Ferma de taurine - raport de vizită

Prin astfel de materiale ne adresăm deopotrivă fermierilor şi consultanţilor acestora. Pornim pe acest drum pentru că a devenit evident că la umbra succesului se află cunoaşterea, bunele deprinderi, experienţa altora, sfaturile avizate şi necointeresate în ofertă. În acest context, raportul de vizită este un sfat, o comunicare scrisă făcută de către consultant proprietarului unei ferme care cuprinde relatări asupra activităţilor derulate.

Pentru acest număr al revistei, prezentăm câteva aspecte comunicate în raportul de vizită domnului Nicolae Băcanu, proprietarul unei frumoase şi bine utilate ferme de taurine din oraşul Lipova, judeţul Arad. De la bun început precizăm că ne-am dori ca România noastră, cea aflată pe drumul integrării europene, să deţină asemenea ferme atât de bine şi judicios construite, dotate şi manageriate.

Aşadar, domnule Băcanu, primiţi şi pe această cale felicitările noastre pentru interesul, pasiunea şi dăruirea cu care gestionaţi ferma, precum şi mulţumirile noastre pentru permisiunea de a face cunoscute câteva aspecte din conţinutul raportului vizitei noastre, ce-i drept, într-o formă mai jurnalistică şi mai accesibilă cititorilor Fermei.

Motivul vizitei

S-a ajuns în ferma din Lipova-Băi la solicitarea proprietarului, confruntat cu un aspect îngrijorător: producţia efectivă obţinută de la un lot de taurine de rasă Simmental (Fleckvieh) importat din Austria se situa sub valoarea aşteptată.

În urma vizitei noastre din după-amiaza zilei de 11 ianuarie şi în urma prelungirii discuţiilor până la ore târzii în noapte, am putut observa atât aspecte îmbucurătoare, cât şi probleme destul de grave.

Adăpost şi întreţinere

Practic, am fost oaspeţii unei ferme de taurine cu un efectiv de 47 vaci cu lapte, 14 tineret taurin femel şi 11 viţei sugari cu vârste de 0-2 luni, toate categoriile fiind cazate în adăposturi moderne, ieftine şi bine construite - adăposturi semideschise, cu pereţi din lemn şi plasă de rafie (un înlocuitor al prelatei) şi învelitoare simplă, dintr-o foaie de tablă ondulată. Am fost bucuroşi să observăm că furajarea se face cu furaj unic din stoc, prepararea şi distribuţia furajelor se face cu ajutorul unei remorci tehnologice, mulsul are loc la platformă prevăzută cu sală de tip brăduleţ 2x4, iar păstrarea laptelui se face în tanc.

Diferenţiat pe categorii de taurine, putem preciza următoarele:

• vacile sunt întreţinute în stabulaţie liberă într-un adăpost semideschis, se odihnesc în cuşete individuale dispuse pe trei rânduri; în adăpost există un sistem automatizat pentru colectarea şi evacuarea dejecţiilor de pe cele două alei, adăpătoare cu bilă şi grilaj autoblocant de furajare (fig. 1);

• junincile şi vacile aflate în repaus mamar sunt cazate într-un alt adăpost rece, cu o zonă de odihnă cu aşternut permanent şi o alee de circulaţie, adăpătoare cu clapetă şi fronturi de furajare individualizate; densitatea asigurată este de 9 mp/animal (fig. 2);

• tineretul taurin, împărţit pe categorii de vârstă, este întreţinut în stabulaţie liberă într-un fost adăpost de porci care, după transformare, are o zonă de odihnă cu aşternut permanent şi un padoc pentru acces la furaje (fig. 3);

• tineretul sugar este întreţinut în cuşti individuale cu ţarc, amplasate afară, în curtea fermei (fig. 4);

Probleme identificate

Dincolo de motivul vizitei, problemele identificate de către proprietar şi extensionişti (fig. 5), precum şi ierarhizarea lor în ordinea abordării soluţiilor sunt:

1.    existenţa unui număr mare de celule somatice / ml lapte;
2.    cuşetă de odihnă inadecvată dimensiunilor rasei Simmental;
3.    câteva deficienţe în exploatarea instalaţiei de muls şi în tehnica mulsului;
4.    deficienţe în raţie - componentele minerale insuficiente şi silozuri de porumb, iarbă de Sudan şi amestec porumb şi sorg cu porţiuni mucegăite;
5.    şchiopături şi probleme legate de patologia membrelor;

Soluţii propuse

Pentru soluţionarea primelor patru neajunsuri identificate s-a propus abordarea concomitentă a două tactici,  fiecare cu importanţa şi impactul său:

Reducerea numărului de celule somatice este prima tactică abordată; consideraţia priorităţii acestei tactici este aceea că nu se poate rezolva problema creşterii cantităţii de lapte atât timp cât există perturbări în starea de sănătate a ugerului. Primele suspiciuni sunt cele legate de existenţa unor mamite subclinice şi posibile urmări ale consumului de siloz mucegăit în celule destinate păstrării (vezi fig. 6).

Creşterea producţiei de lapte este a doua tactică propusă, cu specificarea că îmbunătăţirea alimentaţiei, element operaţional forte în atingerea acestui obiectiv, poate rezolva şi anumite aspecte legate de numărul mare de celule somatice.

Reducerea numărului de celule somatice

Pentru reducerea numărului de celule somatice din lapte, măsurile operaţionale propuse sunt atât măsuri sanitar-veterinare, cât şi măsuri tehnologice, atât la vacile în lactaţie, cât şi la cele aflate în repaus mamar, după cum urmează:

• Din punct de vedere sanitar-veterinar, la vacile în lactaţie se recomandă (1) diagnosticarea tuturor mamitelor clinice şi subclinice, prin teste rapide, (2) efectuarea tratamentului bazat pe antibiogramă şi (3) repetarea protocolului periodic până la dispariţia cazurilor de mamită. La vacile în repaus mamar se recomandă (4) tratamentul profilactic, prin administrarea unor antibiotice/chimioterapice, imediat după înţărcare şi protejarea sfârcurilor printr-un biofilm care etanşeizează sfincterul mamelonului pe durata repausului glandei mamare.

• La vacile aflate în lactaţie se recomandă următoarele măsuri tehnologice: (5) corectarea deficienţelor dimensionale ale cuşetei de odihnă, întrucât aşternutul cuşetei este umed şi permite murdărirea şi infectarea glandei mamare; (6) izolarea vacilor cu mamită şi mulgerea lor separată, după terminarea mulsului vacilor sănătoase; (7) respectarea rutinei mulsului; (8) evitarea decubitului în prima jumătate de oră după muls, prin împrospătarea furajului în ieslea vacilor venite de la muls.

În plus, se recomandă (9) reformarea vacilor care sistematic înregistrează un număr mare de celule somatice, mai ales dacă acestea au peste 4-5 lactaţii încheiate.

Creşterea producţiei de lapte

Tactica creşterii producţiei de lapte presupune, în optica noastră, îndeplinirea câtorva măsuri operaţionale  pe termen scurt şi pe termen lung. Având în vedere rezultatele preliminarii obţinute prin analiza probelor prelevate din furajele însilozate, iniţial şi pe termen scurt se propune (10) o raţie de tranziţie, echilibrată mai ales în ceea ce priveşte componentele minerale, adăugarea unor drojdii şi chiar a unor substanţe cu rol adsorbant, de fixare a micotoxinelor.

Prin această măsură, aşteptăm să crească producţia de lapte şi să aibă loc îmbunătăţirea valorii unor indici tehnologici (condiţia corporală) şi reproductivi (durata repausului uterin, intervalul între parturiţii şi numărul de inseminări/gestaţie).
Pe termen lung, se propun câteva acţiuni de ameliorare, respectiv (11) potrivirea perechilor (cu scopul corectării unor defecte de conformaţie corporală) şi (12) utilizarea unor tauri din rasa Red Holstein, în ideea creşterii producţiei de lapte şi a vitezei de muls.

În loc de concluzie

Nu ştiu câţi dintre consultanţii patriei utilizează practica raportului de vizită dar, în cazul de faţă, ştim că odată sugerate cele douăsprezece măsuri operaţionale, putem, încet, încet, să câştigăm tactic războiul problemelor identificate şi să răspundem întrebării strategice a gazdei noastre: în cât timp vom ajunge la producţia de 6000 de kg/vacă?

De asemenea, nu ştim câţi fermieri sau specialiştii care dau târcoale fermei pot să identifice şi să ierarhizeze adevăratele probleme ale proaspăt aderatei ferme româneşti… Ştim însă că fermierii Europei au ajuns acolo unde sunt şi pentru că activităţile de extensie universitară şi consultanţă au aplomb, consistenţă şi susţinere.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007