Nu neglijaţi vacile aflate în repaus mamar!

Cu riscul de a mă repeta, îi sfătuiesc pe aceşti crescători să nu dea vina pe foştii proprietari ai animalelor pentru necazurile lor, ci, mai degrabă, să analizeze alimentaţia vacilor şi condiţiile de întreţinere a acestora, de aici rezultând toate problemele pe care le au în fermă cu animalele. Din cauza erorilor de nutriţie, apar, frecvent, aşa-numitele boli de metabolism: acidoza, cetoza sau febra de lactaţie, despre care am scris şi în alte numere ale revistei.

De această dată, vom stabili paşii pe care trebuie să-i urmeze fermierii ale căror vaci se află în repaus mamar, astfel încât să poată preveni efecte negative cum sunt: lipsa de performanţă în producţia de lapte, retenţiile placentare, bolile de metabolism şi deranjamentele procesului de reproducţie.

Operaţiuni, în prima parte a repausului mamar

Pentru ca producţia de lapte şi reproducţia vacilor aflate în acest stadiu să nu fie afectată, se ţine sub control greutatea fiecărui animal: condiţia corporală sau starea de îngrăşare nu trebuie să depăşească 3,5-3,7 puncte, din cele 5 posibile. Vacile cu un punctaj cuprins între 1 şi 2, sunt foarte slabe, iar cele cu un punctaj cuprins între 4 şi 5 sunt foarte grase.

De aceea, fermierul va supune vacile slabe unui regim de îngrăşare, pe cele cu o greutate corespunzătoare, adică de la 3,7 puncte, le va menţine la această valoare, iar celor foarte grase (de 4, până la 5 puncte), le va reduce starea de îngrăşare sau, pur şi simplu, pe acestea le va duce la abator.

Pentru a putea îndeplini aceste trei sarcini foarte importante, se recurge la împărţirea animalelor în trei grupe, şi anume:

• Un lot al vacilor slabe, a căror condiţie corporală trebuie să ajungă la valoarea de 3,2-3,7 puncte. Acestora li se va administra o cantitate mai mare de furaj, comparativ cu hrana dată animalelor care, la intrarea în repaus mamar, aveau deja această greutate.

• Un lot al vacilor care trebuie să-şi menţină greutatea vie, deoarece la începutul înţărcării condiţia corporală (starea de întreţinere) avea un punctaj de 3,2-3,7. Şi furajarea acestora se va face controlat.

• Grupa junincilor gestante se va constitui pentru a se evita înlăturarea acestora de la frontul de furajare de către vacile adulte.

Ultimele două săptămâni de gestaţie

Înainte cu două săptămâni de fătare, vacile gestante îşi vor pierde pofta de mâncare. Deşi fenomenul este normal pentru această perioadă, el trebuie evitat, deoarece consumul mic de furaje va creşte probabilitatea apariţiei tulburărilor metabolice.

Un bun crescător de vaci trebuie să respecte toate regulile cunoscute de el pentru a evita apariţia febrei de lactaţie şi, mai ales, a unui sindrom ale cărui efecte se manifestă adesea după fătare, prin: reţinerea placentei, metrite, anormalizarea funcţiei de reproducere, lipsa poftei de mâncare şi producerea de lapte sub potenţialul genetic al vacilor.

Pentru evitarea tuturor acestor neajunsuri, vă recomandăm următoarele măsuri:

• Cantitatea de proteină şi de energie, de vitamine şi de săruri minerale din raţie să nu depăşească mai mult de 90 la sută din raţia administrată pentru producţia de lapte a unei vaci de aceeaşi mărime. În această perioadă, animalele trebuie să consume o cantitate de substanţă uscată din raţie, echivalentă cu circa 1,75 la sută din greutatea corpului lor, sau aproximativ 12-13 kg substanţă uscată dintr-o raţie bine echilibrată în principii nutritive.

• Evitaţi introducerea de făinuri şi de grăsimi de origine animală în raţie, deoarece vacile nu le consumă cu plăcere, fapt care va scade şi mai mult ingestia de furaje.

• Introduceţi în raţie mai mult siloz de porumb şi fân de graminee (şi nu de leguminoase), pentru că, în special fânul de graminee, au un conţinut mai scăzut în proteine.

• Vacilor de mare producţie li se va introduce în raţie un amestec de minerale, în care raportul dintre anioni şi cationi să fie supraunitar. Din porţia de hrană trebuie redus, pe cât posibil, potasiul, iar clorurile, sulfaţii şi chiar sodiul se exclud. Există în comerţ amestecuri minerale numite „săruri anionice”, a căror compoziţie respectă aceste cerinţe.

Scăderea potasiului se realizează şi hrănind animalele cu o cantitate mai mare de siloz de porumb (conţine doar 1,25 la sută potasiu), şi cu fân de graminee (2,5 la sută potasiu). Experienţa fermierilor care au realizat performanţe deosebite în fermele lor a demonstrat că administrarea unui astfel de amestec mineral anionic menţine pH-ul la valori normale, de 6,5, şi împiedică producerea retenţiei anexelor fetale.

Rezultate bune se obţin şi dacă acestui tip de raţie i se adaugă vitamina E până la 1000 UI/zi, pentru fiecare vacă, precum şi sulfat de magneziu (7 mii de echivalenţi/100 g substanţă uscată).

• Monitorizează pH-ul urinei. Dacă urina va avea un pH mai mare de 6,5-6,8, atunci crescătorul va adăuga este săruri anionice în raţie, în mod obligatoriu.

RAŢIA DE HRANĂ A VACILOR, ÎN PRIMA PARTE A REPAUSULUI MAMAR
După ce aţi realizat gruparea efectivului, administraţi animalelor aflate în repaus mamar numai raţia recomandată vacilor gestante, şi nu hrana destinată animalelor în lactaţie.
Aceasta va cuprinde în mod obligatoriu: furaje fibroase cu dimensiune lungă (peste 7-8 cm) pentru a contribui la dezvoltarea musculaturii şi a mucoasei rumenului, precum şi pentru a minimiza probabilitatea ca după fătare să se producă deplasarea, de la locul său, a stomacului adevărat (cheagul sau abomasul).

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009