Când investesc în ferma de vaci mă gândesc şi la viitorul familiei mele

Istoricul şi prezentul fermei de vaci

Din crescător de oi, fermierul Dan Unipan şi familia sa au trecut la creşterea taurinelor, în speţă a vacilor de lapte. Investiţiile mai mari în sectorul de creştere a vacilor de lapte le-a făcut atunci când, în anul 1999, a cumpărat trei vaci de la fostul IAS Liebling - fermă de selecţie, vaci din rasa Bălţată românească cu infuzie importantă de Red Holstein. În anul următor, mai cumpără încă două vaci din acelaşi loc, iar după încă un an mai cumpără şase viţele care, împreună cu animalele pe care le avea deja, au constituit nucleul de pornire în această întreprindere.

Deoarece rezultatele au fost mulţumitoare, fermierul decide să achiziţioneze, de această dată, material biologic mai valoros şi îşi îndreaptă atenţia către Olanda, de unde cumpără în anul 2005 un număr de 19 juninci Holstein-Friză.

Deşi doreşte ca toate animalele să fie bălţate cu roşu, în final cumpără nouă capete bălţată cu roşu şi 10 exemplare bălţată cu negru, de care însă nu este foarte mulţumit. Ca urmare, decide să investească în continuare în genetică de mare valoare, cumpărând anul trecut un număr de 32 juninci de rasă Bălţată germană din Bavaria.

Animalele şi le alege singur, colindând mai mult de 20 de ferme care cresc această rasă. Cu această ocazie recunoaşte că a „furat” şi tehnologie, trăgând cu ochiul la modul de lucru din fermele vizitate.
Concluzia cea mai importantă la care ajunge în urma acestei deplasări este că fermierul german este mult mai bine dotat cu tractoare, utilaje şi echipamente specifice şi nu depune un efort fizic atât de mare ca şi fermierul român.

În prezent în ferma familiei Unipan există 90 capete taurine, din care 60 de vaci de lapte şi 30 tineret taurin femel de diverse categorii. Masculii sunt vânduţi, deşi fermierul ar dori ca, având vacile de rasă Bălţată germană, să îngraşe tăuraşii în fermă.

Baza furajeră este constituită din 100 hectare teren arabil proprietate şi cca 30-40 hectare în arendă. A lucrat în arendă o suprafaţă mult mai mare, dar a renunţat. Apreciază că există suficient teren agricol nelucrat, în orice moment putând să mai ia în arendă.

Are majoritatea utilajelor agricole pentru prelucrarea terenului, semănat şi recoltat. Cu toate acestea, este încă nemulţumit de baza sa tehnică, deoarece utilajele sunt în mare parte la mâna a doua şi vârsta lor începe să se arate în productivitate.
În prezent în fermă lucrează doi angajaţi plus familia. Se lucrează tot timpul, chiar şi sâmbăta şi duminica dacă este nevoie.

Tehnologia de creştere: de la vechi la modern

• Vechiul grajd din ferma lui Dan Unipan are capacitatea de 20 de capete, sistem de întreţinere legat pe două rânduri, cu dispunerea vacilor crupă la crupă. Volumul de aer din adăpost este redus. La un capăt există două săli pentru depozitarea furajelor concentrate şi a instalaţiilor de muls mecanic de tip „grup individual de muls” (două bucăţi cu câte două maşini de muls).

Ieslea de tip cunetă este montată pe pereţii longitudinali ai adăpostului. Lângă iesle sunt montate adăpătorile cu nivel constant, câte o adăpătoare pentru două vaci. În continuare se află standul de odihnă a vacilor de dimensiune mare (lungime de doi metri).

Standul de odihnă este delimitat de separatoare de stand, câte un separator la două vaci. Legarea vacilor la iesle este lungă, ceea ce permite mişcări ample în plan orizontal şi vertical. Înapoia standurilor se află rigola de colectare temporară a dejecţiilor solide şi de evacuare a dejecţiilor lichide. Central se află dispusă aleea de serviciu cu lăţimea de 1,5 m. Pe pereţii transversali, adăpostul este prevăzut cu uşi largi.

Furajarea se realizează manual, trecând printre vaci, evacuarea dejecţiilor se face şi ea manual, iar purinul este evacuat prin rigolele de purin.

Conştient fiind de neajunsurile acestui adăpost, fermierul a construit un padoc cu copertină în care a montat cuşete individuale de odihnă, în care vacile sunt scoase ori de câte ori vremea o permite, indiferent de anotimp.

• Noul grajd. Nemulţumit de vechiul sistem de cazare a vacilor de lapte, pe de o parte fiind conştient că în actualul adăpost nu poate asigura confortul animalelor, iar pe de altă parte datorită numărului de animale care depăşeşte capacitatea de cazare, Dan Unipan s-a decis. După multă chibzuinţă şi „furt tehnologic” realizat prin vizite în diverse ferme, se hotărăşte să-şi construiască un adăpost modern pentru vacile de lapte.

A îndrăznit să se apuce de treabă atunci când s-a relansat programul Sapard, măsura 3.1., gândindu-se că este o ocazie pentru el. A demarat proiectul Sapard în anul 2005, dar în scurt timp a constatat că derularea lui este mult mai anevoioasă decât a crezut iniţial. Valoarea totală a proiectului se ridică la peste 250 mii euro. Partea sa de finanţare a achitat-o prin credite bancare, iar fermierul apreciază că probabil cota sa de participare se va dubla până la finalizarea proiectului.

Adăpostul nou pentru vacile de lapte l-a conceput având în vedere uşurinţa muncii, câştigul rezultat din exploatare şi, nu în ultimul rând, viitorul familiei sale. A fost inspirat de ceea ce a văzut în fermele din Germania, unde există multe familii de fermier care trăiesc destul de bine de pe urma exploatării vacilor de lapte.

În noul adăpost, cazarea vacilor de lapte se va face în sistem de întreţinere liberă, cu cuşete individuale de odihnă. Structura de rezistenţă a adăpostului este metalică. Volumul de aer din adăpost este foarte mare, înălţimea stâlpilor de susţinere de pe pereţii longitudinali ai adăpostului fiind de 5,5 m. Pereţii longitudinali lipsesc, urmând ca ei să fie confecţionaţi din prelată, prevăzută cu mecanism de deschidere, în funcţie de condiţiile meteorologice.

Pe peretele estic, acolo unde este dispus un rând de cuşete, este construit un perete din zidărie cu înălţimea de cca. 1,2 m.

Acoperişul este construit din tablă, în două ape, fiind prevăzut cu luminatoare zenitale şi central cu o fantă pentru evacuarea aerului viciat din adăpost.

Capacitatea adăpostului este de 98 capete, deşi în proiectul Sapard capacitatea fermei este de doar 70 capete.

Organizarea interioară a noului adăpost

• Zona de odihnă a vacilor este formată din cuşetele de odihnă cu dimesiunile de 1,2x2,2 m, dispuse pe trei rânduri. Despărţitoarele de stand ale cuşetelor de odihnă sunt de tip California, peste care este amplsat limitatorul de grebăn. La partea posterioară a cuşetei există un prag opritor pentru aşternut.

Central, cuşetele, în număr de 60, sunt amplasate pe două rânduri, cap la cap, organizate în două tronsoane de câte 30 cuşete. Între tronsoane, precum şi la cele două extremităţi ale adăpostului se găsesc amplasate aleile transversale de trecere cu lăţimea de 3,5 m. Pe aceste alei urmează să se amplaseze adăpătorile cu nivel constant de tip vană cu sistem de încălzire antiîngheţ. Tronsoanele de cuşete sunt mărginite de zidărie cu înălţimea de 1,2 m.

Al treilea rând de cuşete, în număr de 38, este amplasat de-a lungul peretelui longitudinal estic. În cadrul proiectului Sapard se vor amenaja doar 10 cuşete, restul vor fi amenajate din resurse proprii.

• Zona de mişcare şi furajare. Aleea de mişcare şi acces la cuşete are o lăţime de 2,6 m. Aleea de mişcare şi furajare a vacilor se află pe latura opusă, având o lăţime de 3,5 m. Aceasta din urmă este mărginită înspre iesle de un prag cu lăţimea de 0,5 m şi înălţimea de 0,1 m.

Ambele alei au pardoseala continuă, construită din beton rugos, pe care se va monta un sistem de evacuare mecanică a gunoiului de tip plug raclor. Aleea de furajare, cu o lăţime de 4 m, se află în continuarea aleii de mişcare şi furajare a vacilor, de-a lungul peretelui longitudinal vestic, fiind cu 20 cm mai înaltă decât pardoseala adăpostului.

La limita dintre cele două alei de furajare se află o bordură din beton cu înălţimea de 50 cm în care sunt încastraţi stâlpii de susţinere a grilajului autoblocant al frontului de furajare. Stâlpii sunt înclinaţi cu 15º înspre iesle.

Furajarea

În prezent, vacile sunt furajate manual, dar fermierul este conştient că nu mai poate face acest lucru dacă numărul animalelor se va mări. De aceea, are în plan achiziţionarea unei maşini de distribuit nutreţuri.

Principiul său în alimentaţia vacilor de lapte este unul sănătos, şi anume „vaca trebuie să aibă tot timpul ieslea plină”. În prezent, la o producţie medie de lapte de 16-17 litri pe zi asigură 35-40 kg siloz, 6-7 kg fân şi cca. 8 kg furaje concentrate, formate din porumb boabe, orz, grâu şi şrot de floarea soarelui. Vacile au în permanenţă la dispoziţie sare de lins.

În prezent, baza furajeră este formată din semifân de lucernă, pentru producerea căruia a închiriat un Jaguar, siloz de porumb realizat destul de anevoios cu cele două maşini de recoltat pe un rând, fân de lucernă, fân de borceag şi fân de lolium.

Consideră că până acum s-a descurcat şi cu utilajele de producere a furajelor pe care le are, dar îşi pune foarte serios problema asigurării hranei pentru animale de acum încolo, ştiind că fără mâncare nu se poate.

Mulgerea

Mulgerea se va realiza pe o platformă de muls care este formată din sala de muls, sala tancului de lapte, sala echipamentului de producere a vacuumului, o magazie, un birou şi o baie. Deasupra platformei de muls plănuieşte să construiască o mică locuinţă. Sala de muls De Laval este de tip brăduleţ, cu capacitatea de 2x5 locuri.

Evacuarea şi gospodărirea dejecţiilor

Pentru evacuarea dejecţiilor solide din adăpostul de vaci de lapte se vor folosi două pluguri racloare care împing dejecţiile înspre latura nordică, acolo unde este amplasată platforma de gunoi, cu capacitatea de 700 m3. Purinul va fi direcţionat din grajd înspre aceeaşi platformă, iar apele uzate de la platforma de muls şi baie vor fi colectate într-un bazin septic cu capacitatea de 10 m3.

Perspective

Principala activitate în viitor va fi vaca de lapte. Fermierul este încrezător în viitorul exploataţiei sale, ca parte integrantă a Uniunii Europene. Este convins că activitatea sa va fi continuată. Mai ales că băiatul cel mare este student la medicină veterinară.

Fermierul consideră că mai are multe lucruri de pus la punct în fermă, cum ar fi: asigurarea unor condiţii de cazare şi de creştere mai bune pentru tineretul taurin femel de reproducţie; îngrăşarea tineretului mascul în fermă; întocmirea de raţii furajere mai echilibrate şi conforme cu cerinţele vacilor; trecerea treptată la un sistem de furajare din stoc, pe măsura sporirii capacităţii de depozitare a furajelor; în prima fază, furajarea se va realiza diferenţiat sezonier, dar cu cosirea şi administrarea masei verzi la iesle; va înfiinţa cca. 9 ha de pajişte temporară în apropierea fermei, dar vacilor vor fi scoase la păşunat ocazional.

Una dintre cele mai mari nemulţumiri ale fermierului nostru este aceea că în jurul său sunt foarte puţini fermieri. Consideră că acest fapt se datorează gradului redus de dotare tehnică a fermierilor români, dar şi descurajării oamenilor în faţa greutăţilor. Citez „Dacă nu pui osu’ la vacă este foarte greu”. Pornind de la această idee este necesară dotarea cu echipamente pentru ca munca la vaca de lapte să fie mai atractivă, mai uşoară.

Dl. Unipan are o concepţie modernă despre creşterea vacilor, privind această îndeletnicire ca pe o afacere. Este un adevărat antreprenor. În plus, prezintă o mare deschidere către cunoştinţele noi în domeniu care îi pot uşura munca şi îi poate creşte profitul.

Părerea mea este că în câţiva ani, ferma d-lui Unipan va deveni una de referinţă pentru zootehnia naţională şi recomand tuturor celor care doresc să-şi construiască o fermă de vaci de lapte să treacă şi prin acest loc. Vor avea multe lucruri bune de văzut şi, mai ales, de învăţat.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007