Cât ne costă mortalitatea porcilor în ferme?

Aglomerările de animale, tipice exploataţiilor comerciale, au prin definiţie această problemă, iar eforturile care se depun pentru reducerea impactului economic negativ implică o gamă extrem de variată de strategii şi metode. Nu este obiectivul nostru aici de a le reaminti şi comenta. Scopul este să răspundem cu argumente clare la întrebarea ce dă numele acestui text.

Nu am nici o îndoială că fiecare fermier e conştient de faptul că mortalitatea porcilor din fermă este o pierdere financiară de necontestat. Nivelul şi valoarea acestei pierderi este, de multe ori, un element mult prea uşor acceptat şi chiar minimalizat.

Ne place sau nu, pierdem porci la diferite vârste şi la diferite categorii de greutate. Pierdem purcei în maternitate, în creşă, în finisare şi, din păcate, pierdem şi scroafe/vieri din efectivul destinat reproducerii.

Cauzele acestor pierderi sunt multiple dar, cel mai adesea, sunt de natură patologică sau ţin de microclimat, de condiţiile de cazare şi mai ales de... un management defectuos.

Şi... ar mai trebui să reţinem un aspect: toate companiile de ameliorare a suinelor s-au străduit - fiecare după propria strategie - să îmbunătăţească parametrii productivi şi eficienţa economică la nivel de fermă, ajungându-se în ultimii 20 de ani la performanţe care, la momentul respectiv, păreau doar vise! Însă, odată cu creşterea potenţialului genetic productiv, pretenţiile animalelor faţă de condiţiile de cazare, microclimat şi furajare au crescut, de asemenea.

Ignorarea acestei realităţi incontestabile nu avea cum să ducă altundeva decât în direcţia creşterii mortalităţii la toate categoriile de vârstă. Cu alte cuvinte, încă mai avem mulţi fermieri care nu realizează că porcul de azi nu mai e acelaşi cu cel de acum două decenii!

Iar comparaţia cu domeniul auto mi se pare în continuare excelentă: degeaba ne cumpărăm un Ferrari dacă în rezervor punem carburant ieftin, dacă la volan îl punem pe Georgică tractoristul şi dacă acesta îşi propune să bată recordul de viteză prin renumitele gropi ale drumurilor noastre!

Rezultatul e acelaşi şi într-un caz, şi în altul: în fermă animalele mor pe capete iar „Ferrari-ul” nostru ajunge la programul „Rabla”!
Dar, să trecem la cifre şi calcule.

Mortalitatea purceilor în maternitate

Pentru a ajunge la o cifră corectă în calculul efectului economic al 1% mortalitate a purceilor în maternitate trebuie să pornim tot de la nişte cifre care, evident, pot fi diferite (nu mult!) în funcţie de condiţiile proprii fiecărei ferme.

Deci, în esenţă, ±1% mortalitate într-o fermă cu un număr mediu de purcei fătaţi vii/cuib de 12 şi un număr de fătări/an per scroafă de numai 2,3, conduce la cifra de 0,28 purcei în plus (sau minus) înţărcaţi/an per scroafă.

Iar dacă această cifră o înmulţim chiar şi numai cu 120 lei (cât ar putea fi beneficiul pe purcel înţărcat vândut), ar rezulta un profit anual suplimentar per scroafă de aproximativ 34 lei, adică costul furajării scroafei gestante pe 12 zile!!!

Iar dacă în fermă - spre exemplu - avem un efectiv matcă de 500 scroafe, valoarea totală anuală a acelui un procent mortalitate ajunge la 17.000 lei economisiţi sau... pierduţi definitiv!

Mortalitatea porcilor în creşă şi finisare

Ca să ajungem la valoarea a 1% mortalitate în perioada de la înţărcare la livrare trebuie din nou să pornim de la nişte supoziţii. Anume că valoarea beneficiului unui purcel înţărcat ar putea fi de 120 lei, la care trebuie să adăugăm atât costul furajului (ex. 1 leu/kg), cât şi cantitatea consumată zilnic (să spunem 1,75 kg/zi până la momentul dispariţiei din efectiv), precum şi costurile fixe per cap (0,5 lei/zi).

Întrucât s-a demonstrat statistic că mortalitatea de la înţărcare la livrare survine, ca medie, la vârsta de 80 de zile, înseamnă că, punând în ecuaţie toate elementele expuse anterior, costul suplimentar al 1% mortalitate ajunge la 3 lei pentru fiecare porc livrat din fermă! Ori, luând în calcul aceeaşi fermă ipotetică de 500 scroafe, care ar trebui să producă anual 12.000 porci de abator, pierderea indusă de numai 1% a mortalităţii ajunge la 36.000 lei anual!

Mortalitatea scroafelor şi a scrofiţelor

Calculul costurilor mortalităţii scroafelor este mult mai complex, deoarece dispariţia scroafei poate să survină la diferite vârste. Însă, logic, cu cât scroafa dispare din sistem la o vârstă mai tânără cu atât pierderea creşte. Pentru a simplifica lucrurile ar trebui să pornim de la premisa demonstrată că fiecare scroafă din fermă ar trebui să producă de-a lungul vieţii 60 porci de abator.

Dacă însă aceasta moare la jumătatea vieţii productive (să spunem fătarea a 3-a), înseamnă că va produce doar 30 de porci. Ori dacă luăm în calcul o valoare medie de 500 lei/porc livrat, înseamnă că scroafa dispărută mi-a produs numai 15.000 lei faţă de 30.000 lei cât ar fi trebuit, deci o pagubă, întrucât, nu-i aşa, orice nu e câştig e...pierdere!

Dacă la aceasta adăugăm costul înlocuirii scroafei dispărute cu o scrofiţă nouă, sumele pot atinge valori impresionante.

În concluzie, costul suplimentar al mortalităţii scroafelor în ferma noastră ipotetică de 500 scroafe depinde exclusiv de rata mortalităţii înregistrată anual în fermă. Ori, una e o mortalitate de peste 14% a scroafelor şi cu totul altceva înseamnă o mortalitate de numai 4-5% (a se vedea cifrele din grafic).

SEMNAL DE ALARMĂ

Referitor la acelaşi subiect al efectului economic al mortalităţii, Dr. Antonio Munoz Luna, profesor la Universitatea Murcia din Spania, a concluzionat recent într-un articol că dacă nu se vor revizui condiţiile de întreţinere şi de management în ferme, adaptându-le la cerinţele genotipurilor moderne, avantajul competitiv al creşterii prolificităţii în ultimii 20 de ani va fi complet anulat de costul pierderilor. Ca atare, se pare că mai avem multe de făcut!

VALORI ALE MORTALITĂŢII ÎN ŢĂRI UE (%) - 2009