Oaia Dorper sau drumul de la hobby la afacere într-o fermă din Timiş

Acum câţiva ani, când l-am cunoscut pe Felician Negruţ, se ocupa de porci, mai exact de recoltarea materialului seminal. Astăzi, în gospodăria familiei din localitatea timişeană Jebel, nici urmă de porci! În locul lor însă au apărut oile...

De ce această schimbare radicală? „În momentul în care n-am mai avut voie, din motive de securitate, să am contact cu alţi porci, decât cu cei de la serviciu, am simţit nevoia să fac altceva care să-mi ocupe timpul.

Am încercat cu găini, dar investiţia am făcut-o tocmai în anul în care a fost gripa aviară la noi, deci falimentul mi-a fost asigurat...”, spune Negruţ.

Începuturile...

În căutările pe internet, Felician Negruţ a descoperit un site din Germania, care oferea informaţii despre oaia Dorper. „La câteva zile după ce mi-am lăsat datele de contact pe site-ul respectiv, m-a sunat proprietarul paginii de internet şi, timp de trei sferturi de oră, mi-a povestit despre această rasă de oi.

Au mai urmat alte câteva discuţii, după care, în vara anului 2006 am plecat în Germania să văd oile. De aici am mers în Elveţia, unde l-am cunoscut pe cel care a făcut primul import de oi Dorper din Africa de Sud, în Europa... Şi de aici a început totul", îşi aminteşte Felician Negruţ.


Primele oi Dorper a ajuns la Jebel

Primul import - 5 femele şi un mascul din rasa Dorper, a fost făcut în februarie 2007, cu o investiţie totală de cinci mii de euro. „Am făcut importul după integrarea în UE, deoarece până atunci existau în ţara noastră condiţii restrictive la importuri”, spune Felician Negruţ.

În toamna aceluiaşi an, au mai ajuns la ferma din Jebel câteva femele şi un mascul, importate din Austria. Al treilea transport, constând în câţiva berbeci din Austria şi un berbec din Germania, s-a realizat.

În prezent, efectivul de ovine din rasa Dorper este de 13 oi, 5 berbeci şi aproape 20 de miei, dintre care şi hibrizii rezultaţi din încrucişări cu cele 30 de oi Ţurcane din fermă. „Am avut câteva pierderi, deoarece necunoscând foarte bine rasa, am tratat oile Dorper la fel ca pe cele din Ţurcană.

Adică le-am furajat cu concentrate, le-am ţinut în turmă cu Ţurcanele, ori formarea oii Dorper a fost gândită astfel încât să poată valorifica furajele grosiere din savana africană”, spune Negruţ.


Întreţinerea oilor în ferma de la Jebel

Ideală pentru ovinele din rasa Dorper este întreţinerea la păşune, cu păstor electric. „Momentan sunt într-o perioadă critică, deoarece numărul de animale este prea mare ca să le întreţin acasă, şi prea mic, pentru a angaja un cioban.

Intenţionam să semăn câteva hectare de păşune cultivată, respectiv un ha pentru zece oi. Din păcate, seceta din primăvara acestui an nu mi-a permis acest lucru. Deocamdată am semănat nişte borceag, unde urmează să le introduc.

Până acum le-am întreţinut pe suprafeţe mai mici de păşune, o parte cultivată, alta naturală. Sigur, cu păşunatul mi-e mai greu, deoarece doresc să le ţin separat şi să fac montă dirijată, să ştiu ce berbec intră la o grupă de montă sau la alta, ceea ce presupune mult timp, multă muncă şi investiţii.”, spune Felician Negruţ.

Păşunatul se desfăşoară de primăvara, până toamna târziu, iar în timpul iernii oile sunt hrănite exclusiv cu fân, fără concentrate.


Valorificare, planuri, obiective

Dintre preocupările pe linie genetică, cea mai valoroasă ca şi câştig final o reprezintă încrucişările dintre Ţurcană şi Dorper, în vederea sacrificării.

Primele rezultate s-au dovedit extrem de încurajatoare, pentru că produşii astfel obţinuţi au cântărit greu... la propriu: „Ţurcana noastră este foarte rezistentă, bine adaptată la condiţiile locale, dar nu excelează în ceea ce priveşte producţia, care este modestă şi la lână, şi la lapte, şi la carne.

Mă axez mai puţin pe producerea de hibrizi Dorper, deşi mieii de vând foarte bine în perioada Paştelui. Anul acesta am avut foarte puţini hibrizi, deoarece şi oile Ţurcane au fost puţine, doar 12 la număr.

Am sacrificat de Paşte doar berbecuţii, iar cele 15 mieluţe le-am păstrat de prăsilă. Cererea de mieluţi a fost foarte mare, însă eu vreau să-mi dezvolt afacerea, să-mi extind efectivul atât cât voi fi în stare

Felician Negruţ studiază în prezent posibilitatea încrucişării altor rase cu Ţurcana, în scopul orientării producţiei spre carne sau lapte, după care, peste hibridul astfel obţinut să vină cu Dorper.

Preferinţele ar fi Blufaced, respectiv Alpina austriacă de munte, cea din urmă fiind, ca aspect şi conformaţie, foarte asemănătoare cu Ţurcana, însă mult mai prolifică, având o producţie bună de lapte şi reuşind să întreţină doi miei până la înţărcare. În plus, Alpina austriacă de munte este poliestrică (poate fi montată în orice lună a anului).

Afacerea încă e în faza de început, la stadiul de investiţie, pentru că Felician Negruţ nu este tipul afaceristului dornic de câştiguri peste noapte, ci mai degrabă omul care ştie că orice câştig sigur şi pe termen lung este precedat de investiţii şi muncă pe măsură. 

L-am întrebat pe crescătorul nostru ce drum ar alege sau ce rasă ar exploata dacă ar fi să o ia de la început cu creşterea ovinelor? Ar paria tot pe Dorper? "Răspunsul este undeva între da şi nu, în sensul că dacă este vorba de hobby, aş începe tot cu Dorper, dar dacă este vorba de afacere, acum aş gândi puţin altfel.

În prima fază am gândit totul ca pe o afacere, dar având posibilităţi destul de limitate, am fost nevoit să demarez totul ca pe un hobby, şi nu mi-a reuşit aşa cum mi-am dorit. Poate ar fi trebuit să aştept apariţia oii Dorper albă, pentru că ciobanii români sunt cam reticenţi la culoarea neagră.

Fiind totuşi foarte puţine exemplare în Europa, sunt şi foarte scumpe, iar tendinţa este ca atunci când faci o investiţie mare este să o recuperezi cât mai rapid. Sfatul unui crescător din Africa de Sud este să nu vă aşteptaţi să faceţi bani dintr-odată.

Există riscul de a face rabat de la calitate, ori nu orice berbec se ţine pentru prăsilă", spune Felician Negruţ.

Încrucişarea cu Alpina austriacă este încă în faza de culegere de informaţii. Această variantă este destul de scumpă, preţul unui berbec ajungând la câteva mii de euro. „N-am pretenţii să aduc exemplare foarte scumpe, ci berbeci care să poarte trăsăturile rasei.

Mai trebuie să găsesc şi proprietarul de Ţurcane care să fie dispus unui astfel de experiment, adică să accepte încrucişările cu Alpina austriacă”, explică Negruţ.


Oaia Dorper: premisele unei afaceri reuşite

”Pentru moment, varianta cea mai profitabilă pentru noi este să folosim berbecii Dorper la încrucişări cu Ţurcana, pentru a obţine mieii de carne”, spune Felician Negruţ. Mieii au o vigoare deosebită, la câteva minute de la fătare se ridică şi sug singuri.

Mănâncă fân şi paie destul de devreme şi prezintă o viteză mare de creştere. „Deşi la fătare sunt mici, comparativ cu mieii Ţurcanei, în câteva zile recuperează greutatea. De exemplu, am avut, la fătări gemelare, miei hibrizi care la două luni cântăreau 20-25 de kg!”, mărturiseşte Negruţ.

Perioada de alăptare este de 3-3,5 luni, deoarece fiind foarte precoce, berbecuţii încep să monteze mamele. Nu se pune problema mulsului... oile Dorper sunt puternice şi nu se lasă mulse, însă laptele e suficient pentru hrana mieilor.

Femelele hibride însă au o producţie foarte bună de lapte, iar mieii lor pot ajunge la 17 kg în numai 5 săptămâni.

Greutatea optimă pentru sacrificare. "Spre deosebire de tăierile din Vest, unde carnea de oaie se consumă frecvent, greutatea de tăiere este de 45 kg, la noi, în special în Banat, unde carnea de oaie se consumă aproape numai de Paşte, un miel de 20 kg este considerat foarte mare".

Moştenirea caracterelor la hibrizi. Culoarea specifică rasei Dorper nu se transmite la produşii hibrizi, aceştia fiind tărcaţi. Moştenesc însă conformaţia, au trăsăturile oii de carne, fiind mai laţi şi mai grei, chiar dacă la mărime sunt la fel ca mieii din rasa Ţurcană.

Caracterul poliestric nu a fost încă observat la hibrizii obţinuţi în ferma de la Jebel. La oile Dorper însă sunt posibile 3 fătări în 2 ani, şi ţinând cont de prolificitatea de 150%, se poate calcula o producţie anuală de doi miei pe oaie.

Reproducţie. Comparativ cu ţările care au dezvoltat o adevărată industrie a creşterii oilor, la noi sistemul de montă artificială este încă slab dezvoltat, cel puţin la ovine.

Felician Negruţ spune că sunt trei tipuri de montă care se pot aplica în cazul rasei Dorper, fiecare cu rezultate diferite, însă monta naturală este cea mai eficientă, procentul de fecunditate mergând până la sută la sută. „Berbecii Dorper, fiind foarte activi, pot merge unul la câteva zeci de oi, chiar şi 50.

Există şi excepţii, înregistrate în Elveţia, când un berbec Dorper, într-un sezon de montă, se pretează la un efectiv de câteva sute de oi!", spune Felician Negruţ.


ATUURI ALE RASEI DORPER

Diferenţe Dorper - Ţurcană

În cazul rasei Dorper, mieii sunt lăsaţi lângă mame, până ajung la greutatea de înţărcare de 35 kg. Le merge dacă sunt singure şi fără stres.Rumegă mai mult bolul alimentar, valorifică mult mai bine hrana şi nu face risipă.

Ţurcana consumă mai mult, însă cu eficienţă mică. Risipa de furaj făcută de oile Ţurcană într-o săptămână, oile Dorper n-o fac nici în două luni. În plus, oile Dorper valorifică inclusiv resturile de paie sau de fân din ieslea Ţurcanelor.

Diferenţe Dorper - alte rase pentru carne

"Un cioban din Germania, cu 500 de oi Merinos, peste care a băgat berbeci Dorper, cu scopul de a obţine mieii de carne, pe care să-i valorifice la greutatea de 40-45 kg, mi-a spus că nu a ales altă rasă, Texel sau Suffolk, oi cu producţie de carne mai bună decât Dorper, deoarece vara, când e foarte cald, oile Texel nu mănâncă şi slăbesc, fiind foarte pretenţioase”, explică Negruţ.

Ovinele de carne din rasele Texel sau Suffolk nu consumă iarba de pe o păşune peste care a trecut anterior altă turmă de oi. Au nevoie de mâncare de calitate, care este foarte scumpă.

Chiar dacă aceste rase, la care putem adăuga şi ovinele Charollais, au o producţie bună de carne, datorată mărimii, Dorperul compensează în ceea ce priveşte întreţinerea, nefiind pretenţioase.


RASA DORPER: CARACTERISTICI

Este o rasă de carne, formată în anii ’30, în regiunile aride din Africa de Sud, prin încrucişarea raselor Dorset Horn şi Blackheaded Persian (persiana cu cap negru, o rasă de oi cu păr, nu cu lână).

Pentru prima dată a fost adusă în Europa - Germania în 1977 sub formă de embrioni, prin transfer de embrioni, iar primul transport de animale vii (100 de capete) s-a făcut în anul 2000. Au mai urmat câteva importuri mai mici, toate în Elveţia.

Primul importator a investit în jur de 80 mii de euro în toată afacerea, achiziţionând oi Dorper şi o sută de embrioni.

Trăsături:
• excepţională încărcătură musculară;
• greutate bună: la maturitate oile ajung la 70-80 kg, iar berbecii la 120-130 kg;
• capacitate deosebită de adaptare la diverse condiţii de mediu;
• păşunat neselectiv (“rade” absolut toată vegetaţia);
• valorifică foarte bine furajele grosiere;
• prolificitate foarte bună (150-180%);
• reproducţia nu este sezonieră (se pot obţine miei în orice lună din an, iar intervalul dintre fătări se poate reduce până la 8 luni, obţinându-se astfel 3 fătări în doi ani);
• fătări uşoare, fără asistenţă (oile fată singure iar mielul se ridică singur la supt);
• instinct matern foarte dezvoltat;
• capacitate mare de alăptare (oile “duc” doi miei fără probleme);
• viteză mare de creştere (mieii ajung la 35 kg în 105-120 zile);
• mieii obţinuţi din încrucişările cu Ţurcană au ajuns în 60 de zile la 24-25 kg, cei din fătări gemelare, şi la 28-30 kg, cei din fătări simple.
Particularităţi:
• oaia Dorper este mai uşor de întreţinut întrucât nu trebuie tunsă, amestecul de lână şi păr care-i acoperă corpul năpârlind în fiecare an;
• carnea de Dorper este lipsită de gustul specific de oaie, fiind astfel foarte apreciată de către consumatori.

Informaţii suplimentare: Felician Negruţ, tel. 0727770548, www.dorper.ro