Digestia la cabaline

Digestia la cal este precedată de o masticaţie puternică, o salivaţie abundentă, un tranzit gastric rapid, în intestinul subţire aceasta fiind intensă dar de scurtă durată, urmată apoi sub acţiunea florei microbiene în intestinul gros de o digestie de durată lungă.

Astfel calului, pentru a consuma un kg de furaj fibros îi sunt necesare cca. 30-40 de minute şi un număr de 2500-3500 de mişcări mandibulare, iar pentru un kg de concentrate sau furaje brichetate (granulate sau musli) doar 8-12 minute şi 600-1200 de mişcări mandibulare. Durata medie a tranzitului digestiv este de 36 de ore pentru furajele fibroase şi de 26 de ore pentru furajele concentrate sau granulate.

Datorită danturii puternice, calul realizează o masticaţie mult mai bună a tuturor furajelor în comparaţie cu celelalte specii de erbivore. Din acest motiv el mănâncă mult mai încet, produce o salivaţie abundentă şi ingeră boluri alimentare mici.

Ca urmare are nevoie de un timp mai îndelungat pentru consumarea hranei. Stomacul, având o capacitate redusă, alimentelor ajunse aici nu li se permite o staţionare îndelungată şi astfel digestia nu se poate asigura, decât într-o proporţie foarte redusă. Evacuarea conţinutului gastric se face frecvent, ceea ce impune administrarea raţiei în mai multe tainuri şi la intervale mai scurte, comparativ cu bovinele.

Din această cauză calul consumă aproape continuu atât la păşunat cât şi la grajd, ceea ce duce la impresia total greşită că mănâncă mai mult decât vaca.

Din stomac alimentele trec în intestinul subţire pentru scurt timp. Aici, datorită secreţiilor puternice, are loc o mare parte din digestie şi absorbţie. Continuarea este făcută în intestinul gros, unde nivelul secreţiilor este mai redus dar ca urmare a unei activităţi intense a florei microbiene specifice se produce o digestie asemănătoare cu cea de la rumegătoare.

Particularităţile anatomice şi fiziologice ale aparatului digestiv la cabaline ne demonstrează că această specie digeră mai greu celuloza decât bovinele. Astfel, suntem obligaţi să le asigurăm un volum mai mic de furaje, dar cu o valoare nutritivă superioară. Pentru prelungirea timpului digestiei gastrice a furajelor prin menţinerea lor mai mult în stomac, trebuie să se administreze mai întâi fibroasele, apoi apa şi la urmă după o pauză concentratele.

Digestibilitatea nutreţurilor nu este aceeaşi întotdeauna, ea depinde de o serie de factori, care sunt reprezentaţi în principal de animal şi de furaj, dar şi de condiţiile de întreţinere şi de temperatură. Factorii care depind de animal sunt: rasa, vârsta, individualitatea, sănătatea, starea de întreţinere, regimul de efort; în ceea ce priveşte furajul menţionez sortimentul şi compoziţia chimică, volumul şi structura raţiei şi a tainurilor, modul de preparare şi prezentare a nutreţurilor.

Rasa. Cercetătorii au stabilit că rasele uşoare de cabaline (Pursânge Englez, Arab) digeră mai bine substanţele nutritive decât rasele grele şi semigrele. De asemenea s-a constatat că poneii digeră mai bine hrana, comparativ cu exemplarele de talie normală.

Individualitatea. Aceasta determină o digestibilitate diferenţiată între indivizii aceleaşi rase, diferenţe care pot ajunge până la 15%.

Vârsta influenţează de asemenea gradul de digestibilitate, în principal datorită tocirii dinţilor odată cu înaintarea în vârstă.

Starea de sănătate şi de întreţinere. Animalele sănătoase şi în stare bună de întreţinere digeră mult mai bine nutreţurile comparativ cu animalele bolnave şi slăbite, totodată la indivizii aflaţi în stare de îngrăşare, cu cât aceasta avansează, digestia se face mai greu.

Regimul de efort. Formularea raţiilor şi administrarea tainurilor influenţează major gradul de digestibilitate al substanţelor nutritive din furaje. În funcţie de efortul depus, de regimul zilnic de mişcare se va stabili numărul tainurilor, structura acestora şi orele de administrare. O digestibilitate extrem de scăzută se înregistrează atunci când administrarea hranei se face imediat după efort. Cu cât efortul depus a fost mai intens, cu atât mai greu se va face digestia.

Astfel pentru cabalinele de tracţiune, de sport de performanţă şi de curse, se va sigura o pauză de cca. 60-90 de minute de la revenirea în grajd, până la administrarea furajelor. În cazul cailor de agrement care au executat mişcări uşoare la pas, trap şi galop canter, pauza se reduce la 30-45 de minute. Totodată, dacă animalul este într-o perioadă de pregătire care creşte în intensitate, se va trece pe măsura intensificării efortului la fracţionarea raţiei în mai multe tainuri.

TOT DESPRE DIGESTIE...

Pe măsură ce învăţăm tot mai multe despre ştiinţa de a furaja calul  constatăm că acest aspect este deosebit de important. Ţinând cont  de mediu, de regimul de muncă, de program, de sursa de nutrienţi şi bineînţeles de "ochiul" celui care o face, condiţia de întreţinere a calului trebuie să fie bună şi constantă.  Bineînţeles că raţiile diferă în principal cu vârsta şi greutatea corporală, dar să nu uităm că fiecare cal prezintă o entitate aparte şi trebuie hrănit ca atare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004