricărui fermier.

„Scroafele noastre sunt capabile să dea naştere anual la peste 30 purcei!” Această afirmaţie nu este gratuită şi are suport biologic, performanţe de acest nivel regăsindu-se în tot mai multe ferme. Totuşi, prin întrebări, ar rămâne de clarificat şi o serie de detalii tehnice.

Care este efectivul de scroafe în ferma în care s-a înregistrat o asemenea performanţă?

Într-o fermă comercială cu un efectiv matcă relativ mic, de 50-250 scroafe, atingerea cifrei de peste 30 de purcei anual nu este imposibilă. Asta pentru că fermierul are capacitatea de a menţine sub control strict fiecare femelă, individual, pe toată durata gestaţiei.

Fermele comerciale de dimensiuni mari, care exploatează femele în grupuri dinamice, nu îşi stabilesc, de regulă, un asemenea obiectiv, datorită costului ridicat pe care l-ar presupune atenţia individuală, respectiv cheltuielile de personal.

Chiar şi aşa, în Ferma Eagle Creek din Canada, la un efectiv mediu de scroafe hibride PIC Camborough de 650 capete, s-a reuşit obţinerea a peste 33 purcei fătaţi/an/femelă însămânţată.

Care este starea de sănătate a efectivului în fermă?

De un lucru putem fi absolut convinşi! Este practic imposibilă obţinerea unor asemenea performanţe în ferme contaminate cu agenţi patogeni cu impact economic major, de genul PRRS, micoplasmoză, actinobaciloză, parvoviroză etc., care diminuează performanţa, în medie, cu 20-30%. Acesta este motivul pentru care PIC aplică un sistem draconic de protecţie şi testare a sănătăţii animalelor destinate vânzării către fermieri.

Câţi dintre cei 30 de purcei fătaţi au supravieţuit cel puţin până la înţărcare?

Este adevărat că scroafele moderne sunt capabile de performanţe de reproducţie care acum 20 de ani păreau fantastice, însă datorită sistemului industrial actual de exploatare a porcului, este total irelevant câţi purcei fată scroafa, fiind crucial mai degrabă câţi înţarcă, sau, mai mult, câţi porci sunt vânduţi într-un an de la o scroafă.

Este, de asemenea, irelevant, dacă o scroafă fată extrem de mulţi purcei, în condiţiile în care numărul de fătări pe an se situează sub valoarea de 2.

Spre exemplu, în ferma canadiană amintită, numărul de fătări pe an pe scroafă este de 2,45, numărul zilelor neproductive (adică zilele în care scroafa nu este nici gestantă şi nici lactantă!) fiind redus la minim. Altfel spus, într-o fermă în care numărul de fătări pe an/scroafă are valoarea de numai 1,8, fiecare scroafă ar trebui să dea naştere, în medie, la peste 16 purcei la fiecare fătare, pentru a se atinge cifra magică de 30.

Care este durata de supravieţuire în fermă a scroafelor cu performanţe record?

Scroafele cu asemenea performanţe trebuie în mod cert să se bucure de multă atenţie, de o furajare ireproşabilă şi de condiţii de întreţinere optime. În lipsa acestor condiţii, datorită expunerii la epuizare fizică, aceste scroafe sunt, conform statisticilor, cele care ies din sistem cel mai rapid.

Din datele comparative, s-a constatat că scroafele hibride PIC Camborough, datorită selecţiei direcţionate spre longevitate şi robusteţe, alături de caracterele productive, au o rată a supravieţuirii cu 20-30% superioară faţă de principalii competitori.

Care este efectivul de femele luat în considerare la calculul acestor performanţe?

Pentru a avea o imagine clară asupra cifrelor prezentate, este util să aflăm două repere esenţiale:

• câte femele sau număr de fătări au fost luate în calcul, deoarece, cu cât sunt mai multe, cu atât probabilitatea ca performanţele medii să fie credibile, creşte;
• la ce categorii de femele se face raportarea: spre exemplu, în unele ţări şi ferme, raportarea numărului total de purcei fătaţi/înţărcaţi într-un anumit interval de timp se face la numărul de scroafe numite „productive”, adică toate femelele din efectivul matcă care au fătat cel puţin o dată.

Un alt sistem de calcul, cel folosit şi de PIC, este cel în care, pentru raportare, se iau în calcul toate femelele care au fost însămânţate în perioada la care se face referire.

Diferenţa dintre cele două sisteme calcul conduce la rezultate radical diferite, aşa cum rezultă din exemplul următor:

• 3000 de purcei fătaţi/an : 100 scroafe „productive” = 30 purcei/an/scroafă
• 3000 de purcei fătaţi/an : 100 scroafe + 20 scrofiţe inseminate = 25 purcei/an/scroafă

Pe de altă parte, prezentarea performanţelor din ferma „X” sau „Y” este cu atât mai irelevantă pentru că se face referire la o exploataţie anume, în care se regăsesc: un anumit nivel de dotare tehnologică; un anumit nivel de management al fluxului productiv; o structură unică a vârstei efectivului matcă; o anumită calitate a furajului, personalului etc.

Corect şi realist

În contextul economic actual, în care costul de producţie ar trebui să fie principalul parametru de ţinut sub un control drastic, preluarea şi interpretarea corectă şi realistă a informaţiilor privitoare la performanţele productive ale scroafelor de reproducţie devine esenţială pentru fermier.

Esenţială, pentru că indiferent de decizia luată în privinţa furnizorului de femele de reproducţie, efectul va deveni vizibil în fermă după minim un an.

Articol publicat în revista Ferma nr. 10(54)/2007